161 matches
-
cu vocile, creându-se un amalgam timbral cu efecte sonore originale și fascinante. Alteori, compozițiile exclusiv instrumentale înlocuiau în totalitate cântul antifonelor din Proprium sau al altor părți liturgice. Muzica a obținut astfel un rol principal și domina asupra ritului cultual propriu-zis, care era privat tot mai mult de spațiul său legitim. Liturgia barocă a reprezentat un moment de provocare estetică, o experiență hedonistă și o ocazie pentru a desfăta urechile în detrimentul adevăratului obiectiv: lauda adusă lui Dumnezeu și sanctificarea credincioșilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
afirmarea muzicii instrumentale și vocale în plină ascensiune, etc. În mod evident, nu erau suficiente doar protestele și interdicțiile. Adevărata problemă stătea în a regândi funcția și trăsăturile stilistice ale artei muzicale, în vederea realizării idealului unei perfecte simbioze cu ritul cultual. 6. ROMANTISM ȘI MODERNITATE Romantismul a fost un fenomen complex care a antrenat atât dimensiunea spirituală, cât și pe cea cultural-artistică. În ceea ce privește muzica sacră, concepțiile muzicale din timpul respectiv, pe lângă numărul lor mare, sunt foarte diferite și, uneori, contradictorii. Ideologiile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
bazilicilor, merită semnalate fragmentele de frescă în desen geometric și floreal păstrate pe pereți și pe tavan spre cripta bazilicii, identificate arheologic sub Liceul nr. 2, din municipiul Constanța, liceu situat pe malul înalt al portului antic. Chiar dacă aparțin edificiilor cultuale, trebuie amintite cele două mozaicuri din pavimente, care ce ne oferă o imagine vie despre acest tip de paviment mozaicat la Tomis între secolele V-VI. Numeroase sunt și resturile de sculptură arhitectonică, mai cu seamă capitelurile care atestă silențios
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
acestui proces că examenul concepției romane a omului permite să conchidem că Roma nu privilegiază într-o formă exclusivă aspectele colective ale societății, decât dacă sunt unite cu spațiul identității individuale.” Utilizarea măștii în cadrul diferitelor ritualuri a avut un caracter cultual, ca instrument de uz religios, la fel ca în folosirea imaginilor imagines maiorum, care sunt și personae. De asemenea, masca stabilește imutabil identitatea purtătorului în momentul în care se transformă în personaj divin sau uman. Pe de altă parte, termenul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Tratatul pe care P. Grelot îl dezvoltă în contribuția sa Femeia în Noul Testament, ne oferă o cheie de lectură pentru a putea atinge problema posibilității femeilor de a avea acces la carismele Duhului. El afirmă că în baza descrierii reuniunilor cultuale, după cum rezultă în 1Cor 11,4-5, practica rugăciunii publice și a profeției era posibilă femeilor asemenea bărbaților. Profeția constă în a lua cuvântul pentru a îndemna și a edifica. După 1Cor 12,7, ea este una dintre „manifestările Duhului pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care se referă. Conform lui G. Piana, această interpretare negativă a fost una din cauzele discriminării sociale a bolnavului, agravată de procesele de izolare și de excludere. Iudaismul creștin vorbește despre un raport inerent cu boala, concepție legată de religiozitatea cultuală, după cum apare în Cartea Leviticului, în cartea lui Tobia și în alte izvoare culturale care îi privesc pe esenieni, rabini sau alte școli. Acest cadru ne poate apropia de o înțelegere mai profundă și mai autoritară a povestirilor neo-testamentare care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
obligat de propriile sale convingeri să proclame transcendența absolută a zeului Apollo (este exact ceea ce face În De E...), dar, pe de altă parte, În calitatea sa de preot la Delfi, nu poate ignora și lăsa deoparte legendele și realitățile cultuale profund legate de sanctuar 3. • Ajungem, În sfârșit, la explicarea dispariției sau a declinului oracolelor: „atunci când demonii implicați În treburi de divinație și În cele ale oracolelor dispar fără urmă, o dată cu ei dispar și oracolele... și atunci când sunt goniți sau
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice și În prescripțiile cultuale. Dar ceea ce ar dispărea atunci ar fi tocmai necunoașterea radicală a viitorului, proprie condiției umane și care o deosebește de cea a zeilor. Iată de ce, după celebra frază a lui Heraclit, citată de Plutarh (404 d): „Stăpânul căruia Îi aparține
