363 matches
-
pătrat, în interiorul căruia este scris: Pe laturile exterioare ale pătratului sunt scrise numele a patru limbi vechi, câte una pe fiecare latură. Pornind din partea superioară a pătratului și mergând în sensul acelor de ceasornic, aceste limbi sunt: babiloniană (cu caractere cuneiforme), greaca clasică, sanscrită și egipteana antică (în hieroglife). Pe partea stângă a tăbliței se găsește următoarea coloană de text în engleză: În ultima parte a acestui mesaj se face referire la o capsulă a timpului; dar nicio dată nu este
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
egipteană, reprezentată prin texte hieroglifice și reliefuri de perete, este principalul limbaj hieroglific din antichitate, singura altă limbă care a avut, de asemenea, o versiune hieroglifă, a fost limba Luwian, citită tot sub formă de boustrophedon (cele mai multe limbi folosind scrierea cuneiformă). Luwiana hieroglifică este citită boustrofedonic, cu toate acestea, spre deosebire de hieroglifele egiptene, cu numeroase ideograme și logograme care arată o direcționalitate ușoar vizibilă, direcția liniară a textului hieroglific Luwian este mai greu de observat. Un exemplu modern al bustrofedonicului este schema
Bustrofedon () [Corola-website/Science/330391_a_331720]
-
specificului ei legat de caracteristicile unui anumit tip de scriere. Scrisul, una dintre cele mai importante forme de comunicare umană, cuprinde în istoria lui două mari direcții: scrierea sumeriană și cea chineză. Prima dintre ele, cunoscută și sub numele de cuneiformă, scriere simbolică, folosită în mileniul 8 î.e.n., a trecut, în timp, de la o formă picturală la una tot mai convenționalizată, punctul culminant în transformarea ei constituindu-l invenția alfabetului grecesc (împrumutat apoi și de alte culturi), considerat marea împlinire a
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
a trecut, în timp, de la o formă picturală la una tot mai convenționalizată, punctul culminant în transformarea ei constituindu-l invenția alfabetului grecesc (împrumutat apoi și de alte culturi), considerat marea împlinire a culturii vestice logice și științifice. Spre deosebire de scrierea cuneiformă, scrierea chineză a folosit, și o face și în prezent, semne picturale. Sistemul de scriere al ideogramelor chinezești, caracterele-cuvinte, împrumutate de cultura japoneză în secolul al VI-lea, ar fi apărut, spune legenda, undeva în China, în anul 2700 î
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
plămădită cu sângele lui Tiamat. Sângele conferă oamenilor înțelepciune și supunere față de zei. Aceștia, la rândul lor, sunt dependenți într-o măsură importantă de adorația și ofrandele aduse de oameni, fără de care ar flămânzi. S-au găsit tăblițe cu scriere cuneiformă în care oamenii, nemulțumiți cu unele hotărîri ale zeilor, îi amenințau pe aceștia că își vor căuta alte zeități mai binevoitoare. În afară de principalii zei din panteonul babilonic, mai existau și semizei, de natură divină, dar subordonați zeilor de ordin superior
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]
-
noastre. De-a lungul acestei evoluții, genurile literare s-au înscris în diversele curente literare care s-au succedat și prin care literatura devine corelată cu istoria. În zona Mesopotamiei s-au descoperit sute de tăblițe de lut cu scriere cuneiformă, însumând o bogată literatură, care poate fi grupată în: Dintre acestea, cea mai importantă este Epopeea lui Ghilgameș, a cărei vechime se situează la începutul mileniului al III-lea î.Hr. Vechimea acestei literaturi urcă până aproape de anul 3.000 î.Hr.
