412 matches
-
o armată cumană pe râul Kalka. Acest fapt a determinat retragerea cumanilor înfrânți spre Ungaria. Aceasta din urma ducea deja deja o politică de convertire a cumanilor la creștinism și încerca de cateva decenii să își extindă influența asupra triburilor cumane. Regele Ungariei Béla al IV-lea începuse chiar să folosească titlul de "Rege al Cumaniei". Cererea de azil de către refugiații cumani (ca. 40.000 de oameni) părea să aducă cea mai mare parte a acestui popor sub sceptrul maghiar. Doar
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
Litovoi. Unii autori consideră că legenda „descălecatului” din Transilvania a Țării Românești ar avea la bază o mutare peste Carpați a unor familii conducătoare din Țara Hațegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, posibil de origine cumană, al fondatorului primei dinastii muntene, se întâlnește frecvent în Țara Hațegului în secolul al XIII-lea. Momentul 1247 marchează începutul desprinderii Țării Hațegului de voievodatul lui Litovoi și al integrării sale în Regatul Ungar . Procesul nu decurge pașnic în totalitate
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
bolohoveni sunt din anul 1257., Moldova a fost stăpânită de slavi, pecenegi, cumani și în final de tătari. În secolele XIII- XIV, Ungaria și-a extins influența în această zonă imediat după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ludovic Cumanul a trecut Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi), în zona Neamțului și în zona Gura Humorului (Baia în 1300) pentru a preveni desele invazii tătare. Sunt păreri
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
din cauza deselor invazii tătare. În 1347, regele Ungariei, Ludovic I, trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul, care a domnit între 1272-1290), si îl lasă pe unul dintre participanții la campanie, Dragoș I, cneaz în Maramureș, ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). Mai târziu, în 1359, un alt cneaz din Maramureș, Bogdan
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
părăsească țara în momentul în care a urcat pe tronul celui de Al Doilea Țarat Bulgar, mai întâi printre cumani, iar apoi la curtea cneazului de Halici. Imediat după înscăunare, a luat de soție pe văduva lui Caloian, o prințesă cumană, al cărei nume nu este cunoscut, dacă nu cumva este vorba de Ana, menționată în "sinodik"-ul Bisericii bulgare. Tenativa lui Borilă de a relua politica externă agresivă promovată de către Ioniță Caloian s-a dovedit a fi un eșec. De la
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
și Turkestan. Hanii cumani au migrat în Europa cu pecenegii, ungurii și khazarii. După căderea hanatului peceneg, cumanii le-au luat locul în Dacia. Atacau și jefuiau periodic cnezatele ruse și Ungaria. Cneazul Sviatoslav al Rusiei îl înfrânge pe hanul cuman Kobiak. Apoi cumanii hanului Gza suferă o înfrângere când asediază Novgorodul. Cneazul rus Igor este înfrânt de hanul Konkeak. În anul 1227 cumanii sunt înfrânți de mongoli și dispar din istorie. În Asia centrală unele triburi mongole au început să
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
a fost jude regal. Numele lui Finta Aba apare în izvoarele istorice maghiare în perioada dintre anii 1275-1282. La finele anului 1277 și începutul anului 1278, alături de György Baksa, el a luat parte, în slujba regelui Ladislau al IV-lea Cumanul, la reprimarea răscoalei nobililor Loránd (sau Rolánd) Márkfi și Gregen Gyerege și cucerirea teritoriului stăpânit de aceștia în regiunea dintre Transilvania și Zips (Szepesség). În toamna anului 1278 Finta a devenit voievod al Transilvaniei. În acea perioadă a izbucnit un
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
sa din zona de frontieră a regiunii Chełmno. În 1226, Conrad a avut dificultăți cu raidurile constante peste teritoriul său, astfel, a invitat ordinul religios al Cavalerilor Teutoni să lupte cu prusacii, așa cum au susținut deja Regatul Ungariei împotriva poporului Cuman din Transilvania, din 1221 până în 1225. Când au anunțat Ungaria că Ordinul era în primul rând responsabil papei, cavalerii au fost expulzați de către regele maghiar Andrei al II-lea. Astfel, în schimbul serviciului cavalerilor, Marele Maestru Hermann von Salza voia să
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
