3,786 matches
-
văd cum mai arată. De-ar fi măcar un semn de răzbunare din partea nu știu cui, să-arunce piatra să facă cercuri, să se-ntâmple ceva nimic, un ochi albastru, neclintit, nu cel din întunericul fântânii la care căutam întotdeauna când coboram din cumpănă găleata... O apă limpede e tot ce sunt, străină și de duhul ce plutea deasupra ei, cândva, la începuturi.
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
autoarea își definește cartea ca fiind un "decupaj" subiectiv; eu spun că este o carte a detaliului fin încastrat și comentat. București. Carte de bucăți (Editura Fundației Pro) este un op despre pasiunea lui Dan C. Mihăilescu "pentru Bucureștii de la cumpăna veacurilor 19-20", cu portrete de moravuri, obiceiuri și mentalități, "dulci firimituri de la un festin potențial și îndelung dezirabil". Autorul simte în București un oraș cu destin, drept care nu îl irită mascaradele și alterările sale, pe care le încondeiază tandru. Dan
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama că toată această mașinărie de fabricat amintiri din satul părăsit de țărani s-ar pune iar în mișcare și nu o pot opri cumpăna fîntînii scîrțîind urcă soarele-n ciutură spre apus și carul din șură își îndreaptă oiștea spre stele - dincolo de gardul de sîrmă al muzeului veacul se rostogolește tot mai grăbit pe roți de mașini și tramvaie spre orașul turnat în beton
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu să aleg între netulburata curgere a nisipului din clepsidre și răzvrătirea crudă a clipei desimea nopții acoperă răspântiile steaua dezlegătoare își tăinuiește sclipirea Pâinea și vinul ce
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
multe rânduri: ,, Pe arătura neagră coborând în jos -/ de-o parte cerul întunecat la apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
rurală, casa natală este ,,împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
cântec Stârnind plâns După raza cea purpurie, După grația frunzei Toată în cutremure, După glasul ce se rupe În așchii tot mai Mărunte, Și iarna ce vine din urmă, Negreșit vine! Truda aceasta a Trupului frumos De a luci - O cumpănă fermecată... Sudoarea nu se Deosebește de lună, Încet culcatul în iarbă Și neașteptata osteneală A brațelor Fiind prea mult, Ca pentru hoțul de cai Desfăcutul pripoanelor. Cu toată nerăbdarea lui, Răsuflarea tot se rupe - O tulpină fragedă. * Plângere - Sarea părăsindu
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
mâine master Andru va duce, în New Zeeland, mesajul meu drept în cutia ta de scrisori de la marginea oceanului. maria din legendă sora mea seamănă cu tine, Katherine, ca umbra: acasă,-n Oldenholm, calculează amurgul hebdomadar; face o medie sub cumpăna zării, o ia îndelung în privire și-o toarnă de-a dreptul, în golul memoriei, sub forma unui fluviu oarecare ca și tine, dreaptă-i mereu la fântână, așteptând sub osia lumii apa din profunzime. Doamne, din părul ei despletit
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
politic" - Petra - și a altei nepoate schlodită în bătaie - Grigorița! - această femeie, ca un fulg acum, mai auzise chemarea gârlei care cere OM, cu ani în urmă, după spectaculosul furt al Miericeanei de către vârvoreni prin săpături istovitoare undeva sus, în cumpăna apelor, făcute într-o singură noapte. Frecventasem cu pasiune în studenție conferințele cu exemplificări pe bandă de magnetofon ale profesorului universitar Nemescu despre "sunetul primordial", despre "arhetipurile sonore", constatând și atunci că, spre limita de jos a audibilului, percepția o
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
epocii, al epocii barocului european în general și al barocului estic ("oriental") în special, în condițiile concret-istorice ale educației scriitorului și ale fericitelor convergente occidental-orientale în persoana să, extreme care nici ele nu se manifestă întîmplător în acel moment de cumpănă, de cotitură în destinul istoriei și al culturii românești. Pe scurt, teza și cartea lui Gabriel Mihăilescu pun în evidență - pe baza unei bibliografii foarte bogate și în general recente - rolul important pe care îl joacă în epoca respectivă alegoria
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
fost mai sanatos să fi dealt with the situation în a polițe and mannerate way. “E dreptul tău. Personal eu consider că ai procedat greșit” Iar eu cred că în momentul în care afirmi că el a greșit (punând în cumpănă întregul sau sistem de valori) nu este posibil să mai existe speranța unei viitoare comunicări între voi. Și repeta te rog în română ultima frază, că unii au făcut la scoala rusă, chineză și alte limbi de circulație internațională.:) P.S.
