196 matches
-
fierar, nici măcar când Își punea șorțul de piele. Locuia deasupra fierăriei și mânca la D. J. Smith. Liz Coates lucra pentru Smith. Doamna Smith, care era o femeie foarte grasă și curată, spunea că nu mai văzuse fată atât de curățică precum Liz Coates. Liz avea picioare frumoase și purta mereu șorțuri curate de bumbac, și Jim observase că-și prindea mereu părul la spate. Îi plăcea chipul ei pentru că era mereu vesel, dar nu prea se gândea la ea. Liz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ketchel? Întrebă bucătarul. — Of, mai taci din gură, spuse blonda. Ce știi tu de Steve? Auzi, Stanley. Nici un Stanley. Steve Ketchel era cel mai bun și mai frumos bărbat care s-a existat. N-am mai văzut bărbat așa de curățel și de alb și de frumos ca Steve Ketchel. N-a mai existat așa bărbat. Se mișca ca un tigru și era tipul cel mai generos care-a fost vreodată pe lume. — L-ai cunoscut? Întrebă unui dintre bărbați. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ei, eu aveam deja o mâzgă de coji de cartofi cu noroi pe haine, fața îmi era plină de dâre de mizerie, putoarea de cartofi stricați apucase să-mi intre în corp, în păr. Ei apăreau din Dacii break negre, curăței, în costum sau în taior, cu cravate. Aveau unghiile curate și miroseau a BOB sector IV. Ne priveau și pe mine, și pe „sclifosiții ăia de plozi de la MF3” cu o doză de dispreț asociat cu scârbă. Cel mult aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am un singur canal de televiziune fiindcă nu mi-am pus cablu. Ceea ce e bine. Relația mea cu televizorul e zero unități de timp. Pe acest unic canal, la care am renunțat de mult, era atâta platitudine pașnică, civilizată și curățică, încât mă simțeam la Mall. Da’ cât poți sta în Mall-uri? Asta e ce le place lor, le reflectă deplin viața. La noi e mai popular Garcea și serialul acela stupid cu Leana cea curvă și bețivă. Poate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ar fi fost încântat aproape ca la un China Bufet, fără Dragoș. Una peste alta, atunci când nu ai subtilități de limbă și auzi doar zumzetul mulțimii, nu știi cine sunt mușteriii și constați, cum constați mereu aici, că toți sunt curăței. În fine, am ajuns la casa din Monroe County, Ketcham Road. Dan pusese niscai decorațiuni, căci la sfârșitul săptămânii viitoare este Halloween. Dovleci cu lumini în ei, vampiri agățați la ușă, beteală cu lilieci și mici pumpkins, ce mai, horror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Îl oprii. Polixenia ieși deodată în prag. Se opri, cu mânile împreunate și lăsate în jos. Nu îndrăznea să se uite la mine. Sta cu genele plecate și privea în pământ sfioasă, rumenită la obraji. Era o femeie tânără, voinică, curățel îmbrăcată. Ridică ochii spre mine și zise încet, cu frică parcă: —Sărut mâna, cuconașule... Ochii ei mari rămăseseră pironiți asupra mea. Nu spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei; se uitau cu curiozitate la mine. Erau doi ochi negri, umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o... Și el colinda pe drumurile lui, iar fata se năcăjea singură să se îmbrace. Singură își plivea și-și prășea o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta, și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avem și destul balast în comportarea noastră față de cea care ne‐ a dat viață și ne‐a învățat să mergem în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Dumneavoastră și soția dumneavoastră ați fost foarte generoși. — Prostii, prostii, prostii, prostii! Acum fă o baie și o să-ți găsim niște haine care să nu fi fost sfâșiate de știu eu ce sălbatici furioși. Spilcuit, ferchezuit, așa-i omul reușit. Curățel și aranjat, cum stă bine la băiat. Ei, ei? Da, spuse nesigur Vultur-în-Zbor. Dar nu sunt convins că hainele dumneavoastră îmi... Se opri. Domnul