mai amănunțite vezi G. Giugulea și M. Homorodean. Un exercițiu de imaginație ne face să presupunem că la începuturi faptele s-au petrecut astfel: Pe aceste meleaguri existau faimoasele păduri ale Teleormanului. Cuvântul teleorman, după cum am văzut e de origine cumană, un popor turcic, deli-orman însemnând La începuturi oamenii au început să pălăngească ( să taie) aceste păduri seculare (vezi satul Palanga) și au făcut poene (vezi satul Poeni) sau siliști ( numai în Dobrogea sunt 85 de Siliști), iar la noi vezi
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
accentuate sau suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag deseori controverse și sunt văzute ca subminând identitatea națională română, cum este de pildă teoria că nobilimea din formațiunile statale medievale românești ar fi fost de origine cumană. Neagu Djuvara a analizat în multe dintre cărțile sale relațiile pe care România le-a avut cu Europa, plasând-o politic și cultural "între orient și occident", caracterizând-o ca fiind ""ultima" [țară] "intrată în ceea ce se numește" Concertul European
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
formării după anul 1285, a Țărilor Românești. Volumul „Prinții Cumanilor” publicat în 1994, se află la Biblioteca Academiei Române, la București, acoperind cu documente, o perioadă slab reprezentată și controversată istoric. În concluzie, fusesem în vizită la un nobil de origine cumană, Alteța Sa Eugen Eni Khan Caraghiaur, al 51lea Șef al casei Cumane de România, descendent pe fir direct al casei Cumane de Panciu ca succesor al tatălui său Ștefan Caraghiaur, care a murit în 1978 la Montréal. În anul 1948, a
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
în 1994, se află la Biblioteca Academiei Române, la București, acoperind cu documente, o perioadă slab reprezentată și controversată istoric. În concluzie, fusesem în vizită la un nobil de origine cumană, Alteța Sa Eugen Eni Khan Caraghiaur, al 51lea Șef al casei Cumane de România, descendent pe fir direct al casei Cumane de Panciu ca succesor al tatălui său Ștefan Caraghiaur, care a murit în 1978 la Montréal. În anul 1948, a luat drumul pribegiei, trecând înot Dunărea pe la Porțile de Fier, ca să
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
acoperind cu documente, o perioadă slab reprezentată și controversată istoric. În concluzie, fusesem în vizită la un nobil de origine cumană, Alteța Sa Eugen Eni Khan Caraghiaur, al 51lea Șef al casei Cumane de România, descendent pe fir direct al casei Cumane de Panciu ca succesor al tatălui său Ștefan Caraghiaur, care a murit în 1978 la Montréal. În anul 1948, a luat drumul pribegiei, trecând înot Dunărea pe la Porțile de Fier, ca să scape de o condamnare la moarte la ordinul N.K.V.D.
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
activități cu caracter politic și cultural, energia acestui nobil domn este ieșită din comun și deci impresionantă. Are o memorie și o putere de creație uimitoare, dublată de un mare talent de grafician și poet. Tenacitatea sa privind susținerea „cauzei cumane” în evoluția poporului român și a genealogiei familiei sale cumane, pe o perioadă de peste 1000 de ani, este remarcabilă. De ce nu apare cineva, care să spună că este descendent direct al lui Decebal, probând cu documente filiația? În anul 2009
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
este ieșită din comun și deci impresionantă. Are o memorie și o putere de creație uimitoare, dublată de un mare talent de grafician și poet. Tenacitatea sa privind susținerea „cauzei cumane” în evoluția poporului român și a genealogiei familiei sale cumane, pe o perioadă de peste 1000 de ani, este remarcabilă. De ce nu apare cineva, care să spună că este descendent direct al lui Decebal, probând cu documente filiația? În anul 2009, la editura „Semne” din București, i-a apărut volumul de
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
inclus pe Burci sau Burciu, un trib kîpceak ale cărui elemente tribale apar mai târziu în organizarea statală a mamelucilor sirieni și egipteni (Dinastia Mamelucă)sub numele de "Burçoğlu" respectiv în Ungaria (clanul lui Borcsol) și legat posibil de căpetenia cumană din sec. al XIII-lea de la Milcov, Bortz (Borș), convertită la creștinism. Alt trib cuman a fost Ulaș, menționat în izvoare și cu numele "Olaas" (colonizat tot în Ungaria), clanul "Itliareva chad" numit în izvoarele rusești și „poporul” lui Itoglîi
