113 matches
-
Doamna Bologa îi scria numai mărunțișuri de prin Parva, despre cunoscuți și necunoscuți. Că Pălăgieșu se laudă că Apostol i-a cerut iertare, că Marta vine mereu pe la ea și se consideră tot logodnica lui, că Domșa îi zice tot "cuscră", că a făcut multe bunătăți de sărbătorile Paștilor și că o să-i rămâie neatinse fiindcă e singură și amărâtă, că l-a visat în noaptea de Vinerea Mare foarte urât și a dat o slujbă chiar în ziua întîia de Paști
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tăietor se scurgeau în zăpadă picături de sânge, cald încă, zăpada se păta ca o sugativă, parcă înfloreau atunci pe loc mari maci roșii. Peste trei zile au venit în vizită părinții băiatului. E timpul să ne cunoaștem și noi, cuscre, a spus omul și a înaintat surâzător în bucătărie. Copiii din ziua de azi îs grăbiți, ce să facem, de acum trebuie să ne luăm după dânșii. Fusese probabil, în tinerețe un bărbat frumos, avea în el ceva falnic, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gheboșat, tatăl ședea ca un arici, cu pumnii strânși gata să sară la atac dacă ar fi fost cazul. Eu nu mai vreau să mai știu de ființa asta, spuse mai târziu printre dinți, gata, nu-i a mea. Ei, cuscre, îl luă celălalt bărbat și vinul din pahar i se clătină, de-acu e prea târziu să mai schimbăm ceva. De-acu, fii mulțumit că o ia. Putea să... El e băiat bun, are salariu, dacă lui i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vină de la slujbă și-l auzeau scoțând acel zgomot din gât, mama le spunea fetelor: auziți-l, vine cârâind. Acum mama era de fapt alertată, uite-i, plecau cuscrii, fuseseră la ei în casă, serviseră masa, cuscrul hă,hă,hă, cuscra la fel, plecau cu o geantă plină de lucruri de ale Elenei și nu se stabilise de fapt nimic, când, cum se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici ultimii care pățesc așa cu fetele. O apucă de braț dar duioșia ei stârni și mai mult pofta de plâns a mamei. În cele din urmă, iritat de toată scena, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te văd vecinii și te faci de râs. Veșnicul lui orgoliu de a salva aparențele. Păreau ciudați toți patru, opriți acolo la poartă pe zăpada bătătorită așa cum îi vedea Carmina din pragul casei, tatăl trăgând de un braț al mamei, cuscra de celălalt braț de parcă ea era obiectul ce trebuia împărțit între cele două tabere și mama neputincioasă, alertată, cu mâinile atârnând de parcă erau tăiate, luptându-se să-și stopeze lacrimile, să poată și ea să scoată o vorbă ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și a început a râde. Paznicul nu păru bucurat de asemenea isprăvi ale unei ființi neînsemnate, care săvârșise, cu venirea ei pe lume, o faptă cumplită. Mi-a mai adus și alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și pomenirea de patruzeci de zile. Culi își încreți fruntea. Însă aceste știri trebuiau numaidecât cunoscute, căci, făcându-se rugăciunile poruncite, sufletul celor duși încetează de a mai rătăci prin preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au adunat ai mei la marginea gropii, a fost o slujbă de pomenire, s-a servit niște vin, țuică etc., a plecat popa, iar bunicul din partea mamei a sărit în groapă și a luat în mână craniul, mângâindu-l: „Măi cuscre, măi, să nu vii matale la nunta copiilor?! Știi ce frumos a fost? Mare păcat... Dar ți-aduci aminte cum te-am cărat eu în spate?“... Apoi, cumva stânjenit, s-a întors către tata și i-a întins craniul: „Uite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
