192 matches
-
au ajuns deasupra porțiunii gazonate dintre picioarele ei. — Se spune că nu tu ești cel care scrii cartea, John. Nu e adevărat. Scrii cuvintele, John. Eu am făcut-o. Eu știu. Mâna i s-a strecurat în fâșia argintie, ultima curelușă, ultima graniță. După un timp s-a auzit un ticăit slab, umed, regulat, sunetul gumei mestecate. — Vron, spuse ea, cu voce schimbată, Vron în toată măreția ei. Poezia trupului lui Vron oferă imaginea adevăratei frumuseți. Plăcerea e filosofia lui Vron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Hsien Feng e așezat lângă Nuharoo la mijlocul rândului întâi. Amândoi poartă robele imperiale din mătase galbenă, brodate cu motive reprezentând dragoni și păsări phoenix. Coroana lui are o perlă manciuriană imensă și Încrustații din argint împodobite cu panglici și ciucuri. Curelușa cu care se prinde sub bărbie e din samur. Hsien Feng urmărește reprezentația cu mare interes. Nuharoo stă cu eleganță, însă atenția ei nu e îndreptată spre scenă. Aruncă priviri în jur fără a-și întoarce capul. În dreapta ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Randall Cox practic cerea o pereche de Jimmy Choo. Chiar dacă perechea asta însemna că-mi goleam de tot cardul de credit. Pe cât de frumoși erau pantofii ăștia - și erau, într-adevăr, foarte frumoși, cu tocurile cui delicate și cu o curelușă argintie subțire în jurul gleznei - pe atât erau de nesiguri. În vreme ce Randall mă împingea vioi către o măsuță gătită cu lumânări, combinația dintre fusta mea strâmtă și cataligele de zece centimetri m-a făcut să mă simt de parc-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care le iubesc? — Poftiți! Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în vârf. Mă îndrăgostesc de ele pe loc. Sunt un pic cam scumpe, dar e lucru știut că nu trebuie niciodată să te zgârcești la pantofi, pentru că picioarele tale ar putea avea de suferit. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. Îi dezlegă curelușa și întinse brațul. Șoimul porni ca pentru o vânătoare, așa cum era obișnuit, și chiar atacă o pasăre, stârnind un vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul de chemare din partea ei, înțelese în sfârșit. Abandonă pasărea și țâșni în sus, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care i-o pusese adversarul său. Atacă din nou și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite erau hainele lui lungi, turbanul mare și vălul lat. Burnuzurile i se încurcau printre brațe și picioare, încălțările, acele nait cu talpă groasă și curelușe subțiri de piele de antilopă alunecau pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și simplu un balon alb. Dar în palmele lui deschise disting până în cele mai mici detalii pastilele galbene și crem de chewing-gum învelite în celofan, având în pachețel și câte un mic desen în relief, cesulețele de tablă aurie cu curelușe de plastic multicolore, sfârlezele la fel de pastelate, alcătuite dintr-o elice cu două pale, care glisa în jurul a două sârme răsucite până zbura, rotindu-se, spre cer. Stăteam toți în jurul lui, întrebîndu-l cât costă fiecare obiect. Apoi ne-am împrăștiat fiecare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zbura, rotindu-se, spre cer. Stăteam toți în jurul lui, întrebîndu-l cât costă fiecare obiect. Apoi ne-am împrăștiat fiecare la scara lui după bani. Cu cincizeci de bani mi-am cumpărat ceasul de care vă spuneam, care avea acea stranie curelușă roz-violetă. Mendebilul a cumpărat și el o elice colorată. După ce omul a plecat, l-a urmărit o vreme cu privirea cum se târa prin crăpătura culoarului, iar apoi și-a aplecat pleoapele, visător, spre elicea aflată la baza celor două
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
indian, ca pe un sceptru, în mâna stângă. Cârciumăreasa, floarea ei, îi atârna în piept, galben-portocalie. I-am adus din casă și ceasul de mână pe care trebuia să-l folosească în joc. Era un ceas de damă, micuț, cu curelușă roșie lăcuită și cadran auriu, cu limbi ca niște ace negre. Nu avea mecanism, era o jucărie pentru învățat orele. Limbile puteau fi potrivite cu un buton. I l-am pus la mână, și ritualul investiturii fiind încheiat, ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acolo. O luă la fugă și străbătu jumătate din grădină strîgÎnd: Julius! Julius! Din Învălmășeală ieșeau cîțiva copii pe brînci, erau cîinii, iar stăpînii lor, alți copii, cei mai măricei, Îi duceau legați de gît cu zgărzi de sfoară și curelușe. Și Julius și Cinthia În mijlocul acelui vacarm, Cinthia tușind, discutînd cu Însuflețire: nu și nu!, ba da! striga Rafaelito, trebuia să se joace la fel cu toată lumea! Julius trebuie să se supună și să-și pună zgarda În jurul gîtului! Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casa asta nu sunt șoareci, nici șobolani sau șerpi, sunt numai motocei. Nu știu cine i-a spus lui PAM că noi, pisicile de pădure, de stradă sau de maidan vânăm motocei. M-am jucat azi cu un cordon și cu o curelușă atârnate de o clanță, până i-am obosit rău-rău pe amândoi, dar de motocei nu mă mai ating. Ba nu. Dacă nu apar șoareci adevărați, mă voi juca și cu motocei. Pentru că nu sunt încăpățânat și mă joc cu orice
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mii de ani în urmă și regăsit de mine, pentru ea, în bezna gropii; piatra aceea neagră ea spune că a fost dintotdeauna a ei și o mai poartă și acum, din când în când, prinsă la gât cu o curelușă subțire. * Concursul anual de la Montemesola - pentru cea mai frumoasă mustață - a fost câștigat de grecul Nicolas Stassinos, posesorul unei mustăți de 60 cm. 19. La început, când pui degetul pe un lucru și lucrul acela se aprinde, nu e deloc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
