1,698 matches
-
bucurie a familiei domnitoare a României. În sfîrșit, s-a născut moștenitorul tronului, dînd consistență și viitor Coroanei. Ferdinand fusese desemnat principe moștenitor al României, ca nepot al regelui, în 1889. După episodul amoros cu Elena Văcărescu, repede și brutal curmat de regele Carol I, a urmat căsătoria cu principesa Maria. Aceasta din urmă, vitală și dornică de petreceri, împreună cu soțul ei, aprig controlați de unchiul, au avut mult de așteptat pînă au urcat pe tron, 21 Maria, și 25 Ferdinand
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
traseu contrar. D-sa își asumă golul doar ca un punct de plecare, pentru a-l combate, pentru a-l umple, subiacent polemic, cu o substanță imagistică și spirituală proprie. Nu deplețiunea o interesează, ci, dimpotrivă, modalitățile de-a o curma. Pornind de la un concept al lui Maurice Blanchot, "punctul central", poeta își propune, după cum singură mărturisește, a-și însuși "o figură punctiformă vidă de un conținut prestabilit, pe acesta urmînd a-l "inventa", a-l "produce" eu însămi, sub acțiunea
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
să publice numeroase volume de versuri. Fibra sa ancestrală (s-a numit, la naștere, Eduard Marcus) a vibrat și în vocația sa profetică. După ce a scris, în acest spirit, acel Petit manuel du parfait bonheur, în 1946 s-a sinucis, curmînd astfel tragic o viață și o operă. Cine nu recunoaște în Sașa Pană (Al. Binder la naștere) pe conservatorul ideal al memoriei avangardismului (suprarealismului) românesc și pe motorașul care, o vreme, l-a întreținut din solda sa de ofițer medic
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
la domeniul opinabilului și pune o notă dubitativă în demersul așa de categoric, autorul lui, posesor al unei duble evidențe într-o singură frază, interzice altora dreptul de a avea și ei o părere. "Intru în discuție pentru a o curma", afirmă el superb, dovedind tocmai bine ce înseamnă pentru el o "discuție"". Vorba, în continuare, a d-lui Alexandru George: "Un exemplu, așadar, dar unul grandios". Dar să trecem acum la cealaltă față a interlocutorului nostru, cea a obiecțiilor ce
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
a lăsat înșelat de promisiunile ademenitoare ale lui Harriman. Dacă nu ar fi fost timp de doi-trei ani această politică occidentală duplicitară, se modifica, cu siguranță, și strategia partidelor politice democratice românești, nemaiîntreținînd, în popor, speranța venirii americanilor pentru a curma atotputernicia Sovietelor. Dar așa au stat lucrurile pînă tîrziu în 1948. În 1948 se petrece luarea de atitudine categorică a lui - cine ar crede? - Churchill în celebrul său discurs de la Foulton. S.U.A. aveau aceeași atitudine categorică. Atunci se deschid aripile
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
E convins că orice manifest ascunde o idee, un țel a cărui atingere presupune anumite constrîngeri. De aici autoimpusele exerciții ,,de stil". În spatele cărora se poate ghici o disperată căutare a unei modalități eficace de militantism. O flagrantă eroare judiciară curmă printr-o execuție pedant detaliată viața unei biete tinere muncitoare, emigrată în țara tuturor făgăduințelor cu speranța că va putea trudi și aduna banii necesari unei operații care să-i salveze fiul de o boală ereditară. Orbirea care-i pe cale
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
pe cei ce procedează altminteri. O implacabilă reducere la scară i se aplică lui G. Călinescu, evident în numele infernalei "literaturi" la care și-a permis a apela: "stilul călinescian este mai mult un fel de fetiș, care nu a fost curmat. Călinescu nu are elevi. Piru nu este un elev al lui Călinescu. Este un discipol al lui, într-adevăr. Dar stilul lui nu are nimic în comun cu Istoria literaturii române. Istoria lui Piru, care, de bine, de rău, e
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
mai vechi proiecte științifice ale sale. Dar Comisia de Stat a Planificării "obosește" să-i mai dea de lucru în calitate de colaborator extern, și Golopenția, alarmat, își caută de lucru pentru întreținerea familiei (avea doi copii mici). Dar, deodată, totul se curmă brusc și tragic. În ianuarie 1950 e arestat, ca martor, în procesul Pătrășcanu, fiind pus sub urmărire încă de la 5 octombrie 1949. La urechile Securității ajunseseră zvonuri că Golopenția a fost în relații amicale cu Pătrășcanu și anturajul acestuia. Mai
