106 matches
-
stavrofor și cu popa Țuică. În privința trăsurilor, închiriară zece și obținură zece împrumut prin Stănică, de la numeroasa familie a acestuia. Pascalopol însuși trimise pe a lui și veni și el cu alta. Cele peste douăzeci de vehicule, printre care și cupeuri, înșirate pe strada de obicei cam pustie, fură de un admirabil efect. Două scuturi negre așezate în poartă purtau inițialele lui moș Costache. -Dar ce e aici, maică? întreba o bătrână pe Marina. - Ia, mort! crezu Marina că explică. G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a plâns, sigur că va muri tânără de tot, imediat după primul bal și după primul sărut. O vor îmbrăca în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o seară cu musafiri, ca altădată. Așa că repede, la geam, până apare din nou madam Ana ! Ce ciudățenie, altă trăsură vine, însă din capul celălalt al străzii ! Când pe toată strada casa lor este singura spre care vin de obicei cupeuri, ce poate să însemneze toată vânzoleala asta ? Trăsura vine din celălalt sens spre casa lor, uite și o pălărie de panama ce se zărește o clipă prin coșul trăsurii, oare de ce să-i fi spus Sophie dragului de Titi vino
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat, prețios și viu. Ooo, de ce oare n ai sta acum la umbră, destins, pe o bancă la Șosea, ascultând șuieratul păsărilor, căutând să prinzi o privire ștrengară strecurată prin geamurile unui cupeu ce gonește grăbit, așteptând în liniște să se facă ora când au să apară toți musafirii ? Voulez-vouz nous faire l’honeur... Ce poate fi mai simplu decât să te salvezi în al doișpelea ceas ? Nu pentru acest motiv i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un birjar afumat pe capră, sau un cupeu care adăpostește o aventură galantă) nu mai are un alt peron unde să tragă decât al nostru ! Iar eu nu sunt pregătit, nici ca vestimentație, nici ca dispoziție, să primesc acum o vizită neanunțată ! Am ajuns în mijlocul salonului și mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spună în minte ― asemeni personajelor din schița lui Caragiale care o spun cu glas tare (și dezamăgite la culme), din clipa în care "amicul" le mărturisește că frumosul șef de gară cu care tânăra sa soție călătorește la Sinaia în "cupeu separat" nu-i altul decât fratele ei ― că "nu mai am nici un haz"? Ei bine, n-am putut face așa ceva, dar urmarea a fost că, vrând-nevrând, am intrat eu în scenariul în care fantezia lui mă proiectase. Așa încît, din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din ce este omenesc nu-mi trezește uimirea. Mi s-a făcut milă de bietul Goliadkin, care ieri Împărțise În trecere patul cu o Fiodorovna, iar azi, Într-un cupeu care scârțâia din toate Încheieturile, Își spunea păsul unui domn argentinian care nu avea să-i refuze bunele sale oficii pentru a-l ajuta să ajungă la prințesă. Vrând să-l pun pe picioare, am afirmat că era mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceeași gară Cornavin, s-a surprins recunoscând fără dificultate ziduri și locuri, peste care timpul parcă nu trecuse, nu ca în Bucureștii ei. Piațeta din fața gării era ușor modificată și altele erau taxiurile, lipsite de cubul din spate, ca un cupeu de trăsură; dar bufetul era în același loc, la dreapta ieșirii. Ulmii din piața Bourg de Four nu mai erau, nici Le Café des Ormeaux sau cafenelele celebre, cu terasă, Le Globe, Le Nord, La Chesa, unde nu o dată întârziase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi fost stropită de acel vifor al disprețului. Fața crispată i se făcuse acum palidă. -• Așa! zise. Era ultima ei bunătate care murea! Când Lina, ajutată temeinic ca și cum un plumb ar fi fost turnat în ea deodată, fu urcată în cupeu, moșica Mari îi șopti: - Ți-e rău? - Nu! sunt sănătoasă! Am să trăiesc o sută de ani! răspunse apăsat, răgușit, uitîndu-se urât la ea, fără s-o cunoască, și lăsând în jos peste fața urâtă crepul funebru, pe care se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
le credea că-i sunt destinate, picase peste el ca niște pietre. Unde erau bucuriile de proprietar? Unde liniștea casnică? Unde muzica, gravura și amorul? Fu scuturat ca de friguri! "Fecioară netrebnică!" își zise, pe când un domn îl împingea înăuntrul cupeului. Ușa cutiei negre a trăsurei se închise peste cei doi ocnași: Rim și Lina. In curtea bisericii, Nory dete un cot puternic lui Mini: - Uite-1! Amândouă priviră într-acolo, apoi una la alta și, fiecare căutând a lăsa pe cealaltă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să-și plănuiască mai departe riturile bizare ale îngemănării lor respingătoare. Lică așteptase plecarea tuturor pentru a porni și el după cortegiu, pe care-1 zărise curând de la distanță, înaintînd încet pe șosea; era dricul și trei trăsuri, cea cu preoții, cupeul Rimilor și o birjă cu moșica Mari, în care se încărcase vreo patru colege ale Siei. Atât din tot fastul de adinioarea. 28-1 Pe măsură ce distanța dintre automobil și convoi se micșora Lică se întreba mai stăruitor de-i nevoie să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
