1,134 matches
-
Multe femei din vale aveau fețele albe, însă brațele le erau tot roșii. Era drăguță și ar fi putut să fie pe o copertă de revistă. Atâta doar că avea gura puțin prea mare, dar îmi plăcea cum i se curbau buzele. Se dăduse cu ruj și aveau o culoare frumoasă, roșu când bătea lumina, purpuriu când era în umbră. Dădea bine cu ochii și părul ei. Sânii ei erau mari pentru șaisprezece ani, și era și înaltă. Purta o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
gândesc la ceva care să și sune credibil. De fapt, nici nu-mi păsa. Domnul Williams ținea chibriturile după tejghea, așa că am luat unul, l-am aprins, am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început să simt mirosul de ars. L-am inspirat și m-am așezat pe scaunul de la tejghea și nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dintr-un show cu polițiști; prea săracă să-mi permit o telecomandă și prea leneșă să mă ridic să schimb programul. Nat sforăia. M-am uitat cu atenție la el. Avea mâinile pe jumătate sub pernă și genele i se curbau grațioase peste pomeți. Așa cum era, arăta de-a dreptul vulnerabil. Cu toate astea sforăitul lui mă scotea din sărite. L-am îmbrâncit. Reacția a fost imediată și șocantă. S-a trezit într-o secundă, rezemându-se de canapea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și covorul, suntem exact ca un grăunte de nisip căzând în deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și sunt încruntate. Noi nu mai suntem noi, ci fragmente ale superbei țesături a covorului care este una cu aliajul dur al mașinii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi ieșeau în evidență ca niște obiecte foarte ascuțite vârâte sub stofa foarte întinsă -, și în această gârbovire, în acești omoplați proeminenți citeam și neputință, și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el în tăcere, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ridicând toia gul în fața lor. Valuri mai închise la culoare se agitau pe suprafața ei, ca un lichid care fierbe. Toiagul lui Calistrat era ca o barieră de care negura nu putea să treacă. Rămăsese la trei pași în fața lor, curbându-se peste ei. Vălătucii negri ce ieșeau dinspre interior se izbeau bezmetici ca de un zid invizibil dincolo de care nu puteau străbate. Inima lui Cristian Toma bătea cu putere. Ceea ce vedea în fața ochilor era cu totul neobișnuit. Nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămurică, forme geometrice pe pământ. Întinse mâna spre un cedru care zăcea pe jos și Îl arătă unui bărbat mai tânăr, aflat În picioare, lângă el. - Așadar, așa e făcut pământul? Întrebă după o clipă de reflecție. - O sferă solidă, curbată În fiecare punct al său, confirmă Guido Bonatti, astrologul curții. Frederic medită asupra acestor cuvinte. Apoi Își deschise degetele dintr-o dată, lăsând fructul să cadă. - Atunci, ce o ține? continuă el, adresându-se celuilalt tovarăș de reflecții, care ședea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata adormise suspinând. Maestrul se ridică ușor, nu vrea s-o trezească, ca un descântec, cântecul său își făcuse efectul, își întinsese drogul în corpul care se curbase după sunetele lui, luase forma descântecului. Părea un copil în pântecele mamei. Ușa s-a închis singură după el. De atunci, ea a rămas acolo, în apartamentul acela de la parter. * — Mi-a tot vorbit de ea, Frumoasă Neli, în vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo, sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la propunerea lui. — Nu suport să se râdă de mine, a zis ea În cele din urmă. Nu mai fac. Acuma nu râd, nu vezi? — Dar ai râs. — Of, nu mai fi atât de al naibii de femeie! Buzele ei s-au curbat ușor. — O să fiu exact ceea ce-mi place. Amory se Înfrâna destul de greu. Își dădea seama că nu are nici un dram de afecțiune reală pentru Isabelle, dar răceala ei Îl călca pe nervi. Dorea s-o sărute, s-o sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită Înfățișare, fiindcă vocea Axiei a răzbătut până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât să mă pun pe mine însumi și informațiile mele în albele-i mâini ucigașe. Micul clopot de biserică din turnul cu ceas bătea miezul nopții când am condus Mercedesul până la marginea esplanadei și, dincolo de ea, pe podul care se curba în stânga peste șanțul gol dinspre poarta castelului. Un soldat SS ieși dintr-o gheretă de pază din piatră pentru a se uita la documentele mele și a-mi face semn să merg mai departe. În fața porții din lemn m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceapă, mai că mi-ar fi părut bine că ne-a luat câmpul ăsta. În fond, după atâta muncă, avem și noi dreptul la un accident. Episodul 4 Farmecul discret al neștiinței Trecu un sfert de ceas. Pe câmpul ușor curbat din cauza volumului redus al planetei necunoscute nu se arăta nimeni. — Nu ți se pare că te simți mai ușor? întrebă comandantul Aciobăniței. Uite, am acum impresia că nu-s mai greu decât eram pe vremea când intrasem ucenic la uzinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
centrală a teoriei lui Galois, care e atribuită, în general, acestuia. (Din cursul ținut la Facultatea de matematici în anul universitar 1945-1946.) DIRECȚII DE CERCETARE ÎN MATEMATICILE CONTEMPORANE Nu orice subiect matematic se lasă vulgarizat. În domeniul elementar, unde noțiunile "curbă", "suprafață", "diferențială", "integrală", "convergență", "divergență", sunt răspândite astăzi prin întinderea învățămîntului tehnic și prin conferințele pentru ridicarea nivelului profesional al cadrelor didactice, greutatea nu e de netrecut (cu toate că vagul permanent în care sunt lăsate noțiunile constituie un simulacru de claritate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