nu le pasă de așa-zisa alimentație rațională sau de normele vieții și muncii cetățenilor cu care ne-a intoxicat pur și simplu întreaga noastră mass-media. Ei știu una și bună: Mama-papa! Tata-hăinuțe, ghetuțe!, își împărtășeau cu discreție opiniile viitoarele cuscre. Dar cei doi tineri n-au ținut seama de împotrivirea părinților, s-au cununat și s-au stabilit în casa bunicii Rozaliei de pe Strada Cetății și apoi au devenit proprietarii acesteia cu acte în toată regula. Și se mândreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
menține trează, În memoria locală, a Arborei dăscăliței Nana, trecerea, parcurgerea etapelor vieții, suplinitoarea Nana devenind profesoara Nana, cu diplomă de absolvire și cu examen de stat, În regulă, tot așa, domnișoara Nana devenind doamna Nana; apoi, mămica Nana, apoi, cuscra Nana, apoi, văduva Nana, apoi, iată, la orizontul foarte apropiat, se ridică, un fel de soare, o eșarfă - eșarfa pensionarei Nana. O, și, cât de pe nesimțite; cât de pe neobservate trec etapele vieții omului! Ale omului, În general, dar, și, ale
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mine, că sunt singur cuc, lăcrimează unchiul Filip, bătându-l pe umăr pe Matei. Lasă, unchiule, că mâine, poimâine, vin ai mici ai noștri și o să-ți umple casa. Dacă voi mai apuca zilele acelea. Cum să nu le apuci , cuscre, că ești teafăr, voinic, arăți mai bine ca mine, îl încurajează Virgil Zamfirescu, tatăl lui Matei. Cecilia i-a servit cu niște aperitive și pentru că altceva n-au mai dorit să mănânce, le-a dat prăjituri, băutură și le-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cronicarul Daniel s-ar fi Întors, ca de obicei, cu spatele, făcând totul ca să conserve părerea proastă ce o au În genere ceilalți despre el, ca să demonstreze prin strâmbături că nu ar fi pe fază, bunicile, strănepoatele, cumnatele, nepoatele, soacrele, cuscrele, mamele etc. și-ar fi intensificat șușotelile și ghionturile, pentru lipsa lor de reținere În comportament existând două explicații: 1. Daniel este de obicei unicul lor spectator/ascultător, fiind și unicul urmaș male, nu neapărat macho al familiei, dovada incontestabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sunt foarte bogați. - Nae, voi cum vă Înțelegeți cu ginerele vostru, În ce limbă vorbiți? - La Început, prin semne; noi, În limba română, el În engleză și ne traducea fata noastră. Acum, ginerele a Învățat românește și mamă-sa, adică, cuscra a luat cursuri de limba română. “Uite cât curaj la o fată crescută la țară, să se mărite cu un bărbat din altă țară”, mă gândeam eu 71 care, la vârsta ei mi-ar fi fost teamă, neîncredere, să fac
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
relații foarte bune. Nora ei este din aceeași localitate și are o firmă de contabilitate. La rândul lor, au doi copii majori: o fată și un băiat, amândoi studenți. Tanti Florica i-a crescut pe amândoi la țară, ajutată de cuscra ei cu care se Înțelege foarte bine, spre binele copiilor. Nepoții o iubesc și o respectă iar ea este bucuroasă când vin cu toții În vacanțe; i se umple bătătura și sufletul de bucurie. Nu știe cum să le mai stea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
minună. Ăștia au crize, nu glumă! Se gândi cum să le facă șederea mai plăcută. Fu operată Într-o zi de marți iar sâmbătă erau moșii de vară, sărbătoare În care se face și colivă, pentru pomenirea morților.Dădu telefon cuscrei de la țară, că tot trebuia să vină să o vadă. - Auzi fă, Rado, fusei internată la fii-miu, lângă un salon cu miniștri care sunt În criză și au dureri, că gem de nu mai pot, săracii! Dar pentru că, datorită
