756 matches
-
în paranteză, că Mihail Crama (Eugen Enăchescu, pe numele lui "civil") e un sburătorist recuperat de seria a doua a Kalende-lor, din aceeași generație de premianți ai Fundațiilor cu Tonegaru și Geo Dumitrescu. Și nu sare foarte departe de ei. Cumințenia pur formală de care vorbeam e doar prima dintre iluzii. Versuri debusolate, amestec de silă și revoltă: "șters voiu suna ora revoluției". Retorica, pe cît de teribilă/ teribilistă, pe-atît de fricoasă, a auto-încurajării: "Totuși, totuși să nu desnădăjduim - / ah, de
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
Virgil Mihaiu Cel puțin aparent, Portugalia este o țară idilică. Blândețea climei, frumusețea serenă a peisajului, șarmul indicibil al arhitecturii, cumințenia locuitorilor, toate dau o impresie, aproape vetustă, de pace și tihnă. Nu-i vorbă, la asta contribuie și temperamentul lusitan, aflat parcă la antipodul celui hispanic (o comparație între fado și flamenco e elocventă în acest sens). Cine își închipuie
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
coabitări ori fuziuni și, nu în ultimul rând, endemice escrocherii instalaționiste. Un peisaj arid ce pare a fi mai mult selenar, decât terestru, pictat parcă din nerăbdare, dar și din slăbiciunea de a pune totul sub semnul înțelegerii. Există o cumințenie a minții, când mintea devine simțitoare, pe care compozitorii, cred, au uitat-o. Ideal ar fi ca mintea să simtă și inima să înțeleagă. Ar fi totuși suficient ca prin voința creatorului toate să se facă neapărat înțelese de inimă
Între idioritmie și chinovialitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
cerchist nu avusese veleități de noutate radicală, de avangardism, experiment literar, nici măcar de modernism, ci a dorit să apere puritatea "valorilor eterne" de vicisitudinile politicii și ale istoriei. Acea viziune organică pe care am remarcat-o își arată din nou "cumințenia" tradiționalistă: "Ne simțeam rădăcini adânci și ne gândeam cu stăruință la Ťșcoala ardeleană și latinistăť, la Budai-Deleanu, la Ion Codru Drăgușanu. Aceste rădăcini erau, desigur, foarte fizice, în sens geografic, fiindcă atitudinea noastră însemna de fapt în primul rând denunțarea
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
proporțiile din trup. Frapează capul mare stînd pe un bust mărunt, uscățiv pînă la a da impresia unei asceze recente. În costumul negru căzîndu-i ca turnat, Pillat e o apariție blîndă care nu are nimic dominator în ținută, doar o cumințenie sobră care vine în contrast cu dulceața histrionică din rîsul lătăreț al lui George Muntean. În colțul de sus stă atîrnat tabloul celui care le-a fost amîndurora maestru: chipul prelung, frămîntat parcă din dungi de ceramică veche, al lui G. Călinescu
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
alte figuri evanghelice, dar nu zeul. A doua bizarerie e absența totală a expresiilor străine și a citatelor din alți autori, deși Kierkegaard e un autor copios în grija savantă cu care face trimiteri docte. Și a treia însușire e cumințenia neașteptată a tonului general, Kierkegaard părînd mai puțin îndrăzneț atunci cînd scrie în nume propriu. Acestea sunt motivele pentru care cercetătorii au subapreciat predicile în comparație cu cărțile scrise sub pseudonim. Dar, estetic vorbind, textele au frumusețea alertă a stilului lui Kierkegaard
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
putem Împlini menirea! Asta vrem! Și ne-o vom Împlini cu sau fără voia voastră, cu sau fără ajutorul vostru, pentru că „așa este scris”! Pentru că Hristos ne-a Învățat ce este curajul, bărbăția, lupta. Iar Maica ne-a Învățat doina, cumințenia, răbdarea, bunătatea. Și neam de neamul nostru așa a fost și așa va rămâne În vecii vecilor! Și pentru că George Coșbuc s-a obișnuit să ne Însoțească În toate gândurile și faptele noastre, fapt pentru care Îi mulțumim și lui
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
celor două fete de la etaj, fără să întoarcă fața, să privească cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească de-o boală urâtă. Se temea pentru Miluță. Stricăciunea și răutatea pătrund mai iute ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu pereții de scânduri văruiți până-n stradă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la cauzele importante! Iubește-ți aproapele, dar nu mai mult decât pe tine însuți!... Confuzia dintre nebunie și putere a produs în istorie efecte monstruoase. Ironia este lancea de pe vârful limbii, semn și de inteligență și de stângăcie. Muțenia și cumințenia pământului se cer ascultate cu toată atenția... Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește-te încet”! Viața este ca o clepsidră al cărei conținut se scurge ușor, dar fără