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Gallia (285) și ale africanilor (pirații mauri și berberii, 296-298), a reluat sacrificiile păgâne în interiorul armatei sale pentru a aduce onoruri și pentru a-și exprima pietatea față de divinitățile Romei. Cu acest prilej Maximian pretindea din partea soldaților, chemați la sacrificiile cultuale, un atestat de lealitate, de obediență și de fidelitate față de el, ca în timpurile lui Decius (249-251). Acțiunea sa s-a izbit de refuzul categoric al soldaților creștini de a se supune vechilor uzanțe păgâne, provocând reacția violentă a împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și machete care au ca scop atragerea publicului și ruperea monotoniei unei expuneri de tip clasic. Acestea, care au un succes deosebit mai ales la publicul de vârstă școlară, sunt: • „Locuința sanctuar” de la Mărgineni-„Cetățuie” - este o locuință cu caracter cultual, aspect conferit de cuptorul pe a cărui calotă se află un cap de idol antropomorf cu creștetul teșit, pe care se depuneau probabil ofrande. În apropierea cuptorului s-a găsit un topor de aramă, probabil un obiect votiv, deoarece metalurgia
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
destul de rare. Vatra sau cuptorul era locul de cult al oricărei locuințe. Acolo ardea focul sacru, simbol solar, se pregătea mâncarea și se aduna familia. În apropierea vetrei sau cuptorului se depuneau și idolii antropomorfi și vase pictate cu destinație cultuală. Reconstituirea este realizată la scara de 1:1, specialist fiind dr. Dan Monah. • „Sanctuarul de la Brad” - este unicul sanctuar dacic din lemn descoperit în Moldova. A funcționat în trei faze: sanctuar rectangular;sanctuar rectangular absidat; sanctuar circular (după unii specialiști
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
vom întoarce; înnoiește zilelr noastre ca în vremea cea de demult!"bbb. Această așteptare menține coeziunea grupului în cele mai dificile momente. În același timp, credinciosul poată să-și îndure pedeapsa inspirându-se din exemplele trecutului, ancorate în practica sa cultuală din prezent și care se deschid spre un orizont mesianic. Liturgizarea ajunge, pe termen lung, să depersonalizeze evenimentul temporar universalizându-l, fără a-l deposeda totuși de încărcătura lui emoțională. Ea amintește tribulațiile traversate de-a lungul secolelor, și asta din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exista de fapt două lumi: una modernă, laică, industrială și științifică, și o alta arhaică, mistică, medievală și extremistă. Prima lume e guvernată de marele capital, vectorul principal al progresului. Cea de a doua e marcată de diferențe culturale și cultuale, care conduc la contradicții și conflicte autodestruc-tive. Geografic, civilizația modernă cuprinde Americile, Europa, Australia, CSI, Japonia, China, Coreea și poate Indonezia, între care există o competiție privind împărțirea puterii; în timp ce lumea arhaică ar include Africa, lumea musulmană și continentul indian
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mănăstirile 17. Orice proiect (sau construcție În sens larg) coordonat de către Ceaușescu și realizat la indicațiile sale devine ctitorie. Termenul aduce Însă ceva din mai vechiul context de Întrebuințare, contextul religios, investit acum cu semnificație aulică - de aici și nuanța cultuală care se adaugă semnificației strict culturale printr-o deliberată asimilare În spațiul discursului fondator a ctitoriilor lui Ceaușescu 18. Termenul ctitor mai are un merit: el unește de fapt două dimensiuni ale personalității lui Ceaușescu, un bovarism latent al diletantului
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și străină. El oferă baza pentru cercetările culturale și interculturale, pentru elaborarea unor studii axate pe bilingvism. Filosofii și culturologii pot analiza în baza dicționarului consecutivitatea desfășurării elementelor care instituie imaginarul lingvistic. Pentru sociologii și culturologii, interesați de pătrunderea elementelor cultuale în conștiința vorbitorilor, dicționarul reprezintă un sondaj sociologic, permițînd atît reliefarea modului în care se structurează cunoștințele, cît și evidențierea atitudinii purtătorilor limbii față de cultura lor, a relațiilor dintre cultură și subcultură. Dicționarul poate fi folosit de politologi și sociologi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
după care se presupune că femeile tânjesc ca o dovadă a slăbiciunii și incompletitudinii lor. Chiar și femeia fatală este ultimativ un obiect, inventată pentru a satisface poftele bărbatului, pe care ea nu le posedă. Ca preoteasă a unei ceremonii cultuale, ea este proiecția imaginației bărbatului. Noțiunile unei mascarade hermafrodite, transsexuale sunt autosugerate"366. Gudrun Körner reține această dramatizare aparent facilă a avatarurilor malefice ale sexualității ca proiecție fantasmală a libidoului. Acest paroxism al senzualității, în care este ambalat răul, îi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