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pe Florica bine merci, fără dureri după operație. Se plimba prin salon ca și cum nu ar fi fost operată. În schimb, soția generalului era la pat, palidă, abia se dăduse jos din pat cu ajutorul unei infirmiere. - Ptiu, să nu te deochi cuscră, tare bine arăți! Nici nu zici că ești operată! - Păi, Rado, eu sunt puternică, dacă m-am hrănit natural, din gospodăria mea! Se apropie de urechea Radei și-i șopti: nu ca asta, uită-te la ea ce aschimodie și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dascălul, care muncea cât doi și n-avea absolut nici o pretenție de la el. Nici nu se compara cu potlogarul de Siminică, cu pretențiile lui nesocotite la averea familiei și de care nici cu spatele nu mai voia să știe. Auzi, cuscre, icni el roșu de ciudă la față, după ce-i istorisi din fir a păr întâlnirea pe care o avusese la Brănești cu transfugul, auzi, să vină el ca să-mi ceară pământul la care i-a dat cu piciorul când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Gospodin se umflă în pene ca un curcan și nici nu vru s-audă de așa ceva. Cu o mână strânse mașinal paharul bine umplut, dar nu se grăbi să-l ducă la gură. Ba nici să nu se gândească el, cuscre!... Poate doar dacă o veni să se târască înaintea mea în genunchi și să mă roage să-l iert!... "Tată, pupa-ți-aș tălpile, iartă-mă, c-am greșit!" Că eu pe Siminică l-am avut la suflet, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de familie..., rosti Stelian conciliant și dornic să pună capăt discuției pe această temă. Țăranul se înmuie puțin și se săltă de pe scaun, ca să dea noroc cu cuscrul său. Deh, făcu el cu glas pios, sănătate pentru noi și pe cuscra Dumnezeu s-o odihnească-n pace!... Își goli paharul, apoi începu să-l întrebe și să-l iscodească dacă nu-i venea greu să țină de unul singur casa și gospodăria. Stelian avu sentimentul că Grigore Gospodin nu-i punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pricepuse, dar pe chipul său rotofei, rumen și viclean se citea neîncrederea. Atunci Stelian îi destăinui că avea de gând să vândă casa și să se mute la oraș. Țăranul rămase o clipă fără grai. Cum, de ce să vinzi dumneata, cuscre, casa și să pleci de-aici?! sări el de pe scaun, aproape revoltat. Nu se merită, cuscre, să dai viața de la țară pe-aia de la oraș! Că viața de la oraș e scumpă și toate-s pe bani!... Și ca să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că avea de gând să vândă casa și să se mute la oraș. Țăranul rămase o clipă fără grai. Cum, de ce să vinzi dumneata, cuscre, casa și să pleci de-aici?! sări el de pe scaun, aproape revoltat. Nu se merită, cuscre, să dai viața de la țară pe-aia de la oraș! Că viața de la oraș e scumpă și toate-s pe bani!... Și ca să-ți faci nevoile trebuie să scoți bănuții din buzunar!... Eu, dacă voiam să trăiesc la oraș, de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la oraș! Că viața de la oraș e scumpă și toate-s pe bani!... Și ca să-ți faci nevoile trebuie să scoți bănuții din buzunar!... Eu, dacă voiam să trăiesc la oraș, de mult puteam să plec, da' n-am vrut, cuscre!... De ce să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica mea și cu Marinică, să vină ei să stea cu matale aici, că loc ar fi!... Ce zici, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Marinică, să vină ei să stea cu matale aici, că loc ar fi!... Ce zici, n-ar fi bine?... Ar avea cine să-ți țină casa și gospodăria, că e păcat să se dărăpăneze... Nu e bine cum spun eu, cuscre?... sfârși omul și rămase nemișcat pe laviță, roșu la față și nerăbdător să audă răspunsul. Stelian se ridică încet de la masă și ieși afară din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i dai Măndicăi cele două pogoane de pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai zăbovi câteva clipe ca să-i spună că putea veni pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]