191 matches
-
toamnă Tu, dulce și fierbinte ca o vară În care s-au copt fructele pe ram La miezul tău rotund eu mă înham Să-l duc pe culmi a nu știu cîta oară Te lasă dar ca barca între valuri Cutremurată toată între maluri Și suspinînd mă mîngîie încet Eu mă agăț de dulcea ta făptură Ca iedera pe culmi de-o crăpătură Și tandru îți dedic un menuet Muzica ce ne îmbată crește Muzica ce ne îmbată crește Ca soarele
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
Pământului-Crăciunul, Puritatea sărbătorilor poftește alături de cei de azi sau de cei de mâine și Corola de Lumină a Bunilor și Străbunilor, a Moșilor și Strămoșilor, ca o permanentă Naștere-renaștere a Neamului: „Stau străbunii noștri la ferestre privind colindătorii și ascultând, cutremurați, colindele despre dulcele Prunc Iisus, Care, mic și neajutorat, culcat pe fân în stâna baciului Crăciun, binecuvântând cu mâini micuțe albastrele galaxii ieșite din gândurile Marelui Creator, Pantocratorul desăvârșitelor frumuseți celeste.” (Preot Dimitrie Bejan, Simple povestiri. Cugetări morale despre viața
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
dimineților sale a fost vineri și apoi duminică pe acest om niciodată credința nu l-a pierdut chiar dacă atunci în urletul mării apele au încercat să-i muște din trup nu a fugit nici după ziua aceea în pustiul pustiei cutremurat a căzut și a plâns au trecut zile și luni și mulțime de ani iar Petru încă plângea de câte ori auzea cocoșul cântând și nu doar o dată i s-a dat să audă-ntrebarea și nu doar o dată s-a făcut
IAR PETRU PLÂNGEA DE CÂTE ORI AUZEA COCOŞUL CÂNTÂND de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375482_a_376811]
-
de libertateA lumii ce piere.... XIV. "ASCULTAREA ÎL MÂNTUIEȘTE PE CEL CE FACE ASCULTARE, IAR TOATE CELELALTE CAD PE CAPUL EGUMENULUI", de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016. Sub ascultare Când plămădește pântecul și lutul, Cutremurată e în adânc Tăria! Și-n ascultare este tot pământul Când se urzește în tine veșnicia! Sub ascultare tu să pleci urechea Când geme rodul pe tulpină; De-n lume nu-ti găsești perechea, Singurătatea să îți fie vină! Tu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
păcii, după divorțul nopților de zi, când ani în șir s-a reflectat scindarea-n palid cânt. Nu pot să-ncremenesc sonorizantul gest ce vrea doar înflorirea pe trecutele poteci, în neumblatele răscruci, să nu apreciez efortul micșorării dintre ani, cutremurați de-mpovărat ecou, când m-am lovit de ziduri grele, de trântiri de uși, când n-am văzut și fața orelor desculțe, urcând surâzător pe drumul crucii. Dezleagă-mă întâi de același vechi, apăsător balans, fii clopot de trezire pentru sens
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața acestor oameni deosebiți este un model moral și o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieși măcar pentru o vreme din mlaștina acestei vieți și de a urca
DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344979_a_346308]
-
dimineților sale a fost vineri și apoi duminică pe acest om niciodată credința nu l-a pierdut chiar dacă atunci în urletul mării apele au încercat să-i muște din trup nu a fugit nici după ziua aceea în pustiul pustiei cutremurat a căzut și a plâns au trecut zile și luni și mulțime de ani iar Petru încă plângea de câte ori auzea cocoșul cântând și nu doar o dată i s-a dat să audă-ntrebarea și nu doar o dată s-a făcut
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
mult luminile și norii -pe-ascuns - treceauînaintea dimineților salea fost vineri și apoi duminicăpe acest om niciodată credințanu l-a pierdutchiar dacă atunci în urletul măriiapele au încercat să-i muște din trupnu a fugit nici după ziua aceeaîn pustiul pustiei cutremurat a căzut și a plânsau trecut zile și luni și mulțime de aniiar Petru încă plângeade câte ori auzea cocoșul cântândși nu doar o dată i s-a datsă audă-ntrebareași nu doar o datăs-a făcut pe sine răspunsSimone, fiul lui Ionà
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Când să retrimit mingea scăpată peste gard la Popanița, ochii mi-au fost străfulgerați într-o fracțiune de secundă de un spectacol care m-a îngrozit, am scăpat mingea din mână înainte de a o degaja și-am început să strig cutremurat, bâlbîâit și sacadat: „Foooc... foooc... la biserică, arde clopotnița !, abia îngăimând, arătând cu mâinile într-acolo și precipitânu-mă să mă îndepărtez din fața iadului, care dogorea de la peste o sută și mai bine de metri de locul unde ne aflam și