teozofice ale lui Madame Blavatski și colonelului Olcott sau dacă citise opurile lui Eliphas Lévi, Edouard Schuré, Joséphin Péladan sau Stanislas de Guaita etc., însă intențiile sale sunt destul de clar precizate. Aspectul ceremonial al țigăncilor ei, extras parcă unei arii cultuale pe care Serafina Brukner o înscrie în spațiul civilizației hinduse sau egiptene, este dublat de spiritualizarea acestora în detrimentul senzualității. "Cecilia Storck, cu țigăncile ei, rătăcește în lumi nebănuite, smulgându-le parcă din valea Gangelui. În adevăr, aceste contururi feminine, aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
șal, maramă albă care-i înfășoară capul. Țigăncile Ceciliei nu mai poartă cămășile albe care lăsau să se vadă provocator formele sânilor. Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vizual al lumii spirituale, supramundane. Modul acesta de a problematiza imaginea nu este însă valabil pentru toate sistemele religioase. Astfel, spre deosebire de creștinism, în religia iudaică, de pildă, concepția despre imagine a fost mult mai restrictivă, fiind înglobată în tendința aniconismului cultual ulterior Exilului. Sursa acestei atitudini prohibitoare față de imaginile cultuale se găsea în poruncile divine care îi cereau poporului iudeu să nu aibă alți dumnezei în afară de adevăratul Dumnezeu, și să nu își facă chip cioplit "și nici un fel de asemănare a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
problematiza imaginea nu este însă valabil pentru toate sistemele religioase. Astfel, spre deosebire de creștinism, în religia iudaică, de pildă, concepția despre imagine a fost mult mai restrictivă, fiind înglobată în tendința aniconismului cultual ulterior Exilului. Sursa acestei atitudini prohibitoare față de imaginile cultuale se găsea în poruncile divine care îi cereau poporului iudeu să nu aibă alți dumnezei în afară de adevăratul Dumnezeu, și să nu își facă chip cioplit "și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
context istoric și artistic ostil (sec. I-II d. Hr.), într-o epocă a persecuțiilor, când manifestarea credinței în Hristos era considerată ilicită 368. Acest fapt a făcut ca la început să se adopte modelul iudeu de refuz al imaginilor cultuale 369, dovezile existenței unui gen autentic de artă religioasă în intervalul de timp menționat, fiind destul de reduse, André Grabar motivând această situație prin faptul că nu au fost găsite imagini creștine din acea perioadă 370. Mărturiile documentare amintesc totuși și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
depășire e suficientă pentru a-i asigura validitatea plastică. S-ar putea atunci obiecta cu ușurință că și Capela Sixtină sau biserica Saint-Sulpice îndeplinesc funcția de "săgeți", de vectori de înălțare și exaltare. Oricine știe că, deși egale ca valoare cultuală, ele nu se echivalează, nici măcar în ochii celui mai puțin priceput creștin. Să spunem atunci că arta apare din intersectarea unei meserii cu o credință. Dintr-o superioritate tehnică și dintr-o smerenie morală. Frumusețea n-ar fi decât întâlnirea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
germană Opera de artă în epoca reproducerii mecanice 43. Walter Benjamin se arăta mult mai puțin triumfalist decât academicianul ("aspectul distructiv" al filmului). Devenită reproductibilă prin procedeele fotosensibile, mecanice și industriale, opera de artă, spunea el, își va pierde valoarea cultuală, sacrificată valorilor de expunere. Tehnicile de reproducere profanează sacrul artistic, deoarece creațiile spiritului au o calitate de prezență unică, legată de acel "aici și acum" al unei apariții originale. "Prin multiplicarea exemplarelor, substituie un fenomen de masă unui eveniment care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
umbră secole întregi, să fie redată ei însăși, totalitate autosuficientă și autogenerată crunt denaturată, alienată, pervertită de interese alogene și ilegitime. N-ar fi oare mai conform cu realitatea metamorfozelor să întoarcem propoziția: "muzeul a desprins imaginile sacre de funcțiile lor cultuale"? Frumusețea făcută expres, ceea ce noi numim artă, nu ocupă, în istoria Occidentului, decât patru sau cinci secole. Scurtă paranteză. Secolul XX s-a caracterizat prin repunerea în cauză a normelor estetice moștenite din cel precedent, a clivajelor artă populară/artă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
palatul lui; în era modernă, reprezentantul poporului în parlamentul lui; în era postmodernă, pe care o putem numi Modernitate târzie, cum a existat o Antichitate târzie, sacră este opera de artă în muzeul ei. Scurtare tot mai accentuată a ciclurilor cultuale, dilatare a colectivelor necesare. Erele se scurtează, ariile se lărgesc. "Religiile" au fost, pe rând, de clan, tribale, civice, naționale, continentale. Religia artei se prezintă drept prima religie planetară. Pentru a recompune ceea ce se descompune, ea îmbrățișează toți zeii, toate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]