Gribb îl liniștea cu gesturi violente. Nu ale mele, nu ale mele, nu ale mele! spunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unei posibilități sau a alteia. Groaza de durere - dar și cea de ridicol În cazul unui eșec - m-au făcut să aleg cu greutate și pe bâjbâite. La Început mi-a trecut În minte să-mi tai venele; nobil, oarecum curățel și (cu excepția gâdilăturilor lamei pe Încheieturi) destul de nedureros. Mai Încercasem așa ceva când eram prin liceu și se apropiau examenele pentru treapta a doua. Nu-mi dădeam - pe drept cuvânt - nici cea mai măruntă șansă și eram convins că n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vocea lui o undă de dispreț. De unde știi tu? — Pentru că mi-a spus el. Nu mai spune! Neil și nevastă-sa erau deja în Sala Abbot. Ca toți ceilalți de altfel - Misty, John Joe, Vincent, Chaquie și Clarence. Neil era curățel și dulce ca un copilaș care tocmai a ieșit de la ceremonia de Confirmare. I-am zâmbit liniștitor. Nu că ar fi avut nevoie de așa ceva. Mi-a răspuns cu un zâmbet care semăna cu acela al unui clovn trist. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
glanda! Ascultă aicea la mine! De mine nu scapi, orice ai face! Crezi că nu dau de tine? — Chiar ești dus, zău, îmi pare rău. Mă faci să-mi schimb impresia. Te-am văzut băiat deștept, cu mușchi pă tine, curăței, cu mobil la brâu, de care văd că nu ești în stare... Uite ce e, sună-mă mâine-seară să aranjăm. N-ai să mori încă o zi fără telefon. Cine ești, băăă? Cum te cheamă? — Mă cheamă Nemuritorul, dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Se puseseră discuri la gramofon, era plin de fum și pe podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se termina totul, să le pot trimite familiilor celor decorați. Cei din echipa mea arătau de parcă ar fi stat sub un iureș de bucăți și bucățele dintr-un abator explodat, și nici ceilalți care ieșeau din blindat nu arătau prea curăței. Habar n-aveam cît de rău tre’ să fi arătat și eu pînĂ să observ cîte muște se adunaseră pe lîngă spatele, umerii și gîtul meu. Blindatul rămĂsese-n mijlocul drumului și orice vehicul ar fi trecut trebuia să Încetinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fost sigură dacă a auzit aievea glasul cucoanei sau numai i s-a părut. ― Hai, fetițo, intră!... Te-ai sculat? zise Nadina întinzîndu-se alene sub plapumă și răsfățîndu-se ca o pisică la căldură. Rudolf a scos mașina? Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un râs zglobiu, care-i plăcea Nadinei, încît o și întrebase dacă n-ar vrea să meargă cu ea la București. Acuma însă râsul ei era speriat. ― Iar te-a certat maică-ta, Ilenuțo? urmă Nadina văzînd-o așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru și creț în cap, ca mă-sa mare, grecoaica : Dă-mi-o mie pe Vica la probă, zicea ele, că are șarm fata asta. Atuncea a văzut ea cucoane, d-aia îi și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șovăise Muti nemulțumită. Știu și eu, sigur că n-o să-ți cer o lucrătoare de mâna întâi pentru așa un fleac... Cred că Vica s-ar descurca, e și iute de mână, e și la locul ei, e și mai curățică... Totdeauna tropăise când cobora scara, tropăia ca un căluț atunci când alerga spre Papa, cu brațele larg desfăcute... Cine știe de ce pășea atunci atât de ușor, cu toate că ochii îi erau împăienjeniți de lacrimi. Lacrimile se rostogoleau calde, fierbinți pe obraz, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de spadă, la 43 de ani, pentru că ai scris un articol politic, ce soartă, nu i așa? Ei, la noi nu se face politică, cel puțin deocamdată nu. Se vede că ai școală bună, reveni Procopiu la subiect, totul e curățel și concis. Regula noastră e să scriem, pe cât se poate, fără adjective. O să primești și lista cu noile abrevieri. Și... aș vrea să-ți dăm o... pălărie nouă