345 matches
-
de scriitori ? Da. Bătrînelul furios fu categoric. acele cutii reprezentau un tezaur istoric. o comoară de gînduri. Din păcate însă urmau să rămînă în veci niște semne mute. Cum așa, exclamă Guy Courtois. există specialiști în decodificare, pînă și scrierea cuneiformă a fost descifrată, pînă și hieroglifele egiptene... Poate că secretul hieroglifelor a fost găsit, dar cheia scrierii rapide inventată de doamna masek era pierdută pe vecie. Și doamna masek ? Ce se întîmplase cu doamna masek ? moartă la revoluție. împușcată în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
regăsi în această condiție fatală, care îi obliga să nu producă ceea ce se aștepta de la ei. Ioanide se agasa când auzea astfel de teorii și numai mestecatul îl împiedica să protesteze. Suflețel citea pe Homer în grecește, ilarul Hagienuș descifra cuneiformele, Pomponescu nu era deloc un om fără pricepere în specialitate (beton armat), Dan Bogdan era un profesor cu reputație. Toți, într-un fel sau altul, găsiseră în viață mari înlesniri și erau acum cel puțin oameni lipsiți de orice griji
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei mari inundații, care rămâne cel puțin sursa legendei. Timp de 3000 de ani, până la inventarea scrisului, o sută de generații au transmis-o oral. Mesopotamia a cunoscut potopul din povestea adusă la cunoștință lui Ghilgameș. Ca-tastrofa menționată în textele cuneiforme în jurul anului 2000 î.e.n. a avut loc cu adevarat. O indică depunerile de mâl descoperite de arheologi deasupra vechilor locuințe. Inundațiile au afectat cea mai mare parte a Mesopotamiei și au fost cauzate de creșteri de nivel excepționale pe râurile
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
școli”. Așa cum, în vechiul Orient Apropiat, texte de diferite tipuri: mituri, proverbe, imnuri, ritualuri, anale, cronici, texte astronomice, magice îndeplineau o funcție didactică, tot astfel, în Israel, acest rol le revenea „textelor clasice” ale Bibliei. Au fost descoperite nenumărate tăblițe cuneiforme și ostracale cu exerciții de scriere bazate pe astfel de texte clasice ale vechiului Orient Apropiat. În prezent se cunosc abecedarele mai multor limbi: ugaritică, aramaică, greacă, etruscă, latină etc. Dintre abecedarele ebraice cele mai cunoscute, le amintim pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentru a diferenția posibilele citiri diferite ale aceleiași logograme, se foloseau anumite semne pentru a indica silaba finală a unui cuvânt sau categoria din care făcea parte cuvântul respectiv (nume propriu, numele unui obiect din lemn sau piatră etc.). Scrierea cuneiformă standard, întâlnită în mod obișnuit în Mesopotamia și în Siria de Nord încă din mileniul al III-lea î.Hr. era deosebit de complexă, folosindu-se de sute de semne inscripționate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din mileniul al III-lea î.Hr. era deosebit de complexă, folosindu-se de sute de semne inscripționate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul anului 1400 î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare număr de cercetători, în frunte cu egiptologul Adolf Erman, au afirmat că limba egipteană este și ea o limbă semitică, în sensul că egipteana s-a diferențiat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au locuit în Egipt, iar Egiptul a fost locuit de către hicsoși, suverani semiți 2. La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în regiunea Siria-Palestina au apărut formele de scriere alfabetică, având inițial semnele de bază preluate din scrierea egipteană. Pe lângă alfabetul cuneiform, întâlnit în nordul Orientului Apropiat, în zona sudică s-a ivit un nou alfabet distinct. În favoarea acestei afirmații s-au găsit dovezi literare în minele din Peninsula Sinai și în diferite alte locuri explorate în Siria-Palestina3. Dezvoltarea sistemelor de scriere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scrise pe două bucăți diferite de papirus. Ambele au fost date spre păstrare scribului Baruh, care era prezent la semnarea contractului 1. Practica scrierii documentelor în două exemplare era foarte veche. Era cunoscută încă de timpuriu în Mesopotamia, unde textul cuneiform original era scris pe o tăbliță de argilă, în timp ce copia era scrisă pe „un plic” de argilă care înfășura originalul (totuși pe timpul lui Ieremia această practică nu mai exista nici chiar în Mesopotamia). Prima menționare a scrierii unui document în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
savant și fecioara, în biblioteca. S-ar iubi în papirusuri și s-ar înfășură în ele, ele s-ar umple de sânge, ei s-ar duce la baie și s-ar șterge cu incunabule, cu pagini scrise, cu hieroglife, cu cuneiforme, pe urmă ar face dragoste între opere celebre care s-ar deschide singure, pe urmă cu operele lui Sade și ale lui Sacher Masoch... Nu mă interesează, i-am răspuns repede, în biblioteca lui Dasgupta nu aveau cum să descopere