3-4 copii care aduc și scaunele pentru cucoane. Se opresc câteva secunde în scenă, lasă scaunele pe care se așează cucoanele. Trenul fluieră și pleacă. Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu și vine spre mijlocul scenei mimând se uită pe fereastră, cu capul scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
îmi trag pledul peste cap, ca să fiu singură, mă bântuie amintirea acelor zile etc.“. Voia să mă ucidă, domnule, să mă arunce din tramvai, în plin mers. Exista alta, lucra la reprezentanța unei case de filme străine, mă plimba în cupeu, îmi trimitea, iarna, liliac alb, ne îmbrățișam într-un leagăn, o conduceam în paradis, era fericită; când ne-am reîntâlnit, după ani și ani, mă ura din tot sufletul, avea în ochi numai cuțite și pumnale, spunea exact ce spusese
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve, sânge, nebunie. Foame, Plânset mondial... Pe când lasă-amurgul flăcări Pe-un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-am făcut să așteptați. Era Djamaledin. M\ma lui stângă strângea o țigară de foi stinsă; mi-o Întinse pe cea dreaptă, ca palma deschisă, moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prințesa o citi, Îl căută din priviri, cu teamă, pe bărbatul care-i scrisese; mesagera Îi șopti: „E la mine acasă!” Pe loc, Șirin părăsi ceremonia, Își chemă vizitiul și o așeză pe „mama” alături de ea. Ca să nu atragă bănuieli, cupeul cu Însemnele regale se opri În fața Hotelului Prévost, de unde cele două femei, acoperite cu văluri grele, Își continuară drumul pe jos. Revederea noastră se dovedi doar cu puțin mai Însuflețită decât prima Întâlnire. Prințesa mă măsură din priviri, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și care soseau adesea În grupuri mici, istoviți, speriați, descumpăniți. Dar cel mai prețios dintre recruți fu, indiscutabil, Șirin, care sfidase interdicțiile de circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de populație, cu atât mai mult cu cât șoferul era din Tabriz, unul din foarte puținii persani care conduceau un asemenea vehicul. Prințesa se instalase Într-un palat părăsit. Acesta fusese construit de către bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un hol imens, având în prim-plan două piane cu coadă puse cap la cap, iar în fundal un șemineu de toată frumusețea. Casa avea și o grădină largă, la capătul căreia erau grajdurile pentru cai și niște atenanse pentru cupeu, pentru trăsură și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoa nelor atât automobile negre, cu ferestre de cristal, ca de pe vremea prohibiției și a lui Eliot Ness, cât și trăsuri, așa-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai pridideau să care lumea bogată a orașului la Șosea. Distracțiile erau peste tot la-ndemână. La Operetă cânta încă Leonard, circul Sidoli (fără bătrânul Gio vanni Sidoli, care murise cu un deceniu în urmă, dar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine care Îi dau un aer de nabab, prin cupeul negru, căptușit cu saten de culoarea somonului, ci și prin fastul veșmintelor: redingote În culori pale, veste de mătase ori catifea, deschise la toți nasturii. Sau lordul Hertfort, fratele fostului mare Leu, Lord Seymour. „Ca niște «regi În exil», spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întotdeauna sub forma unei necruțătoare facturi de plătit: instituția gulerelor tari este la mare cinste În ochii lor, orice fantezie pe care și-o permit este furată de la creditori, iar o trăsură, din birjă În viața de toate zilele, devine cupeu de Închiriat În zilele de Înmormântare sau de nuntă. Dacă nu au pornirea să strângă câte ceva, așa cum fac pălmașii, ca să-și asigure casa și masa la bătrâneți, nădejdile vieții lor de albină nu merg mult mai departe: visează, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
principii ale arhitecturii și cele pe care urmează să le conturăm mai departe. Așa am ajuns să ne Întrebăm dacă nu cumva, din Întâmplare, o mare parte a obiectelor de trebuință În viața elegantă nu aparțin domeniului arhitecturii. Veșmântul, patul, cupeul, toate sunt forme de adăpostire a persoanei, tot așa cum casa este marele veșmânt care Îl acoperă pe om și cele folositoare lui. După câte se pare, am folosit tot ce se putea, chiar și limbajul, spre a relua spusele dlui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
roșu în centrul Capitalei, poate un parc, poate o prăvălie, o firmă, o cofetărie? Se uită la firme, dar nici una nu arăta așa. Și-n care zi? Dracul ăla de copil nu i-a spus nimic. Calea Victoriei era liniștită, câteva cupeuri, oameni îmbrăcați elegant și gros, pentru că era o zi rece, mergeau în vizite sau se-ntorceau de la dejunuri prelungite și toți arătau fără griji, lumea era zâmbitoare, așa că Alexandru se simțea cu atât mai nefericit. Parcă-l deochease cineva, parcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]