199 matches
-
departe în întreg organismul social. Vidul sufletesc al unor mamei în activitatea mea de duhovnic am mărturisit multe femei care aveau un avort sau mai multe. Le-am întrebat dacă au făcut bine ce au făcut. Toate mi-au răspuns, cutremurate, că au făcut rău, căci avortul ce este? Ucidere! Nu omul este stăpân al vieții, ci Dumnezeu, fiindcă El este Creatorul omului, deci omul nu are dreptul să dispună de viața sa sau a aproapelui. Trebuie să știm cu toții că
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
din actul III, scena 2 Rezumat : Jacopo a murit imediat după ce galera plecase spre exilul la care fusese condamnat. Între timp Dogele descoperise probe evidente că el era nevinovat de crimele de care fusese acuzat și condamnat. Lucreția se intoarce cutremurata de durere cu vestea morții soțului ei și afla vestea despre dovezile nevinovăției lui Jacopo. Aria Questa dunque è l'iniqua mercede din actul III, tabloul 2 Rezumat : După moartea fiului său, Dogele este anunțat de Consiliul celor zece că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
-i zise fiului său: Vezi acolo sus pe deal piatra aceea mare? Până acolo l am condus și eu pe tatăl meu, lăsându-l apoi în voia sorții. Condu-mă deci și tu până acolo! Dumnezeule, ce aud? strigă fiul, cutremurat. Tu, tată, ai făcut părinților tăi aceeași nedreptate pe care voiam să ți-o fac și eu ție acum? Oare și copiii mei vor face cu mine astfel? Vino înapoi cu mine și de acum înainte cea mai bună cameră
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Iisus Hristos, mergând la Sfântul Apostol Petru și vorbind cu el, am putea auzi această convorbire: Vreau să mă mărturisesc ăspovedesc), Petre! Bine, Iuda, îngenunchează și spune ce ai pe suflet. Iuda, aruncându-se la picioarele lui Petru, îi zise cutremurat: Sunt un nenorocit, Petre, căci l-am vândut pe Domnul și Mântuitorul nostru. Nădăjduiește, Iuda, căci eu am fost mai vinovat decât tine! Cum așa, Petre?! Eu Iuda, de trei ori L-am trădat pe Domnul, dar plângând cu lacrimi
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
nici cele bune. Care-ți este, deci, ultimul cuvânt care va pune pecetea muțeniei pe limba ta?!... Judecă, fiule, bine la cele din urmă cuvinte ale tale, care să-ți poată fi început pentru mântuirea ta. După puțină gândire, bolnavul, cutremurat și cu ochii plini de lacrimi, zise: Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul meu, milostiv fii mie păcătosului și mă miluiește. Amin! Și întărit sufletește, intră să i se taie limba. Din acel moment a început tămăduirea sufletului și a
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
un an și jumătate și, în holul mare de la intrarea în clădirea școlii, primul parastas pentru sufletele învățătorilor, absolvenți ai școlii, înscriși cu litere de aur pe o placă de marmură, avea să pomenească aproape pe toți cei prezenți atunci, cutremurați, la rugăciunea de seară. Lumina Lină a Sfintei Slave le mângâia inimile aprinse de fiorul împărtășirii cu sufletul neamului. * Cursurile anului în curs erau marcate de o crispare neînțeleasă de noi, elevii. Un duh de tristețe plana peste toată firea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
du-l la căruță... E pe lista morților, e mort! Omul fu aruncat în grămada celor ce nu se vor mai întoarce din Dealul Robilor decât în cugetele noastre, pentru a ne mustra pentru păcatele neamului acestuia. M-am întrebat cutremurat: cum a fost posibil ca dintre cei doi morți înviați unul să fie păstrat în viață, ca o mărturie a milei lui Dumnezeu, iar altul să fie îngropat de viu, ca o mărturie a împietririi inimii omenești? Cine a înmuiat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să fie numit Comandant Suprem al Marii Legiuni a Cercetașilor. Prim-ministrul Al. Vaida-Voevod le-a făgăduit sprijinul său. „A urmat după aceasta depunerea jurământului Voevodului Mihai pentru intrarea în cercetășie”. “Cu trei degete sus, Bărbăție, Voioșie și Credință, sufletul cutremurat al Voievodului a rostit legea cercetașului”, comenta ulterior presa. Festivitatea s-a încheiat cu o șezătoare. Apoi Carol și Mihai au părăsit jamboreea, retrăgându-se în trenul regal care staționa în gara Sibiu. 30 iulie. După ce mesajul regelui, de la deschiderea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