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
-i dădeau dovezi că e supravegheată, se temeau totuși de opinia ei. Acum, o relicvă a acelor indivizi, se afla într-o situație confuză. Ar fi vrut să o intimideze, dar nu știa cum. Furgoteiu se găsea într-o grea cumpănă. Nu voia să dea înapoi, dar nici să exagereze cu exigența. Marconienii își mai aduceau aminte că, în toiul revoluției, Furgoteiu distrugea stația de înregistrare pe care o avea în supraveghere, că ardea dosarele și notele informative, strânse în copii
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
cum numa-n ochiul din adânc, pe vremuri, puteam să-mi văd în tremurare fața... Apoi se depărtează totul, piere și zidul de-ntuneric ce mă-apasă, când se arată dunga unui deal și-o alta mai depate-n vălurire, sub cumpene și turle de biserici împrăștiindu-și casele pe vale și adunându-le frumos în cuiburi printre grădini, sub dunga de pădure. Ce împăcare-n cumpăna fântânii văzută de departe, ce sfințire în liniștea din turnuri, nici bătăi de clopote în
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
mă-apasă, când se arată dunga unui deal și-o alta mai depate-n vălurire, sub cumpene și turle de biserici împrăștiindu-și casele pe vale și adunându-le frumos în cuiburi printre grădini, sub dunga de pădure. Ce împăcare-n cumpăna fântânii văzută de departe, ce sfințire în liniștea din turnuri, nici bătăi de clopote în dungă, nici vestiri de vremuri mari și nu știu ce prăpăduri, și câtă pace sub aceste streșini și între-acești pereți în care lumea se naște și se
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă, al unei vieți trăite mereu cu frica de a fi culpabilizat pentru ceva ce nu făptuise. Bătrânul preot al Catedralei, singurul om cu care reușește să stea de vorbă, dezleagă greaua cumpănă în care se afla fostul său elev, acum profesor universitar, și-l îndeamnă să treacă neapărat și pe la casa în care copilărise. Zis și făcut. Din acest moment începe acțiunea romanului, surprizele ținându-se lanț. Astfel, Ștefan Itu va recunoaște
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
Geamantanul cu vise). Candelă a unei biografii de legendă, versurile din poezia “Noapte de vară la munte” sunt dovada unui continuu potențial creator. // Timpul curge lin într-un straniu balet,/Înserarea acoperă amurgurile roz violet./ Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,/un greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche./ În schitul de lemn de la marginea zării/ Niște călugări deapănă rugăciunile serii.// Dorina Stoica transmite prin poezia sa o stare sufletească discret gradată pe scara sensibilității umane. Nevoia de a
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
semnătură a timpului Într-un neunde și necând În liniștea dintre două gânduri Roiesc îndoielile amețite De chemarea necuprinsului Nu încerca să pleci Pasăre albă Încă nu am învățat să zbor Sau poate am știut odată În zbaterea sufletului La cumpăna dintre Kuandalini Și setea dorințelor Înainte ca nenăscutul să îngroape născutul Lumină strivită-n uitare Rană pe identitatea altui eu nimic nu este deplin ceva rămâne într-un dincolo Am să simt oare cum Fibră cu fibră carnea Încolțește verde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
noapteMereu am întârziat o clipăBezmetică risipăSunt mai aproape de cer acumCu fiecare semnătură a timpuluiîntr-un neunde și necândîn liniștea dintre două gânduriRoiesc îndoielile amețiteDe chemarea necuprinsuluiNu încerca să pleciPasăre albăîncă nu am învățat să zborSau poate am știut odatăîn zbaterea sufletuluiLa cumpăna dintre Kuandaliniși setea dorințelor înainte ca nenăscutul să îngroape născutulLumină strivită-n uitareRană pe identitatea altui eunimic nu este deplinceva rămâne într-un dincoloAm să simt oare cumFibră cu fibră carnea încolțește verde din oasele pământuluiSub pasii celor știuți și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și speranță, ia viața așa cum este și tot la poezie recurge pentru a-i aduce tămăduirea sufletului, ca o vindecare de sine: ”Mai joc roata lumii, norocul să-l întorc/ În cuibul între stele pustiu și-atât de-nalt”. (La cumpăna de veacuri) Adesea, versurile sale sunt o adevărată rostogolire de tandrețe, chiar și atunci când umbra, neliniștea, tăcerea îi apasă sufletul: “Că m-ai uitat sau că îți este bine.../ O veste vreau, iubire, de la tine” (Câmpia cu maci). Referitor la