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental de curățenie. Dar, pe stradelele dintre palate, din loc în loc, sticle mari din plastic, pine cu apă. Mirarea e curmată de explicația cerută: dacă animăluțul (în lesă) se vrea cu udul (sau cu uscatul), stăpînul așteaptă consumarea urgenței, după care apelează, obligatoriu (și sub amenințarea amenzii), la sticla cu apă. La noi?... Animăluțe și animăluțe. În cazul Nietzsche, dezordinea mentală
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o are, încă în 1934, Ovidiu Papadima: "Întreaga atmosferă (...) în care se manifestă chipul lent al poeziei bacoviene, urmărirea lucidă a unui inevitabil scoborîș sfîrșit, îi sugerează o idee de a curma suferința prin anticiparea vastă a unui final care nu va întîrzia: moartea, dispariția în anonimatul inert al materiei, fantoma unui gînd ce rătăcește obsedant în poezia lui Bacovia". V. Fanache vorbește despre "forța și evenimentele nestăpînite", care sînt "dezlănțuite stihinic
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
cultivată încă mai din timp, din lunga perioadă a magazinelor pustii. Spre deceniul potopului de mărfuri ne îndreptam, e drept cu oarecare încetineală, cu numai o săptămână înainte ca echipa morții să fie trimisă la Târgoviște (de cine oare?) ca să curme activitățile în această direcție ale cuplului Ceaușescu. Adversari și ei ai proprietății, dar cu fatale inconsecvențe - un milion și mai bine de apartamente construite, date cu chirie și apoi oferite spre vânzare. A termina acele sute de blocuri ridicate la
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
de uitat. El rămâne în memoria cititorului ca un mod alternativ de a exprima tulburările de adâncime pe care prejudecățile de diferite feluri, preluate fără discernământ, le pot crea în viețile oamenilor. Fericirea poate veni din satisfacția de a fi curmat suferințe precum acelea ale câinilor lipsiți de speranță, cărora Bev Shaw le administrează, cu seringa euthanasică, moartea. Dincolo de asta, pare a spune Coetzee, există prea puține adevăruri absolute.
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând o neliniște existențială și religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
e departe. Surprinzătoare mi s-a părut marea extindere a unei poezii a durerii, cu stări de tânguire și incertitudine specifice adolescenței. Lamentația lacrimogenă pare să-l fi copleșit pe poetul în formare: "Văd eu bine că durerea nu se curmă-n al meu sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
metamorfoze ca jazz-ul: s-a născut în prost gust și a stagnat acolo până când lumea s-a săturat de el. Deceniul disco e încă evocat ca o vârstă a excesului - de sex, de droguri, de dans - care s-a curmat abrupt cu aparția unui virus letal: SIDA. De obicei, tocmai din cauza acestui prost gust, disco se asociază cu proletariatul. Filmul lui Whit Stillman demonstrează contrariul: e vorba de tineri școliți în Ivy League, foarte mobili din punct de vedere al
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
cu unul de la raionala de partid? Mereu o cheamă la raion în calitatea de secretară pe școală a organizației de partid. Cred că așa își menține postul, că după bârfe nu ar avea nici liceul terminat. Discuția lor a fost curmată de Viorel, care a trecut „ca din întâmplare” pe la ele. Mergea spre sola de lucernă să vadă dacă bagă pentru coasa a doua. O sărută în fugă pe Ramona ca și când nu o mai văzuse de cine știe cât timp și se adresă
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
mediul rural, dar și mai exact, în zonele de munte, departe de poluare și de civilizație - ne-o dovedesc pe deplin. Și totuși, speranța de viață pe mapamond este considerabil mai redusă. Desigur, în zonele foarte sărace, mizeria, bolile, foametea curmă viețile înainte de vreme. În țările bogate, ritmul trepidant de viață, poluarea, stresul reduc mult din timpul pe care îl poate trăi, activ și deplin, omul modern. Întoarcerea la natură ar fi o cale. Dar câți se pot rupe din circuitul
Agenda2003-8-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280729_a_282058]
-