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
în organizarea statală a mamelucilor sirieni și egipteni (Dinastia Mamelucă)sub numele de "Burçoğlu" respectiv în Ungaria (clanul lui Borcsol) și legat posibil de căpetenia cumană din sec. al XIII-lea de la Milcov, Bortz (Borș), convertită la creștinism. Alt trib cuman a fost Ulaș, menționat în izvoare și cu numele "Olaas" (colonizat tot în Ungaria), clanul "Itliareva chad" numit în izvoarele rusești și „poporul” lui Itoglîi (Itoğlu) sau Itoba, încorporat mai apoi în statul mameluc, cum a fost și tribul Ursobici
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
apoi în statul mameluc, cum a fost și tribul Ursobici (pe cumană Urusoba). Alte nume tribale cumane menționate în sursele Rusiei Kievene: Toksobici (Toksoba), Citievici, Kolobici, Etebici, Terterobici. Din grupul Terterobici a provenit dinastia bulgară Terter (sau Tertereș). Alte triburi cumane: Olperliueve (Olperlu), Elobici, Emiakovie (Yemek). Secolul al IX-lea i-a surprins pe cumani în spațiul geografic dintre fluviile Ural și Volga, în apropierea pecenegilor. După mutarea (migrarea) pecenegilor spre vest, între Nistru și Carpați, pe la finele secolului al IX
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
arătând astfel că "dacii" erau români Cumanii au făcut o incursiune și în Transilvania în 1092. Totuși, centrul puterii le-a rămas în continuare între Don și Nipru ("Cumania albă") până când mongolii, după bătălia de la Kalka (1223) au silit populația cumană care a supraviețuit să se transmute spre apus. În acel moment cumanii s-au așezat (1239-1240) în număr mai mare, la vest de Nipru până la Dunăre (Cumania Neagră), părți stăpânite de ei încă din a doua jumătate a secolului al
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
fost înfrânți si decimati de mongoli în bătălia de la Kalka, cumanii s-au apropiat mai mult de unguri, de la care o parte din ei au primit creștinismul catolic (1227), ceilalți rămânând păgâni. Pentru cumanii creștinați catolic, în Moldova activa episcopatul cuman, înființat mai înainte (prima mențiune 1217) pentru propagarea catolicismului în acele locuri, dar acțiunea are loc în mod organizat abia la creștinarea cumanilor și pus în 1227 sub protectorarul Ungariei. Au existat încercări de implantare a catolicismului și la răsărit
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
a distrus puterea cumanilor si i-a silit să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. „Cumanii
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. „Cumanii negri”, menționați în secolul al XIII-lea, erau probabil amestecați cu români din Muntenia, cunoscută în acea vreme sub numele de Cumania
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
cuvinte "Coman" și derivatele sale în România modernă nu par a avea nici o legătură cu numele cumanilor medievali, fiindcă nu numai că nu au fost înregistrate decât în vremurile recente, dar nici nu a fost confirmată arheologic existența unor așezări cumane în locurile în care aceste nume "Coman" au frecvență ridicată Totuși, alți autori inclină să creadă că numele unor localități precum Comănești, Comana, etc. derivă de la cumani Cuvântul „coman” (atestat în Moldova) înseamnă drac /diavol și, deși Dicționarul de regionalisme
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
scrupule de tip tabu. Despre limba lor, s-a păstrat un glosar al unui venețian din secolul al XIII-lea, din care reiese că stătea în raport de dialect cu limba turcă și limba tătară. Rugăciunea "Tatăl Nostru" în limba cumană:
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
despotului de Vidin, Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran Carol Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană. Pentru cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când a refuzat să mai fie vasal regelui Ladislau al IV-lea (Cumanul). Basarab I pierde cetatea Severinului în septembrie 1330 și a recucerit-o după victoria de la Posada în același an. Titlul de ban l-a preluat Vladislav Basarab (Vlaicu-vodă, 1364-1372), până când, refuzând să mai fie vasal al regelui Ludovic I de
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]