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
Cilindul lui Cir, cunoscut și sub numele de Cilindrul lui "Cir cel Mare", este un document aparținând conducătorului persan Cirus al II-lea cel Mare. Documentul se prezintă sub forma unui cilindru din lut, inscripționat cu o scriere cuneiforma în limba akkadiana. Cilindrul a fost creat după cucerirea persana a Babilonului în 539 î.Hr., cănd Cir a răsturnat pe regele babilonian Nabonidus punând capăt, astfel Imperiului Neo-Babilonian. Textul îl denunță pe Nabonidus ca fiind necuviincios și descrie victoria lui
Cilindrul lui Cir () [Corola-website/Science/317292_a_318621]
-
continuu, în același timp cu evoluția sensului. Stilizarea s-a accentuat din cauza dificultăților de a trasa linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, "cuneo", de unde derivă denumirea de cuneiforme. Dacă la început semnele erau realizate de la dreapta la stânga și citite vertical, odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, semnele au căpătat succesiune orizontală și se citeau de la stânga la dreapta. Această schimbare a avut loc doar la scrierea pe tăblițe, cea din
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
pe care se scria datorită și garanției de păstrare pe care o oferea. Nu există dovezi că într-o epocă mai târzie s-a încercat trecerea de la scrisul pe argilă la scrisul pe papirusuri. Tot timpul cât a fost folosită cuneiforma s-au înregistrat doar pe argilă texte administrative, religioase și economice. Stilizarea cuneiformei era semnul unei societăți împărțite între cei care pot citi și cei care nu știu a citi, sarcina de a redacta și citi textele fiind încredințată unui
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Nu există dovezi că într-o epocă mai târzie s-a încercat trecerea de la scrisul pe argilă la scrisul pe papirusuri. Tot timpul cât a fost folosită cuneiforma s-au înregistrat doar pe argilă texte administrative, religioase și economice. Stilizarea cuneiformei era semnul unei societăți împărțite între cei care pot citi și cei care nu știu a citi, sarcina de a redacta și citi textele fiind încredințată unui grup restrâns de experți - scribii. Un scrib trebuia să învețe ani și ani
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
între cei care pot citi și cei care nu știu a citi, sarcina de a redacta și citi textele fiind încredințată unui grup restrâns de experți - scribii. Un scrib trebuia să învețe ani și ani la rând sutele de semne cuneiforme, de multe ori polivalente. A citi și a scrie era o profesie adevărată, foarte obositoare, dar care ducea la obținerea unui statut privilegiat de putere în cadrul societății. Scribii nu doreau ca să se răspândească cultura și să-și piardă privilegiile, de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
citi și a scrie era o profesie adevărată, foarte obositoare, dar care ducea la obținerea unui statut privilegiat de putere în cadrul societății. Scribii nu doreau ca să se răspândească cultura și să-și piardă privilegiile, de aceea cu trecerea timpului scrierea cuneiformă nu s-a simplificat, ci dimpotrivă, s-a complicat și mai rău în anumite momente. Deși nu se știe din ce cauză, cuneiforma s-a răspândit în tot Orientul Apropiat. Cuneiforma a fost adoptată cu unele mici schimbări de popoarele
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
nu doreau ca să se răspândească cultura și să-și piardă privilegiile, de aceea cu trecerea timpului scrierea cuneiformă nu s-a simplificat, ci dimpotrivă, s-a complicat și mai rău în anumite momente. Deși nu se știe din ce cauză, cuneiforma s-a răspândit în tot Orientul Apropiat. Cuneiforma a fost adoptată cu unele mici schimbări de popoarele care le-au urmat sumerienilor în Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) și de popoarele vecine care vorbeau limbi diferite (hitiții, perșii, etc.) În mileniul
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
-și piardă privilegiile, de aceea cu trecerea timpului scrierea cuneiformă nu s-a simplificat, ci dimpotrivă, s-a complicat și mai rău în anumite momente. Deși nu se știe din ce cauză, cuneiforma s-a răspândit în tot Orientul Apropiat. Cuneiforma a fost adoptată cu unele mici schimbări de popoarele care le-au urmat sumerienilor în Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) și de popoarele vecine care vorbeau limbi diferite (hitiții, perșii, etc.) În mileniul al III-lea î.Hr., Mesopotamia a fost unificată
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
urmat sumerienilor în Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) și de popoarele vecine care vorbeau limbi diferite (hitiții, perșii, etc.) În mileniul al III-lea î.Hr., Mesopotamia a fost unificată de regele Sargon I care a întemeiat Imperiul Akkadian; akkadienii dezvoltând ulterior cuneiformele și îmbogățind patrimoniul scris cu diferite texte, în special texte militare. Limba akkadiană s-a răspândit așa de mult încât a devenit limba diplomației. Chiar și Egiptul care avea sistemul său propriu perfecționat de scriere (vezi mai jos) a folosit