necesitatea de a respira și imposibilitatea de a o face survine, în câteva ore, asfixia care generează moartea. Pentru a scurta supliciul, romanii aveau obiceiul de a zdrobi gambele condamnaților, împiedicându-i astfel să respire (ceea ce le grăbea moartea) și curmându-le suferințele. Nu a fost cazul pentru Iisus, care a murit repede. Centurionul care îl păzea l-a împuns cu lancea în inimă, efectuată cu dexteritatea soldatului instruit, în urma căreia din trupul vlăguit a curs apă și sânge, în termeni
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
IV, în curs de apariție). Autorul (expeditor sau destinatar) este un nume de importanță majoră pentru cultura noastră, în general, dar și pentru sociologia românească, în particular. Este vorba despre Anton Golopenția, ale cărui viață și carieră științifică au fost curmate cu brutalitate de închisoarea comunistă. Pentru sociologi, pentru antropologi, numele său este unul de referință. Generația mai tânără ar trebui însă familiarizată nu numai cu lucrările sale, dar și cu personalitatea, cu noblețea omului crescut într-o epocă în care
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
pe lângă valoarea documentară, ceea ce răzbate în primul rând este tragedia născută din conștientizarea destinului celor doi corespondenți. Parcurgând scrisorile, chiar și cele din anii fericiți, cititorul de azi nu poate uita că întreaga lor speranță de viață împlinită a fost curmată brusc de un regim inuman. Între prima epistolă (datată 1 iulie 1932) și adresată de Anton Golopenția „domnișoarei Cristescu” și ultima - din 1950 - niciodată primită de destinatară (Ștefania Golopenția) distanța măsoară nu numai destinul celor doi, dar și destinul țării
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
cititorilor și a opiniei publice. Fiul poetului Ion Pillat și strănepotul lui Ion Brătianu, descendent din două familii cu un trecut important (Pillăteștii sunt pomeniți de Cantemir în Descrierea Moldovei), Dinu Pillat s-a dovedit în prea scurta sa viață, curmată la doar 54 de ani, un scriitor cu mari înzestrări, dar un om discret, modest, pe care antecedentele nu-l striveau și nu-i exagerau nici ideea despre propriul talent, nici mândria, firească, de a aparține unei familii istorice. Nu
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
E nevoie de mai multe personaje, de mai multe planuri temporale, de mai multe analogii pe fiecare nivel și de la un nivel la altul - pentru ca efectul alegoric să fie puternic. Dacă un om fuge din fața suferinței seamănului său, neputîndu-i-o nici curma, nici alina, „ce inimă tare/ Trebuie să aibă și Dumnezeu,/ Dacă poate vedea atîta durere/ La răniții uitați sub copaci”? Poemul „desfășurat”, dar cu sensul la urmă, e o parabolă remarcabilă și un text sclipitor, în modalitatea și în maniera
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
bate. Roțile-i sfarmă carnea pe oase,/ Sângele-i fierbe în adversitate./ Și toate și tot lasă-n urmă pe veci/ Precum părăsite-n brazde de urme,/ Fără să poată nici să se-ntoarcă/ Nici funia timpului vreodată s-o curme./... Vom pierde gustul casei strămoșești/ Dar și cumplita junglă a fricii de ieri./ Vom trece pe deasupra eternelor chemări/ In abandonul altor uitate primăveri. Noi, cei ce-ajungem să rupem zăgazul/ Și vântul șansei să ne ducă pe mal/ Uitând furtuna
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
fi cine dorești, teatrul și cartea te lasă să trăiești viețile altora și să alegi precum un zeu ceea ce vrei și ceea ce nu vrei să uiți. Este o perpetua alegere a binelui din frumos și a uitării de rău. Să curmi râul într-un final fericit este scopul tuturor operelor optimiste. Atunci când ești realist ești deja pe jumătate pesimist, eu nu văd posibilă existența realismului fără pesimism decât în cazul celor care nu prea înțeleg ce se întâmplă în jurul lor. Cand
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > ÎN MEMORIA TA.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tu te-ai stins.. tristețea curmă, Azi ai fi implinit o vârstă.. Ce-n seara amintirilor o scurmă, Este poate cea mai tristă.. Cum deseori destinul ne arată Câte planuri se duc ca fumul, Parcă, iată numai cu-o erată, Nimicul vine-trece ca nebunul.. Dar, la
ÎN MEMORIA TA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381795_a_383124]