152 matches
-
o esență cerească" (ibid., p. 163). În același loc, Blaga își nuanțează afirmația, făcând o distincție între acest tip de agnostism și cel kantian: "Kant ajunsese cândva și el la un agnosticism asemănător, dar pentru el necunoscutul deveni izvor de cutremurare și prilej de adâncire religioasă". 77 Ibid., p. 164. 78 Această trăsătură este subliniată în contextul unei sugestive paralele pe care Blaga o face între naturalism și impresionism: "Naturalistul redă de fapt media unor impresii, impresionistul reține pura, singura impresie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Iuda cum îl săruta pe Domnul. Să-L vezi pe Domnul Iisus ce blând și senin și cu ce privire atât de duioasa îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, măi privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădină, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori răspândite de vânt pe alee. Apoi facem poze, ne mai filmează un domn că la sfarsitul pelerinajului să ne dea la fiecare o casetă video. Și cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Iuda cum Îl sărută pe Domnul. Să-L vezi pe Domnul Iisus ce blând și senin și cu ce privire atât de duioasă Îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, mai privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădina, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori răspândite de vânt pe alee. Apoi facem poze, ne mai filmează un domn ca la sfârșitul pelerinajului să ne dea la fiecare o casetă video. Și cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
prin câteva episoade bazate pe deconstrucția unor miteme precum vampirul, Omul negru, diavolul, virusul indestructibil, amalgamate într-o poveste despre supraviețuire și incertitudine. Atât omul trecător, cât și nemuritorul Zogru se luptă pentru a-și afla rosturile, cu teamă și cutremurare. În acest univers vast, personaje păstrează legături cu o realitate unanim știută (ca și în Omulețul roșu). Astfel, apar figuri istorice (Vlad Țepeș, Zoe Moruzi, Ienăchiță Văcărescu) alături de altele contemporane (Horia Gârbea, de exemplu) într-o mixtură ficțională susținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aceleiași zile: „V. îi arată lui Paler cum sună un disc compact. Și pentru câteva minute, Mozart ne spală de istorie. Contrastul e atât de brusc, parcă am fi curățați de mâzgă - încât exalt și mă întreb - nu departe de cutremurare - cum ar fi arătat existența noastră numai în muzică, în cărți, în artă și literatură, fără acest angajament care a supt tot restul”. În concluzie: „rezultatul e cum nu se poate mai tardiv, viața a trecut.” Dar oare istoria se
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
mine) de la p. 11. Diferențele sunt minimale. Dar trădează un radicalism: „aripa îngerului” devine „aripa clownului” (scris exact așa), adierea caldă nu mai „răsucește roata somnului”, ci „despică piatra somnului”. Direcția e clară. Are dreptate Marcel Tolcea să vorbească despre „cutremurarea în fața trecerii timpului”. Imaginile capătă duritate și ilustrează mai degrabă dezagregarea (fie ea și morală, căci ce altceva e saltimbancul față de arhanghel?). Se vorbește adeseori despre orbire, despre condamnări și pedepse, despre moarte, Numai că, dincolo de tot instrumentarul noir de
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
prezenți să înlăture piatra de la ușa mormântului și a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieși afară!" Acesta a ieșit din mormânt, așa cum fusese îngropat, înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe față. Minunea a trezit și bucurie, și uimire, și cutremurare în rândul celor prezenți. Unii au crezut în minunile lui Hristos, alții au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit și atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus, dar și a lui Lazăr cel înviat
Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta morților, tradiții și obiceiuri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37528_a_38853]
-