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
pentru ea, dar drumurile erau încă circulate de oameni la ora aceasta a zilei și ar fi mai bine s-o ia din loc. Ieși din casă cu senzația că o arde ceva în ceafă. Știa ce și se întoarse cutremurată să înfrunte privirea de jar rece, ce o fixa din omătul înghețat, învăluit în misterele serii. Aruncă înspre el cu o scândură ce zăcea la ușa cotețului înjghebat sub sălița de blăni, pe care se cobora provizoriu. Lupul își arată
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
în final: „Am știut ... Pe unii din preajma ta ți-i dă Dumnezeu, El le dă un rost ... Și nici atunci ... Alteori, rostul celor de lângă tine li-l hotărăsc alții, oameni ca noi, mai buni sau mai ticăloși. Dar, zise Miron, cutremurat, aproape strigând, dac-ai știut, de ce-ai acceptat, de ce-ai venit la mine? Pentru că, reuși să șoptească, în timp ce un zâmbet îi lumină fața o clipă, pentru că am vrut să mor într-un pat curat, ca ăsta. Nu uita
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
o audă.Copii veneau pentru serbarea de sfîrșit de an, în grupuri mici, veseli și fără griji. Lucica se simțea singură, la o judecată severă, în fața unui om nevăzut -dar puternic și dur -care ordona: “-Pentru tine,Lucico, atît! Atît!!!!!” Cutremurata de sentința nevăzută, căuta ajutor la cupele de crini pe care le vedea parcă prima oară.Mai jos de floarile albe, pe tija lungă, se odihnea o mînă albă, cu degete lungi dar ferme și unghii tăiate rotund. Brațul ieșea
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
oh Prthide, Eu sînt și la fel și moartea; Ființa și Neființa Eu sînt [310]. (După impresionanta teofanie a lui Krsna, ce repetă aceleași concepte într-o manieră și mai dramatică, în Bhagavad-gītă, XI, 5-8, 15-31, cutremurat, Arjuna îi spune lui Krsna): ... Tu ești mai presus de Brahmă, suprema Cauză primordială! Oh, mărite Stăpîn al zeilor, oh Ființă fără de sfîrșit, oh al universului Sălaș! Nepieritorul ești tu; Ființa și Neființa ești: ești Cel de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din actul III, scena 2 Rezumat : Jacopo a murit imediat după ce galera plecase spre exilul la care fusese condamnat. Între timp Dogele descoperise probe evidente că el era nevinovat de crimele de care fusese acuzat și condamnat. Lucreția se intoarce cutremurata de durere cu vestea morții soțului ei și afla vestea despre dovezile nevinovăției lui Jacopo. Aria Questa dunque è l'iniqua mercede din actul III, tabloul 2 Rezumat : După moartea fiului său, Dogele este anunțat de Consiliul celor zece că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
zel pentru interesele amicilor și aliaților săi. În acest chip lucră și atuncea când Balduin II s-a fost silind să aducă din Europa apusană, peste Ungaria și Dunărea, însemnate trupe auxiliare în împărăția sa, cumplit 114 {EminescuOpXIV 115} de cutremurată. Cu toată alianța sa cu Vatatzes și cu împărăția romeică, Asan îngădui trupelor auxiliare latine trecerea prin teritoriul său, pretextând că la invaziunea acestora ar fi fost siluit prin neînvinsa lor putere. Latinii întăriți în acest chip, mai căpătând și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
piciorul pe maidan, ca nu cumva să deprindă limbajul revoltător folosit pe-acolo. Dar, de cînd se făcuseră mari, Laura și Laurie, în explorările lor, se abătuseră și prin locurile oprite. Într-adevăr, era o mizerie respingătoare. Plecau de acolo cutremurați. Totuși, trebuie să mergi peste tot, trebuie să vezi tot ce poți vedea. Așa încît își făcură drum și pe acolo. Gîndește-te numai că văduva aceea nenorocită va trebui să asculte toată după-amiaza orchestra, pledă Laura 398. Din moment ce această inserție
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dispoziție. În viața mea nu m-am simțit mai puțin pregătită să-mi fac poză. SÎnt grasă, am obrajii pătați de lacrimi, părul Îmi stă ca dracu’, căsnicia mea e pe punctul de a se face zob... Oftez din rărunchi, cutremurată, după care Îmi zăresc reflexia Încetoșată Într-un dulap din apropiere, cu vitrină. Cocoșată, cu capul căzut. Am un aer de om Înfrînt. Arăt groaznic. Din reflex, mă Îndrept automat. Ce tot zic aici? Ce, gata, mi s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ce caută. Tăcerea-i este duhul. / Eu știu: nu lespedea apasă peste gând. / Nu adierea morții / Îl înspăimântă pe cel părăsit” (Lumina de noapte) sau: „O vânătă înserare-i în preajmă / Ori doar lumina altui veac? / Prea multe sunt cele cutremurate / Și, uneori, mai pătrunzătoare / Decât lancea și fulgerul” (Bruma argintie). Poetul imaginează „austere ceremonii ale meditației” (A. I. Brumaru), ale căutării unui mister, a unei esențe, desemnată ca „raza din nume”. Mișcarea lăuntrică a poemului e înscenată uneori ca vânătoare, „pândă