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Își mai aminti că văzuse, într-un catalog al lui Clody, o serie de zece medalioane lucrate din mici pietre ovale, rotunde sau pătrate, de diferite culori, pietre simple, dar frumoase, pe care ea scrijelase siluete din sculpturile lui Brâncuși Cumințenia pământului, Domnișoara Pogany, Rugăciunea, Pasărea măiastră, Cocoșul... Erau foarte reușite și ideea i se păruse atunci originală și interesantă. Gândind la Clody și Brâncuși, la atelierul și locuința ei, își mai aminti de ce spusese cândva maestrul: "Arhitectura este sculptura locuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
blând și galben al nopții/ întrebându-mă dacă nu are gene/ Și nu clipește niciodată". Știu că n-am cum să vă influențez fulgerător în mai bine cu un cuvânt spus acum. Totuși vă semnalez un lucru, că în poezie cumințenia nu dă decât arareori fructe bune la gust. (Petre Mandea) * Și iată cum este articulată, cu teribilisme și gafe scrisoarea unei domnișoare interesate să fie citită și să afle opinia celor care o citesc: "Mă numesc A.S. și sunt din
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
resemnării demne. Așadar, nu simplă resemnare, ci ținuta sobră a unui om asupra căruia constrîngerile lumii nu mai au putere. Resemnarea aceasta are o natură aparte: nu e nici slăbiciune, nici disperare și nici pasivitate neputincioasă. E mai degrabă o cumințenie teoretică dată de gîndul că lumea are niște măsuri cărora trebuie să li te supui statornic, și asta chiar și atunci cînd nu le înțelegi. Stoicul este un chietist de dinaintea creștinilor, dar unul a cărui minte este preocupată de măsura
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
a părinților, a speciei, sunt dispuși să distrugă pur și simplu planeta. Ei sunt fiii risipitori de „a fi”, nu de „a avea”. Aici, verbul incisiv al autorului pare a se dezlănțui cu accente, tușe vituperante în chiar haina de cumințenie proverbială a aforsimului. „Cu cinstea și cu rușinea nu poți trăi într-o societate dominată de hoție și corupție.”, în care „demnitarii se preocupă mai mult de propria lor îmbogățire”, unde „domnește dezmățul legislativ și politic, corupția, hoția și incompetența
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Autorul sesizează trăsăturile definitorii ale mentalului colectiv, din replicile unor taximetriști (reproduse cu exactitate de filolog, dar și cu selectivitate scriitoricească) sau din reacția omului simplu: bătrâna din H5N1 și răcitura de cocoș are ceva din resemnarea tenace a brâncușienei Cumințenii a pământului, deși coloratura melodramatică este ușor exagerată. Cu acuitate este surprinsă încărcătura de spaimă și amenințare a cotidianului, aglomerările de catastrofe căpătând, la lectură, și valențe cvasi-umoristice (Teoria haosului, Girafa și ardeleanul, O zi din viața lui Ivan, Ioan
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
cenzurat! Atîtea secvențe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat! CÎte scene memorabile găsim În jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, și tocmai jurnalul lui Silvestru să șocheze prin...cumințenie? Hm... Susținerea, recentă, a unei teze de doctorat despre marele critic și umorist Valentin Silvestru (autoare - profesoara Anca Ifrim, din Botoșani) m-a făcut să-mi reamintesc lucruri mai puțin cunoscute, din existența celui mai longeviv teatrolog român. Mai Întîi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care tot Încercau să scape de mine și nu reușeau. În primele mele montări am fost catalogat ca teribilist, ca om care nu are nimic sfânt. Dacă le raportez la montările de azi, Îmi dau seama că eram de o cumințenie revoltătoare. - Cu ce ați debutat? - Cu un spectacol făcut după „Jurnalul unui nebun”, al lui Gogol, montat la Teatrul din Galați, cu un actor foarte bun, Dimitrie Bitang, care, din păcate, nu mai e printre noi. Spectacolul nu a avut