arăta față de copiii altora, prea afectat de suferința îl măcina încă, oricare era aceea, spre a-și dori proprii săi copii? Ei bine, zise Sean McGee, tânărul stagiar blajin, dându-și toată silința să pară agresiv, cine mi-a furat curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să scriu despre Masacrul de Sfântul Valentin? o întrebă Mike Wooley cel plin de fițe pe Stevie, imitând accentul tărăgănat al ziariștilor din Chicago, în timp ce de sub manșetele cămășii i se ițeau curelușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să scriu despre Masacrul de Sfântul Valentin? o întrebă Mike Wooley cel plin de fițe pe Stevie, imitând accentul tărăgănat al ziariștilor din Chicago, în timp ce de sub manșetele cămășii i se ițeau curelușele cu pricina. Dar asta s-a întâmplat acum mai bine de o sută de ani. Express s-ar putea să fi ajuns acolo înaintea noastră. Toată lumea din birou izbucni în râs și Fran reuși să se strecoare înăuntru neobservată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Toți vor dori Fair Exchange și, dacă nu îl aveți în magazinul dumneavoastră, veți rata o ocazie minunată să atrageți oamenii să cumpere alte produse. Ca prin minune din spatele standului de felicitări apăru un tânăr cu coadă de cal și curelușe de bicicletă care se asortau cu cercelul din ureche. — Mă scuzați. Puteți să-mi spuneți când va apărea ziarul acela nou la care fac reclamă? Acela în care se oferă lucruri la schimb? Domnul Morton privi fără a-i veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fie folositoare. Păstrați-o pentru momentele de mare primejdie, ne-a spus Yehudah. Bâtele pe care ni le-au dat păreau toiege bune la drum, dar, de fapt, aveau în ele o țepușă lungă de fier. Era suficient să desfaci curelușele de piele ce legau cele două bucăți de lemn, și aveai în mână o armă mortală. Pieile de cerb pe care urma să dormim erau făcute rotocol și legate. Ne-au arătat și două brâie, cusute și groase pe margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de câteva minute merse alături de el, alunecând și oprindu-se la fiecare pas, căci nu reușea să urmeze firul lucios al șinei. Era prea Îngust și talpa pantofilor ei nu era aderentă la metal. Atunci se aplecă să-și dezlege curelușele din jurul gleznelor și Își dădu jos pantofii cu o grație care Îl lăsă fără suflare. Zero luă prețioasele Încălțări și le puse În gluga hanoracului său. Nu avea să i le mai Înapoieze niciodată, indiferent ce s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy din pai, ornată cu fâșii din piele de cerb, o țineam de inelul de cupru al curelușei de peste bărbie și mi-am adus aminte că unul dintre pistoale ar trebui să fie încă plin de pulberea roșie de fosfor ras de pe chibrituri, dar când să pun mâna pe pistol, am auzit de dincolo cum mama trântește capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fosfor ras de pe chibrituri, dar când să pun mâna pe pistol, am auzit de dincolo cum mama trântește capacul valizei, și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-a agățat de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta, răspunse ea întristată pe dată. - Doamnă..., de ce să nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care fata încă nu o preluase. - Încântată! Eu sunt Laura, se prezentă și ea, întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o clipă fața pe care o simțea că-i arde. „Doamne! Ce are bărbatul acesta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care fata încă nu o preluase. - Încântată! Eu sunt Laura, se prezentă și ea, întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o clipă fața pe care o simțea că-i arde. „Doamne! Ce are bărbatul acesta în el de numi vine să-l scap din ochi? Vai mie, ce rușine!” se apostrofă în gând. Marian Malciu - Doamna
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sanatoriului. Afost singurul care s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase. Când se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-a deznodat, cu gingiile, curelușa cu care fusese priponit în cârlig, s-a apropiat, s-a înseninat și i-a întins Sinistratului gustarea lui de șocuri. - Ia-o, frate Doruleț... Linge și castronașul ăsta electric! Să prinzi puteri. Să ți se ridice și ție, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri și curelușă, dintr-o piele de n-o putea tăia nici șobolanul cu dinții. Îi gardaseră cu cîte-un pacient cardiofob, din ăia de nu prea adorm, de frică să nu li se oprească inima în cursul somnului. Degeaba. De abia își luaseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile de carne zvîcnindă, își deschieie trenciul, scoase de la brăcinarul pantalonului o curelușă de piele pe care avea înșirate, ca niște mărgele, celelalte porțiuni de ureche colectate până atunci. Cele vechi, se văzu, erau separate unele de altele prin cîte-un nod. 311 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Bine. N-ar fi fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era împroșcată cu la fel de numeroase dâre de mâzgă, ca tencuiala camerelor zidite prea în apropierea mlaștinei rigolelor! Bătea de 4,36-4,37 după-amiaza. Sinistratul se alesese, ca saftea, c-un ceasornic dibaci, numai secundar și limbi fosforescente, sculă a cărei curelușă și-o și încolăcise deasupra încheieturii brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]