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
avea sistemul său propriu perfecționat de scriere (vezi mai jos) a folosit akkadiană-cuneiformă în corespondența diplomatică. Limba sumeriană a sfârșit prin a rămâne patrimoniul unui grup restrâns de preoți și literați. În mileniul al II-lea î.Hr., în timpul babilonienilor, scrierea cuneiformă a atins forma sa clasică, așa cum apare în "Codul lui Hammurabi". Babilonienii au inventat dicționare și gramatici și au practicat studiul limbiilor străine. Numeroase tăblițe ale bibliotecii regale au fost scoase la lumină prin săpături la Ninive, capitala imperiului asirian
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Un sfert din aceste tăblițe sunt dicționare și gramatici ale limbilor sumeriană, babiloniană și asiriană. Asirienii au folosit scrierea ca element de integrare a reprezentărilor din marile lor opere monumentale, creând o formă de comunicare compusă din imagine și limbaj. Cuneiforma a fost scrierea de circulație a Orientului pentru multe secole. În secolul al V-lea î.Hr., Darius cel Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
integrare a reprezentărilor din marile lor opere monumentale, creând o formă de comunicare compusă din imagine și limbaj. Cuneiforma a fost scrierea de circulație a Orientului pentru multe secole. În secolul al V-lea î.Hr., Darius cel Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana dispărut ca limbă vorbită, cuneiforma a supraviețuit ca scriere în mediile tradiționaliste religioase, cele mai noi texte cu cuneiforme provin din secolul
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
circulație a Orientului pentru multe secole. În secolul al V-lea î.Hr., Darius cel Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana dispărut ca limbă vorbită, cuneiforma a supraviețuit ca scriere în mediile tradiționaliste religioase, cele mai noi texte cu cuneiforme provin din secolul I î.Hr. tot din cetatea Uruk, locul unde cu pestre trei mii de ani în urmă a apărut această scriere. În Egiptul antic
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana dispărut ca limbă vorbită, cuneiforma a supraviețuit ca scriere în mediile tradiționaliste religioase, cele mai noi texte cu cuneiforme provin din secolul I î.Hr. tot din cetatea Uruk, locul unde cu pestre trei mii de ani în urmă a apărut această scriere. În Egiptul antic scrisul a fost inventat prin modalități diferite de cele din Mesopotamia, mai ales din
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
text în demotică, hieroglifică și în greacă. Din cauza posibilităților pe care le oferea papirusul, plantă care creștea din belșug în mlaștinile Nilului, egiptenii nu au fost nevoiți să realizeze o schematizare mai accentuată a hieroglifelor așa cum s-a întâmplat cu cuneiformele mesopotamiene care erau zgâriate pe tăblițele din argilă. Folosirea ușoară a scrierii cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea complicatelor hieroglife pe toată durata civilizației egiptene antice, hieroglife uneori asemănătoare cu benzile desenate din zilele noastre. Plinius
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
faraonice. Alți cercetători au considerat ca fiind încercări de alfabetizare inscripțiile nedescifrate descoperite în Sinai și Palestina (așa zisele inscripții proto-sinaitice și proto-caneene). La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă, unele cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere cuneiformă, având o
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă, unele cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere cuneiformă, având o structură alfabetică de treizeci de litere. Tăblițele au fost datate ca fiind din secolul al XV-lea î.Hr. sau din 1300 î.Hr.. Alfabetul ugaritic a fost
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă, unele cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere cuneiformă, având o structură alfabetică de treizeci de litere. Tăblițele au fost datate ca fiind din secolul al XV-lea î.Hr. sau din 1300 î.Hr.. Alfabetul ugaritic a fost folosit de limbi foarte diferite, dar distrugerea civilizației ugaritice în secolul următor
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
goală. Inscripția a supraviețuit într-o stare aproape perfectă și este împărțită în trei coloane cu 27 de linii scrise în (de la stânga la dreapta) persana veche, babiloniană și elamită. Este singura inscripție regală ahemenidă aflată în afara Iranului. Alte inscripții cuneiforme sunt de obicei în afara traseelor turistice obișnuite. Aceasta menționează că: Atunci când a fost publicată de Eugène Burnouf în 1836, el și-a dat seama că aceasta conținea o listă cu satrapii lui Darius (repetată de Xerxes într-o limbă aproape
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]