din depozitul nostru, angajații primesc un cadou de Crăciun, și mi se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu ochii. Și, În plus, foarte bine păzit. — Garduri electrice? Fortificații? Anton rîde. — Mai bine. E un loc În vecinătatea unui siloz de rachete. Rachete balistice intercontinentale. Wakefield a remarcat silozurile de rachete care punctau peisajul, niște garduri albe și curățele care Îngrădeau ceva ce semăna cu capacul unui castron de supă. La sute de metri sub pămînt ședeau focoasele nucleare. — Halal protecție. Mai degrabă, ținte. — Ei, spune Anton, toată lumea apreciază un pic de atenție, nu-i așa? Wakefield rămîne fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
căuta. - Uite, Lili, zise, ăla sunt eu! Și arătă un băiețaș cu pantaloni scurți, trecând de genunchi, cu surtuc de om matur, cu părul lins, despărțit printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu am fost ceva în viața mea! Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, până sus, cu un raft ca acelea pe care se pun pâinile în brutării. S-ar fi zis că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poată duce mai departe viața cu dumneavoastră? HERRMANN: Ține-ți gura aia de groapă îngunoiată, mamă, ce știi tu ce ar trebui să știe un om. (Doamna Wurm se uită uimită la Herrmann) DOMNUL KOVACIC: Doamna Grollfeuer este o văduvă curățică. DOAMNA GROLLFEUER: Chiar așa. Grollfeuer al meu, cel cu viața scurtă, știți dumneavoastră, un nobil câine de vânătoare german, ginecolog, știți dumneavoastră, cu pregătire psihanalitică, Freud, trebuie să știți dumneavoastră, ca bază a structurii inimii la orizontală... HERRMANN: Și acum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Un tip împuțit care se tânguie. Un ins extrem de sensibil care se distruge de unul singur. Optic, o jignire adusă lui Dumnezeu care mai și miroase urât. O binefacere pentru creier. Sau nu-i așa? FEMEIA: O femeie de servici curățică, îmbrăcată sever. FIUL: Un tânăr născut de-a curmezișul. Îmbrăcat fără speranță ca un "orășean". Agitat, apucat, pierdut în spațiu. Spațiul Trebuie sugerat, o gospodărie țărănească în miniatură, în paragină. În stânga fațada unei case cu ferestre, în față, o grămadă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la rude sau la hotel, dacă ți-a plăcut „casa lui Ceaușescu” (adică actualul Palat al Parlamentului), dacă multele cărți pe care le ai în valiză sunt pentru citit („chiar citiți atâta?”) sau pentru vânzare... Și încă astea sunt întrebări curățele. Mai greu e să-l faci să te creadă că nu ai nici un cartuș de țigări, că în general nu fumezi, și că cei zece dolari, pe care îi pipăie îndelung, e toată „valuta” care ți-a mai rămas. Adevărul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
gropile prea puțin adânci de la polul înghețat, oamenii erau luați o dată, a doua oară, a treia oară în lagăr, oamenii degerau în timpul etapelor, oamenilor le plesnea inima de cât săpau pentru a-și câștiga dreptul la o pufoaică cârpită, iar curățelul ăsta nu doar că-și amintește de numărul cămășii sale, dar mai știe și ce număr poartă la guler?! Uite, numărul ăsta de la guler îl dăduse gata pe Oleg! N-ar fi crezut niciodată că gulerul mai are și el
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
roage, să aprindă o lumânare, să se împace cu sine sau cu Dumnezeu. La un moment dat, a intrat în Sfântul Lăcaș o femeie îmbrăcată modest dar curat, însoțită de doi băieți cam de zece și, respectiv, doisprezece ani, la fel de curăței. După exemplul mamei, au sărutat, cu smerenie, mâna preotului, apoi au îngenunchiat și s-au închinat în fața icoanelor așezate în acest scop. Timp de câteva minute, vizitatorii nu au scos nici un cuvânt, totul petrecându-se într-o tăcere deplină, mama
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]