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
trei modalități de echivalare a cuvântului: prin scris, scriere, scriitură, rămânându-ne a alege varianta corectă în funcție de context. Ne referim la scris în expresii ca "scris caligrafic", "scris frumos", "scris neîngrijit" și la scriere 241 în sintagme de genul "scriere cuneiformă", "scriere alfabetică", "pictografică" etc. Conceptul de scriitură rămâne unul mai special, întâlnit în critica literară sau în filosofie, și primește o suită de interpretări în funcție de autor, perioadă sau curent cultural-istoric. Uneori a fost identificat cu stilul unui scriitor, cu ceea ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și furculițe. Dovleacul răscopt și rumen al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii. Efigia prelungă a Regizorului, iarba îngălbenită a bărbii lui mătăsoase. Masca de carton mâncat de molii a Studentului, cu dantura cuneiformă. Marmora lustruită a capului farmacistului stă vizavi de profilul unui șoarece inteligent și neliniștit, privind fix în gura de broscoi care clămpăne ritmic cuvinte : deschisă, închisă, deschisă. — Leonardo, și el un bătrân primitiv, prea învățat și lipsit de iluzii ! Focarul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care se odihnesc în pacea mormântului. Fă ca binecuvântarea cu care s-au despărțit de noi să se adeverească, spre fericirea noastră, ca să păstrăm cuvântul și pilda lor în amintire, să fim vrednici de dânșii...“ Sfintele cuvinte, spurcate de dantura cuneiformă a scenaristului. Pe banca goală din față, cine e pe banca goală din față ? Sia cea tânără, născând șarpele viitorului, sau Simonetta, ultima, delicata mea ultimă parteneră ? „Fă, Doamne, să terminăm până la capăt crâncena luptă, vălmășagul goanei, să privim fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dea. Fericirea poate fi și un inventar al nenorocirilor care ne-au ocolit. Fericirea e ca și orgasmul. Dacă ține mult, înseamnă că ceva nu e în regulă. Fericirea rămâne totuși o chestiune homeopatică. Omul a descifrat scrierile maya și cuneiformă. Nu și tainele fericirii. Unora li se pare că fericirea înseamnă doar încălcarea prohibiției. Întotdeauna avem impresia că adevărata fericire se află în altă parte. În materie de fugă, campioană rămâne, deocamdată, fericirea. Fără termen de comparație nu există fericire
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
filolog orientalist prin formație este totuși orientalist prin apartenența sa geografică (aluzie la țara sa de adopție). Lista invitaților, notată cu rigoare germană de Carol în Jurnal, cuprinde nume celebre: Henry Creswicke Rawlinson (părintele asiriologiei, cel care a descifrat primul cuneiformele și a interpretat primul un text scris în limba acadiană), Léon de Rosny (specialist în civilizații precolumbiene), Sir Henry Bartle Frere (fost guvernator-general la Bombay), entomologul, arheologul și parlamentarul Sir John Lubbock etc. În ziua de 8/20 septembrie 1874
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
abundență în piețe, se construiesc temple monumentale. Unele sate devin orașe. Viața urbană se extinde, influențează, deschide perspective de afirmare a resurselor umane. Industria metalelor, existente și importate asigură uneltele. Industria textilă se ramifică. Scrierea pictografică este înlocuită de cea cuneiformă pe plăcile de argilă arsă. Comerțul se intensifică pe arii largi. Contactele se multiplică. Lumea circulă. Cetăți ca Sumer și Akkad, Lagaș și Umma, datorită independenței politice, au parte și de conflicte, războaie. Industria armelor funcționează. Guvernatorul, regele e în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cum sunt cele care inervează glandele sudoripare și vasele musculaturii striate, precum și cele de la nivel cerebro-spinal. În sistemul nervos central, acetilcolina este fie difuz distribuită la nivel cortico-subcortico-spinal, fie sub formă de nuclei cu structură și funcții distincte (nucleii bazali, cuneiform, ai septului, nucleul bazal Meynest etc.). Acestea sunt principalele formațiuni centrale și periferice prevăzute cu capacitatea de a sintetiza și elibera acetilcolina, care, la rândul său, reproduce efectele stimulării nervoase specifice fibrelor colinergice. Biosinteza acetilcolinei. Capacitatea țesutului nervos de a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sfânt, de Dumnezeu întrupat.51 În Evul Mediu creștin coexistă, conform lui Joseph Campbell, două viziuni majore asupra lumii. Prima consideră pământul plat, plutind pe ape cosmice, viziune care își are rădăcinile în Epoca Bronzului timpurie, apărând și în scrierile