pe care o numesc teamă” ( Cînd nu puteam să dorm de plopi). Totuși pacificarea urmărită e departe de a fi deplină. Succesiunea numeroaselor imagini confesiuni ascunde, sub aparența sa continuu- molcomă, precum sunetul roților de tren într-o călătorie, sincope, cutremurări ale unor mișcări sufletești secrete. Unele din asemenea momente par a denota o veritabilă maladie, capabilă a zgudui din temelii calmul afișat: „iată de ce îți trebuie un dram de nebunie/ ca să nu refuzi lucrurile devalorizate, ca bătrînele LPuri sau grațioasele
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
proprii Mitropolitului poet spaima adîncă a judecății de apoi, groaza eschatologică, fiorul metafizic al pătrunderii în lumea de dincolo, pe care o așteaptă, dar de care se teme. Cele mai impresionante versuri ale cărții surprind în chip propriu „spaima și cutremurarea” unui creștin care se pocăiește continuu și își așteaptă pedeapsa. Doar după multe secole poezia românească va mai întîlni asemenea vibrație. „Să nu mă-nfruntez, Doamne, la ceas de mînie, Cînd îm vei lua sama, cu a Ta urgie. Ce-Ț
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
rămasă. Adesea totul începe cu o unduire nelămurita, trezin-du-i pe cei adormiți. Sufletul, aflat între somn și veghe, comunica prin rădăcinile-i adânci, cu străfundurile pământești. A vrut s-o știe dintotdeauna. Ei bine, acum o știe. Apoi, cănd marea cutremurare ia sfârșit, n-ai încotro s-o apuci: zeii s-au dus, iar trufașele biserici sunt praf și pulbere. Groază ce te cuprinde nu seamănă cu aceea dinaintea taurului furibund, a pumnalului amenințător sau a apei în care te afunzi
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
fiecare gest se repetă/ ca într-un film derulat cu încetinitorul/ în așa fel încât să văd ceea ce e groaznic/ cât mai clar" (Am coborât). Propoziții curățele la modul școlăresc. Numai poetul vede în clar ceea ce e groaznic și simte cutremurarea. Lectorul - la care informația și senzația nu mai ajung - este obligat să-l creadă pe cuvânt. Daniel D. Marin ezită, sub ochii celor câțiva care s-au intersectat până acum cu creația lui, între a scrie o bună poezie timidă
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu are semnificația unei patologii psihice, ci a unui patos ivit la capătul unei premergătoare răsuciri sufletești. Cutremurarea nu cade din cer, ci vine dinlăuntru. Ea se petrece brusc doar cînd e privită din afară, dar în interior ea seamănă cu o mocnire înceată culminînd într-o izbucnire bruscă. Vulcanul erupe repede după o îndelungată acumulare. Sau, în
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
finitul și efemerul, nostalgia infinitului și a eternității; de a încerca toate experiențele și a cunoaște toate căderile, pentru a putea dobăndi coincidența cu Absolutul, reintegrarea și regenerarea lui " (13 ianuarie 1945). La bombardamentul atomic al Hiroșimei, Eliade are o cutremurare de oroare " mai ales că fusese întreprins de americanii pe care-i detesta, din cauză că abandonaseră România trupelor lui Stalin; filozoful are însă prilejul să scrie o extraordinară pagină de anticipație, care anunță realitățile de la sfărșitul secolului XX, realități pe care
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
flautele, iar mierea Se revarsă în mine postumă. Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca reazim. Ia-le pentru ziua de azi, Nu le uita în cea de mâine. Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
sine însuși urlă un câine în timp ce urlu către infinit. Poate că așteptarea posedă un ideal Altfel decât uman, Și atunci îi pot da porunca De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui din urmă timp. Stau cu mine însumi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
-li-se prin costume. 12 aprilie. la exact un an de cînd am început să-l observ, pot mărturisi că n-are nimic din ceea ce l-ar putea compromite în fața celorlalți. o mîncare adecvată și din cînd în cînd o cutremurare atroce mă fac să cred că l-ar putea însănătoși. 18 aprilie. se joacă în curte. regresează. uneori se umflă și varsă, alteori spune vrute și nevrute. dar încă nu cred că e un caz. oricum, pentru lumea din afară el nu
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
țărâna). Pe Alexandru Philppide - autorul acelor versuri pe care le evocăm adesea cu toții, M-atârn de tine, Poezie/ ca un copil de poala mumii/ să trec cu tine puntea lumii / spre insula de veșnicie - îl admiră pentru tonul destins, fără cutremurare; pe Maria Banuș pentru felul în care alungă răspunsurile la întrebări fundamentale; pe Nina Cassian pentru pasiunea sanguină care ne face să descoperim ceva neobișnuit în peisajul literar al unei țări unde egalitatea era legea supremă; pe A.E. Baconsky