său”. Poeziile compuse de părintele Imbrescu au un profund caracter spiritual, cu o notă foarte clară de misticism, redând trăirea sa religioasă în universul concentraționar. „Plină de har duhovnicesc, poezia părintelui Imbrescu este o spovedanie și o rugă; o spovedanie cutremurată a unui suflet cinstit, conștient de nimicnicia condiției umane și o rugă fierbinte adresată lui Iisus Hristos pentru izbăvirea de propriile păcate și pentru mântuirea neamului românesc, oropsit de milenii.” a scris Ionel Zeană, și el unul dintre mărturisitorii temnițelor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Ambele proiecții (de anticipație a dramaticului, precum și evenimentele care se doresc o reașezare în liniaritate existențială) fixează aceeași duioasă scenă în care fiul își mângâie mama aflată pe o dună de nisip mișFător, nependulând întrun ritm liniștitor, un suflet răvășit, „cutremurat” de inevitabila dezvăluire (pe care și-ar fi dorit-o unica ei mare taină). O particularitate a acestui roman o reprezintă infiltrarea în contextual, ca o explicitare a stărilor psihologice ale eroinei, a paginilor ei de jurnal, de un farmec
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
celor două stări. Pentru cel îndrăgostit, realitatea ce înconjoară persoana iubită este cuprinsă de vălul unei întunecări depline ignorarea acestei zone ontice fiind decisivă. În schimb, aura individualității spre care el și-a focalizat revărsările de adorație erotică și dragoste cutremurată este investită cu prea-plinul unei lumini selenare. Un asemenea contrast nocturn dintre un fundal de beznă și o strălucire de astru orbește privirea imprudentă a celui îndrăgostit. Aici survine întâlnirea inedită dintre excesul de lumină și cel al întunericului. Cele
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de curând apuse însoțiri, această experiență transformă eul astfel încercat într-un nod existențial în care se împletesc haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor, neîmplinirilor și revoltelor ce au zguduit spiritul celui părăsit și persistă în profunzimile sale cutremurate. Pierderea prin distanțare a persoanei îndrăgite reprezintă aici scânteia ce vine să aprindă o materie sufletească deja predispusă unei dezlănțuiri incendiare. În singurătatea ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oh Prthide, Eu sînt și la fel și moartea; Ființa și Neființa Eu sînt [310]. (După impresionanta teofanie a lui Krsna, ce repetă aceleași concepte într-o manieră și mai dramatică, în Bhagavad-gītă, XI, 5-8, 15-31, cutremurat, Arjuna îi spune lui Krsna): ... Tu ești mai presus de Brahmă, suprema Cauză primordială! Oh, mărite Stăpîn al zeilor, oh Ființă fără de sfîrșit, oh al universului Sălaș! Nepieritorul ești tu; Ființa și Neființa ești: ești Cel de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
rău: dacă putem schița un zâmbet aflând că la Congresul Institutorilor pe tema pedepselor corporale controversa a fost într-atât de vie încât apărătorii non-violenței au ajuns să se ia la bătaie (Sandler, 1985/1989), vom fi de-a dreptul cutremurați citind programul ecologistului William Aiken, care-și orientează altruismul extrem asupra lumii vegetale și animale: „Omortalitate umană masivă, scrie el, ar fi un lucru bun. Este datoria noastră să o provocăm. Este datoria speciei noastre, față de mediul în care trăim
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Străveziu". Nemărginitul transpare pe măsură ce crește, se face transparent, arată ceea ce nicio natură nu poate pro-pune: "S-au luminat și beznele. Se vede prin/ Țesătura lor deplin". Vederea plină - împlinită - este o vedere a golului în care ea cade în sus, cutremurată 100. Vedere a pământului expropriat care primește sămânța creșterii și a prefacerii: "Un blând semănător pe când dormeam/ Și-a asvârlit în noaptea mea sămânța/ Și-n fulgerele toamnei dispăru". Ceea ce se face în natură nu are ființă decât în măsura în care primește
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bărdacă de licoare aș bea! Să mă afioneze de tot! Să nu mă mai trezesc! Maria! o dojenește el cu blândețe. Maria se agită frângându-și mâinile: Da! Da! Să dorm! Să nu mă mai trezesc! Fugeam... începe ea, zbuciumată, cutremurată, să povestească coșmarul. Fugeam... Parcă aveam plumb în picioare... Și bașbuzucii veneau, veneau!... Am căzut. Erau deasupra mea! Rânjeau! Am țipat! Și m-am trezit! De frică, toată noaptea am măsurat iatacul! E cumplit, unchiule! Cumplit! Maria, de ce scormonești în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și se retrage cu spatele, închizând încet ușa. Maria a rămas încremenită în mijlocul încăperii, cu ochii pironiți în gol, arși de pleoapele uscate ce nici lacrimi n-au. Genunchii i se moaie, îngenunchează la icoană. Ce să fac? șoptește ea cutremurată. Sfântă Fecioară, ajută-mă!! hohotește ea. Obloanele zgâlțâite de vânt gem din balamale, se izbesc bezmetic de perete. 4 "Atletul lui Hristos" Domniță Voichiță! Aceasta trebuiește să-ți fie calea, presărată cu flori, către slavă... declară, înfocat, frumosul principe Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