cuneiforme sumeriene dinainte de anul 2000 î.Cr. Ce-a de-a doua este cea greacă, în care Pământul rămâne fix, în mijlocul celor șapte sfere transparente (a Lunii, a lui Mercur, a lui Venus, a Soarelui, a lui Marte, a lui Jupiter și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ei având drept consecință retracția tubilor dentari. Smalțul se subțiază prin uzură. În zonele unde smalțul a dispărut (fig. 4.4), dentina ia frecvent aspect maroniu-gălbui. Uneori, este descoperită și radacina dintelui (fig. 4.5). De menționat este frecvența lacunelor cuneiforme în forma de “lovitură de săgeată”, lacune ce se găsesc la coletul vestibular al dinților, mai ales al caninilor, premolarilor și incisivilor. Din cauza retracției pulpare și a sclerozei dentinei, aceste abraziuni sunt rar dureroase. Arcadele dentare prezintă edentații parțiale latero-terminale
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
sexologă, sociolingvistă, suporteră, taximetristă, tenismenă, terapeută, tipă, zincografă), -că (australiancă, canadiancă, indiancă, mexicancă, nord-coreeancă, samariteancă, sud-africancă, sud-americancă, sud-coreeancă), -iță (barmaniță, factoriță, notăriță, vătmăniță), substantive provenite prin conversiune din adjective 4 (adițională, afgană/afghană, antiaeriană, azeră, basculantă, coreeană, coronară, creolă, cumană, cuneiformă, dayacă, divizionară, dravidină, elamită, eschimosă, etiopiană, etruscă, gaelică, hindusantă, hotentotă, indiană, izogonă, jugulară, kalmâcă, laponă, locomobilă, malteză, meridiană, mesapică, nocturnă, norvegiană, partă, sahariană, samoană, sugativă, tibetană, toscană, trilaterală). Unele dintre aceste substantive nu au o formă de plural (din motive
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
în Biblie ca sclav în captivitatea babiloniană, monumentele, inscripțiile, arhivele și bibliotecile dezgropate în Mesopotamia - scrise pe tăblițe plate, pătrate, din argilă arsă. Cărămizile încă nu erau uscate când erau zgâriate pe ambele fețe, având litere formate din cuie ( scriere cuneiformă), mici și foarte dese (descifrarea acestora a survenit numai în urma eforturilor continue și a geniului unor hinsks, Sir Henri Rawlinson și M.Oppert). Fiecare tăbliță era numerotată, aidoma paginilor unei cărți. Mai multe "coctile laterculi" - cum le numea Plinius scrise
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
sunt situate la mai puțin de un secol după potop - circa 4.000 î.e.n. (cele mai noi dintre acestea sunt din sec 2 e.n.; iar prima tăbliță a fost adusă în Europa în 1851). In afara aspectului dual al limbii cuneiforme - cel babilonian și cel ninivic (fiecare cu formele sale arhaice și moderne), preoții aveau o scriere hieratică prin care transmiteau urmașilor lor, cunoștiințele științifice secrete, câștigate cu trudă. Biblioteca palatului din Ninive, clădit de marele și înțeleptul Asurbanipal (acest rege
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
and Babylon", London, 1902, 2 vol. în 8), este cea mai veche operă scrisă cu caracter științific din Asia; la fel după cum în Egipt cel mai vechi document scris - papirusul Rhind este tot o lucrare științifică. O parte a tăblițelor cuneiforme conțin interpretări de acest fel: "cînd Luna nouă poartă o coroană albă, regele va avea dominația asupra altor popoare"; altele sunt rapoarte strict științifice, care menționează punctele cardinale, reproduc desene ale constelațiilor (se cunoșteau chiar din acel timp 10 dintre
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Mărimea frunzei , caracter genetic specific soiului, se apreciază pe baza produsului dintre lungime și lățime (L x l = S). Se poate determina și prin se apreciază prin măsurătorile ampelometrice asupra frunzelor mature. Au fost stabilite următoarele tipuri de frunze: orbiculare, cuneiforme, cordiforme, reniforme sau tronconice ca principale forme care stau la baza descrierii soiurilor de viță de vie. 1.3. Sectarea (lobarea) limbului frunzei reprezintă caracterul morfologic specific soiurilor aparținând genului Vitis. Frunza matură poate fi întreagă sau împărțită în lobi
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
În cadrul aceluiași tip de formă, determinat de valorile elementelor enunțate, forma limbului este definită de numărul, forma și mărimea lobilor, a sinusurilor și dinților (măsurători ampelometrice). Pentru acest caracter morfologic au fost stabilite următoarele forme, notații și soiuri de referință: cuneiformă (nota 1 - soi de referință Riparia gloire), cordiformă (nota 2 - soi de referință Vitis cordifolia), pentagonală (nota 3 - soi de referință Chasselas blanc), orbiculară (nota 4 - soi de referință Perlă de Csaba) și reniformă (nota 5 - soi de referință Rupestris
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]