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
întrebarea de o mie de ori dezbătută în cap și chiar în aceste caiete, dacă merită să fie păstrate atâtea gânduri ivite în decursul deceniilor, atâtea urme ale atâtor vibrații diverse. Semne pe hârtie ale unor clipe fugitive... aceste mișcări, cutremurări sau tremure ușoare ale minții sunt o mărturisire - ce cuvânt terfelit - a vieții trăite, ca atare au ceva prețios în sine... Dar orice viață, viața oricui, e ceva prețios în sine, urmele ei scrise merită întotdeauna oarecare atenție" (27 martie
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
mort uitat și sărac cu o toamnă înainte. Alexandrescu e, în toate privințele, un revoluționar fără noroc. Schimbarea vremurilor, care le aduce fraților de baricadă oarece poziții, îl lasă pe dinafară, privitor al propășirii altora. Să fie, deci, dintr-o cutremurare în fața nedreptății sorții pornirea lui Ghica? Nu știm. Este, în orice caz, mărturisirea unui optimism fin, într-o reverență care n-are nimic dintr-un lamento. Dimpotrivă. O vizită la British Museum îl duce pe Ghica în fața frizei orientale a
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
și comisii, inclusiv cea pentru privatizarea BCR-ului?... - Noaptea, domnu' Turcescu. Muncesc noaptea, a răspuns domol-ardelenește domnul ministru și cu oarece mirare în glas. Doamne, ce putere de muncă au unii ardeleni!... La un asemenea sacrificiu pentru națiune, o imensă cutremurare ne-a cuprins brusc, așa că, instantaneu, prietenul Haralampy a făcut o grimasă de ,căzut din Lună" sau de ,îngenuncheat pe Drumul Damascului" și, punând degetul pe micul ecran fix în dreptul frunții domnului ministru, a întrebat după un sughiț: - Da' cine
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
talentul, Vișniec dă un răspuns frumos, chiar dacă, hélas, nu atinge chestiunea: „Eu cred în muncă și în umilința scrisului. Rămîn umil în fața cuvintelor pentru că știu un lucru: ele mă scriu de fapt pe mine, nu eu pe ele. Scrisul este cutremurare, iar actul scrisului, cel puțin pentru mine, este impregnat de frisonul riscului, al necunoscutului.” Ce bine ar fi dacă pentru toți autorii scrisul ar fi cutremurare și frison. Atunci s-ar scrie mai puțin și deopotrivă mai bine. Arafat, Calafat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
lucru: ele mă scriu de fapt pe mine, nu eu pe ele. Scrisul este cutremurare, iar actul scrisului, cel puțin pentru mine, este impregnat de frisonul riscului, al necunoscutului.” Ce bine ar fi dacă pentru toți autorii scrisul ar fi cutremurare și frison. Atunci s-ar scrie mai puțin și deopotrivă mai bine. Arafat, Calafat Întrebat de un reporter pentru cine manifestează, un cetățean năuc, care, sâmbătă seara, își exprima spiritul civic în Piața Universității, a răspuns fără să clipească: pentru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
o vagă amintire a corpului care fierbea cu câteva momente mai devreme. Răcirea puternică este datorată ultimilor kilometri parcurși, unde temperatura atmosferei are valori negative. La meteoriții de dimensiuni mai mari, căderea este însoțită de zgomote puternice și chiar de cutremurări ale solului în momentul impactului. La meteoriții foarte mari, fenomenul luminos este extrem de puternic, depășind lumina Soarelui. Temperatura ridicată a corpului poate provoca și incendii. De multe ori, acești meteoriți se sparg sau chiar explodează la altitudini de 20-40 kilometri
Agenda2005-34-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284110_a_285439]
-
ce deosebire ar fi între a mă închina Lui și a mă da bine pe lângă orice fel de șef. Înțeleg, nu-i vorba - nu neapărat, aș zice (fiindcă la majoritatea „credincioșilor” tocmai asta e) - de frica de pedeapsă, ci de cutremurarea produsă de sacru, cutremurare față de ceea ce A.P. numește maifestare de putere. Găsesc însă că nu e potrivire între „În iubire nu este frică; ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica merge mână-n mână cu pedeapsa, iar cel ce se
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]