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
pentru cealaltă persoană • simpatie și empatie • onestitate, chiar și în situații în care alții s-ar feri să spună adevărul • înțelegere reciprocă • compasiune mutuală • încredere reciprocă • putința indivizilor de a se adresa unul altuia pentru suport, ajutor în situații de cumpănă • bucurie de prezența celeilalte persoane • putința de a face confesiuni celuilalt, fără teamă de reprobare Comparativ, între relațiile personale, prietenia presupune o mai mare deschidere și afinitate decât asociația și cunoștința, iar între acestea trei există continuitate.” Și atunci vin
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380729_a_382058]
-
XXXI. AM AȘTEPTAT, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1824 din 29 decembrie 2015. Am așteptat Am amânat s-aud sunând cuvântul Să simt vibrând dorințele prin versuri Având ca mesager nostalgic gândul Pornit spre margine de universuri. La cumpăna de ani - uitat de vreme Îmi amintesc de toamnele trecute Trăirile din cartea cu poeme Ce așteptau iubire și virtute Rememorez porniri sentimentale Un gest firesc de zbatere umană În căutarea flăcării bengale Să ard pe rug o operă profană
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
trombă Când construiesc castele de iubire Bătăia unei inimi - ceas cu bombă - Aleargă nebunește în neștire ... Citește mai mult Am așteptatAm amânat s-aud sunând cuvântulSă simt vibrând dorințele prin versuriAvând ca mesager nostalgic gândulPornit spre margine de universuri.La cumpăna de ani - uitat de vremeîmi amintesc de toamnele trecuteTrăirile din cartea cu poemeCe așteptau iubire și virtuteRememorez porniri sentimentaleUn gest firesc de zbatere umanăîn căutarea flăcării bengaleSă ard pe rug o operă profanăAm așteptat, și-aud cum bate vântul,Un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
care mai de care mai arătoase și cu acoperișurile în unghiuri dintre cele mai năstrușnice. Îmi vin în minte pagini din Alecsandri ca replică la ceea ce, surprins, vedeam! (...) Forma bizară a acelor locuințe, printre care se înalță o mulțime de cumpene de fântâni, ca niște gâturi de cocoare uriașe; urletul câinilor ce alergau pe sub garduri; ciocănitul berzelor care-și dau capul pe spate la razele lunii și, într-un cuvânt, amestecul acela de umbră și de lumină, care dă lucrurilor o
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
o farsă, în care albul și negrul nu se mai deosebesc și se instalează o netulburată hegemonie a griului. În nici un caz nu vom ajunge în acest fel la năzuita, necesara despărțire a apelor de uscat, la acel ceas de cumpănă morală, de limpezire, de judecată calmă, nebelicoasă și de socotire cu noi înșine. Ce s-ar cuveni? În primul rând, s-ar cuveni să fie modificată legea respectivă: Securitate și poliție politică sunt echivalente, distincția are rolul să acopere vinovății
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
Editură „Aius”, tot din Craiova. Acestora, li s-a alăturat al IV-lea volum: Van Gogh, poetul (2010), editat la „Aius”. Printr-o compunere de tip ludic, am zice că două cărți la „Scrisul Românesc”, două la „Aius” pun în cumpănă inspirația și formele ei de manifestare. În aparență, un echilibru, în realitate, Virgil Dumitrescu fuge de sub modele - clasice și moderne și într-un caz și în celălalt. Devierea începe de la volumul din 1988. Creditul acordat cunoașterii prin simțuri, ochiul deținând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]