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
mai intensă decât în cronici și eseuri. Din loc în loc apar și momente autobiografice atât de vii, încât îi dau cititorului regretul că autorul nu a trecut totuși pragul către memorialistica propriu-zisă. Poate că nicăieri altundeva inconfundabila îmbinare de gravitate cutremurată și de umor subțire nu este mai evidentă decât în aceste cărți. Analistul dezvelește cu aceeași grijă ființa artistului, ca și pe a omului în general, cu atât mai mult cu cât are de dat seama despre un paradox: artistul
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
sfârșitul veacului al XVI-lea) în jurul gâtului 329. Veșmintele unei văduve pribege Inventarul obiectelor aflate în tezaurul Doamnei Voica, văduva lui Mihnea Vodă cel Rău (ucis în Ardeal. „Și veni mâniia lui Dumnezeu pre Mihnea Vodă, al doilea Iulian - scrie cutremurat Gavriil Protul, preluat de cronicarii munteni -, și fu rănit de viteazul Dumitru Iacșici și muri. Pre carele trimisese Dumnezeu ca și pre sfântul mucenic Mercurie asupra păgânului Iulian, și ca pre sfeti Nestor de au ucis pre Liia, cu ruga
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi aducea la îndeplinire poruncile de suprimare a inamicilor. îl las din nou pe Miron Costin să-l urmărească pe Nicoriță armașul ascultând poruncile lui Tomșa, chiar când acesta ordona măceluri crunte și spectacole macabre („Acela vărsătoriu de sânge - constata cutremurat istoricul - s-au arătatŭ dintâiaș dată Tomșea-vodă”): „Iară pre Vasile Stroici îl iertase Ștefan-vodă, numai învățase pe Nicoriță armașul să-l ducă să vadză perirea celorlalți, să-i hie grijă mai pre urmă de moarte, că era om tânăr Stroici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clucer în anii 1669-1670 și între anii 1671 și 1692. în Ghețea, Cantacuzinii (Șerban, în particular, care îi mai înșela din când în când fiica cu Anastasia, Doamna Ducăi-Vodă) au avut un sprijinitor fidel (Stoica Ludescu îi înnumără, în cronică, cutremurat, pățaniile provocate de această solidaritate exemplară), un devotat „om de casa”lor302. Lui Constantin - viitorul mare stolnic (rang la care a ajuns în anii 1675, după ce fusese, pe rând, postelnic al doilea, postelnic apoi, după ce mânuise uneltele lui Marte la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care își poartă undele Apa care Curge. Acum, la coada Apei Mari care Dă Nori, vuietul apelor a devenit asurzitor, însoțit de scrâșnetul și bubuitul sloiurilor care se prăvălesc învălmășit unele peste altele în hăul Apei care Curge. Asurziți și cutremurați, oamenii au încremenit pe stâncile de deasupra văii. Din prăpastia de sub ei se ridica să-i învăluie un nor de picături de apă, ce făceau curcubee cu soarele, acum înălțat, să lumineze și să privească și el la înfricoșătoarea îmbulzeală
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
rău: dacă putem schița un zâmbet aflând că la Congresul Institutorilor pe tema pedepselor corporale controversa a fost într-atât de vie încât apărătorii non-violenței au ajuns să se ia la bătaie (Sandler, 1985/1989), vom fi de-a dreptul cutremurați citind programul ecologistului William Aiken, care-și orientează altruismul extrem asupra lumii vegetale și animale: „Omortalitate umană masivă, scrie el, ar fi un lucru bun. Este datoria noastră să o provocăm. Este datoria speciei noastre, față de mediul în care trăim
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe jos? Scormonește mai departe din ochi împrejurimile. Distinge în mijlocul mlaștinii oase albite de vreme, unele împrăștiate, altele grămadă la un loc. Cutremurat, își dă seama că aici a avut loc o luptă. Deduce după urme că unii ostași au fugit, alții s-au împotrivit. Ale cui rămășițe or fi? se întreabă. Străini sau nu, le acoperă totuși cu țărână. Este o datorie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]