băut peste măsură, l-a însemnat pe mire cu biciul pentru că se răzvrătise împotriva datinii, iar pe mireasă a răstignit-o pe masă, i-a ridicat catrința și, acolo, printre blide și bucate, în țipetele fetei și-n văzul nuntașilor cutremurați, i-a luat fetia... Când a auzit Vodă mărșăvia, s-a făcut negru: "Ce?!?! Suntem tatari?!?!" S-a aruncat pe cal și a făcut cruntă judecată în Târgul Ieșilor... Apoi, a întins sabia mirelui: Taie capul nemernicului!! Taie-l!!" Mirele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o lăsăm... Hotărâm noi... Om vedea... Toate la timpul lor. Graba-i să jurăm! Aici! Acu! Pe cruce! Să jurăm! Mormânt, vorba lui Cupcici. Dumnezău să-l ierte... Isaia scoate sabia cu garda în cruce: Jurați! Pe cruce jurăm! Boierii, cutremurați, ating cu sfințenie lama sabiei, cu trei degete. Isaia rostește solemn: Vă legați! Ne legăm! Jurați! Jurăm! Așa să ne ajute Dumnezău! Așa să ne ajute Dumnezău! Până la moarte! Până la moarte! Luna filtrează printre nouri o lumină pală, rece, fantomatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singură cale... "Înainte!!" Altfel nu pot! Altfel nu se poate! Și... și, ce-o vrea Dumnezeu... Fie ce-o fi, îngână Stanciu, cu capul plecat. -Iau asupra mea tot sângele vărsat, asupra mea să cadă blăstămul acestui popor, îngână Ștefan cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prieteni și aspre, neînchipuit de aspre, pentru vrăjmași, ripostă Conrad. O bubuitură năprasnică Îi Întrerupse cuvintele. Mirați, cei patru bărbați din Încăpere priviră afară. Din bun senin, cerul se acoperise cu nori negri, sfâșiați doar de fulgere. Hildebrand Își făcu cutremurat semnul crucii, iar Bertold zâmbi cu amărăciune: — Vezi, frate, cerul Îți trimite semn. Tot ce-ți dorești se va Îndeplini, tu vei fi pentru urmașii noștri Conrad, Întemeietorul de orașe. Partea a doua a frazei n-o mai pronunță cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întregi de demoni, care nu așteptau altceva decât să-i ia În primire pe păcătoși. Fără să se sfiască, Îi certa pentru păcatele lor cele mari și grele și le cerea să se pocăiască cât mai era vreme. Oamenii plecau cutremurați, și mai Întăriți În convingerea că pustnicul lor este un mare sfânt, dacă nu cumva chiar un Înger al Domnului, trimis pentru a-i aduce pe calea mântuirii. Încet-Încet, cu toții voiau să se spovedească la sfântul, dar acesta nu-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar fi pregătit de luptă. Coiful și-l ținea În mâna Înțepenită și la gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti Îngrozit careva. Cutremurat, Bodo Își uită slăbiciunea și răspunse tot În șoaptă: —Un singur om putea cuteza să facă asta... Adalbrecht nu și-ar fi dezvăluit oricui taina... Eglord, Eglord, ți-ai ucis ultimul prieten! Doamne Sfinte, strigă el Îngrozit, Înseamnă că Eglord
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Streza .» 2. Evanghelia dela 1750 tipărită la 1750 în București de Mitropolitul Neofit Criteanul în vremea domniei lui Grigore Ghica. Pe foaia adusă la legat la urmă se află următoarea însemnare în scriere chirilică: a. «Să se știe de când sau cutremurat pământul în luna noiembrie 14 zile anul 1829 Mercuri noaptea spre joi la 4 ceasuri noaptea» În continuare cu caractere latine: «Szkriszam eu Damaszkin Bantsy» b. «Să se știe de când au venit lăcustele până(?) în luna August anul 1828. Eu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
credință în faptul că Dumnezeu acționează în istorie. În acest sens, în calitate de cititor iluminat al Bibliei care nu ia ad litteram miracolele, dar este în măsură să le descifreze, trebuie să pun accentul la locul potrivit: nu este foarte important cutremuratul Muntelui Sinai, ci mesajul legământului cu Dumnezeu și al poruncilor pe care Moise le primește în acel moment. Nu sunt fundamentale plăgile Egiptului, ci mărturia lui Dumnezeu care demonstrează puterea sa salvifică. Nu este semnificativă trecerea prin mijlocul Mării Roșii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]