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o bună dispoziție ce se transmite, neapărat, publicului care îl urmărește. Cui nu-i plac poveștile? Constantin Paiu săvârșește un soi de ritual atunci când pășește în împărăția în care ne ademenește și pe noi, în imaginarul unde virtuțile (puritatea, candoarea, cumințenia...) își primesc răsplata și unde răul e sancționat negreșit, unde timpul se comprimă după legi secrete sau, în propulsie fantastică, se dilată și unde visul își ia tărâmurile în stăpânire. Meșter în a cumpăni cuvântul, scenaristul (sau, dacă vreți, adaptatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
IERONIM: Îți voi spune tu, pentru că-mi ești dragă. Și te voi numi Cezara, ca unei domnițe a trecerii mele. (se îmbrățișează) CEZARA: Dacă ai crezut că sunt frumoasă iată frumusețea mea toată. Dacă ai crezut că sunt cuminte iată cumințenia mea toată, Ieronim. Iubește-mi gura, pentru că-ți rostește numele. Iubește-mi ochii, pentru că te privesc. Iubește-mi mâinile, pentru că te-au așteptat întinse într-un gest de supusă rugă. (Ies încet. Fond muzical corn. Pe fond vocea Cântărețului orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se cuvine, după cum n-am cunoscut-o când am intrat în casa asta. Să aflați domniile voastre că nu mi-a fost îndemână știind-o pierdută-n lume, însă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
La revedere!” N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a Închis imediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu În care zăcea o iubire moartă. O iubire Încă În floare, atât de frumoasă În cumințenia ei, În neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară În neant, fără o lacrimă. Un râu secat nar fi fost suficient pentru preaplinul adunat În mine. Lacrimile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cenzurat! Atîtea secvențe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat! CÎte scene memorabile găsim În jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, și tocmai jurnalul lui Silvestru să șocheze prin...cumințenie? Nu-mi vine să cred... Căutînd printre fișe, căutare sisifică și deloc pe gustul celor din jurul meu, dau peste o cronică a lui V. Silvestru la un grup de spectacole ieșene. Marele teatrolog reproșa realizatorilor felul dubios de a alcătui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
decât un nor de zăpadă aruncată ca dintr-un vulcan și o rostogolire nefirească a calului... Spuneai că era un cal cuminte. Și acum?... - l-a întrerupt Hliboceanu. Era un armăsar ca toți armăsarii, Hlibocene! Numai că era de o cumințenie nemaipomenită. Acum însă, simțindu-se liber și văzând atâta omăt în jur, a pornit și el să zburde, dar după acea rostogolire se zbătea amarnic să se ridice din troiene. S-a ridicat cu greu... Apoi s-a întors spre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de a se purta atâta simplitate și iubire. Biata fată, îi fusese greu să priceapă că o poveste ca a lor, poate dura numai câteva luni, că el nu-i va aparține pentru tot restul vieții, crezuse că tinerețea și cumințenia ei sunt atuuri de neînlăturat și pusă în fața realității rămăsese perplexă, îl condusese la autobuz înmărmurită, pierită, Doamne, câte lacrimi vărsase, câte lacrimi, l-ar fi urmat și într-o gaură de șarpe, numai că el pleca spre mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de scrupule a pasiunii, în oferirea fără prejudecăți oricui, oriunde, oricât, frivolitatea era ridicată la rang de Opus, în care se îmbinau partitura incantațiilor profane cu oda descătușării și dezlănțuirii simțurilor, promulgând frenezia ciclonică a distrugerii a tot ceea ce era cumințenie, neprihănire, nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât era de neispititoare, lipsită de atribute și condimente proprii femeilor frumoase, pentru că tocmai de aceea, posedând infirmitatea staturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fie prin crochiu, de unde orice profan putea ghici substanța ascunsă, fie prin abstractizarea ideii, ușor decodificată de tractoriștii cu 7 clase plus 3 profesionale. Adică nu avea priceperea acelor confrați într-ale meseriei de a mușamaliza, de a îmbrăca în cumințenie, de a-i pune feregea pe chip artei și căluș în gură strigătului de frumusețe. Dacă Mihai Dinu și Prunilă nu reușiseră în versuri asemenea revoluție, ei bine, Hugo, maestru al picturii invizibilului pentru Samaliot și Năsuc, putea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]