roșu și albastru nu se datoresc în totalitate Efectului Doppler, ci și Indexului de Refracție și Gradientului Mediului (care sunt determinate de compoziția mediului: adică de elementele sale fizice, câmpurile sale, densitatea, heterogenitatea, proprietățile mediului, etc.); și spațiul nu este curbat iar lumină lângă corpuri cosmice se îndoaie nu doar din cauza gravitații precum se menționează în Teoria Generală a Relativității, ci din cauza capacității lenticulare a mediului. Pentru a face distincție între „ceas" și „timp" autorul a propus un prim experiment cu
60 de ADRIANA ELENA RĂDUCAN în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363280_a_364609]
-
cu cei care au părăsit adunarea lor. -Bănuiesc că tâlhăria ți-a folosit totuși la ceva. Ai vederea ageră? -Da prealuminate, un tâlhar trebuie să aibă vederea aidoma șoimului. -Brațul tău? -O sabie mărite! Cu o singură lovitură cu pumnalul curbat pe sub coaste și drept la inimă, spuse Baraba schițând o mișcare cu mâna de jos în sus. -Hm! Bine, bine...Să te furișezi știi, nu te mai întreb, spuse arhiereul. -Ca un șarpe în iarbă. -Hm! Bine. Atunci fii pregătit
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Ce-mi numără globulele ce aleargă printre vertebre Transpirând senzații de celeste verbe. N-am timp pentru a mea nemurire, Mă simt dator s-o las moștenire, Dar sângele-mi zvâcnește din apa vie, Însetat după vibrațiile din copilărie. Aș curba timpul ca s-o iau de la capăt, Să mă nasc, să zbor și să uit de cumpăt Fiindcă acum știu cum trăirea s-o-mpac, Slobozindu-mi fluturii agitați din stomac. de Gabriel Todică 18.05.2015 Referință Bibliografică: Inel
INEL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368053_a_369382]
-
a avut loc accidentul, a derapat pe șoseaua udă și nu a mai reușit să ia curba. Tocmai atunci urca un alt autoturism din sens opus, care pentru câteva secunde a orbit-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, șoseaua fiind umedă, nu a mai reușit să se înscrie și lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimțit când s-a declanșat și
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
lansetă cum saltă din suport, luând-o spre apă. Sar repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
tuberculosule! Copilul nu era vinovat cu nimic, el așa îi auzea probabil pe părinți discutând. A durat boala mea câțiva ani de zile și iarăși m-a salvat Dumnezeu din această cumpănă a vieții și m-am însănătoșit. Învățasem să curbez nuiele cât puteam eu de groase, pe care le legm la capete cu sfoară, îmi făceam rost de săgeți de la vârful cocenilor de porumb în vârful cărora înfigeam o mică bucată de sârmă, ceea ce le făcea să se înalțe sus
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
chipului său creat întru asemănare cu Creatorul. Ego-ul trebuie absorbit întru asemănare, altfel este orbit de zorii sinelui în care se desfată și se răsfață norii patimilor. Verigile idolatre se înlănțuiesc în jurul iraționalului prin lăcomie și după rațional prin mândrie, curbând sensul metafizic al chipului de la a fi la a avea. La rîndul ei lăcomia pervertește dorința, ispitește erosul, venerează desfrâul, supralicitează avariția din care țâșnesc tristețea și invidia, culminând cu mânia, ura de sine, ori distrugerea celorlalți. Tiza lăcomiei este
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
organe și embrioni și cu tot felul de celule Stem și de celule Goimi și Golemi din Pământul Gol și din Sol-Sol! Înțelegeți, da?! El vine, pleacă, n-are timp de noi. Vine, stă puțin la un taifas în spațiul curbat cu Luna, apoi i-o lasă în grija Genethilos-ului ăluia de Okeanos, buhăit la față și osos - știți d-voastră care - și la fiecare Solstițiu mai pleacă cu câteva Soliste tinere de pe Planeta Albastră și cu câte un Sol-Sol, din
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
mai de care. Potopuri, cutremure, inundații, incendii. Omul nu are nici o vină. În loc să repare ce s-a stricat datorită vitregiilor vremii, studiază capra vecinului prin ferestrele cârciumii rugându-se Domnului să moară și ea. La apus de linia Carpatică, așa curbă cum este ea, creștinul are un alt punct de vedere prilejuit în special de îndemnul preoților. Munca este la ea acasă chiar și-n sfintele Paști. Omul trebuie să se hrănească și la comemorarea nașterii Domnului Nostru Isus Cristos. Este
RAIUL, IADUL ŞI BANUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365445_a_366774]
-
a le încărca ramurile cu podoabe. Nu optați niciodată pentru pin, care își pierde repede acele. 3. Asigurați-vă că bradul pe care îl cumpărați este cu adevărată proaspăt. Îndoiți-i puțin ramurile și în cazul în care acestea se curbează înseamnă că pomul este plin de umiditate și are toate șansele să susțină ornamentele. 4. Amintiți-vă să așezați stativul pentru brad pe un covor special și nu direct pe podea. 5. Verificați instalația și schimbați becurile arse înainte de a
“O, BRAD FRUMOS!” TRUCURI PENTRU ÎMPODOBIREA BRADULUI DE CRĂCIUN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350838_a_352167]
-
anului trecut, puneam discuri la patefon și ascultam muzică. Ulterior, când n-a mai găsit ace de patefon, bunica a transformat plăcile în capace pentru acoperirea cratițelor, spre a feri mâncarea de muște, unele s-au spart, altele s-au curbat din cauza aburilor fierbinți. Într-o duminică, dimineața, trezindu-ne din somn, tatăl meu zise: hai să mâncăm dulceața de tranfiri ce a mai rămas în borcanul de pe noptieră și să bem un pahar cu apă. Bucuroasă am sărit din pat
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]