104 matches
-
avansat, împrumutând acorduri specifice muzicii de jazz (între care majorul supranumit acordul Hendrix - cu septimă mică și nonă mărită). Tempoul este rapid, în conformitate cu ideea desprinsă din titlu și versuri. Structura se bazează pe un riff alcătuit în interiorul unei tetratonii de cvarte perfecte, poate inspirat de piesa "Bitches Crystal" (1971) a formației britanice Emerson, Lake & Palmer. Metrul folosit este formula 1, repartizat astfel: 3+3+2+2+2. Compoziția cuprinde o scurtă introducere (care se reia mai apoi pentru a delimita diferite părți
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
American Idol, Jordin Sparks a stârnit interesul ascultătorilor prin intermediul vocii sale puternice, iar abilitățile sale interpretative au fost remarcate de critica specializată. Profilul vocal al interpretei se încadrează în categoria altistelor, iar întinderea sa vocală însumează două octave și o cvartă perfectă. Vocea cântăreței poate coborî până la mi din octava mică și atinge la din a doua octavă. Din punct de vedere vocal și interpretativ, primul său album a primit recenzii mixte, Sparks fiind apreciată pentru felul în care și-a
Jordin Sparks () [Corola-website/Science/312777_a_314106]
-
se nota încă în cheia de violină (numită și „mica cheie franceză” - o versiune a cheii de sol, scrisă cu mai jos cu o linie a portativului, deci o terță), diferența de notație cu cheia violei era mai mare - o cvartă - și permitea mai puține confuzii. Unul dintre cei mai apreciați violiști ai perioadei (baroc târziu) a fost Johann Sebastian Bach, de asemenea foarte bun cunoscător al viorii și al altor instrumente. Bach prefera să interpreteze în cvartetul de coarde (două
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
la contrabas). Nici acest instrument nu s-a răspândit. Forma contrabasului actual se deosebește întructva de instrumentele din familia violei da gamba. Corpul său se subțiaza în sus, curbura de la mijloc fiind mai pronunțată. Cele patru coarde se acordează în cvarte. Mai nou, pe instrumentele prevăzute cu o tastiera lată se pune și o a cincea coardă (progresele tehnice făcute în construcția instrumentelor permit acest lucru, problema tensiunii și a stabilității acordajului fiind rezolvate). Acea a cincea coardă are de obicei
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
finanțate de către autorități. Există în acest curent o adevărată frenezie creatoare de planuri ale orașelor ideale, care se vor dovedi, economic, aproape imposibil de realizat până la formarea a trei elemente considerate de către autori indispensabile: fortificații sau ziduri puternice (Palatul Versailles), cvartele destinate clădirilor și alături de străzi -piețe, element care demonstrează că acest spațiu urban predestinat relațiilor sociale este considerat indispensabil. Simțul urbanisticii, fericita rezolvare a piețelor, a palatelor, în special a parcurilor care prezintă imaginea unei naturi supuse legilor rațiunii, au
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
en. "close harmony") reprezintă în muzică o abordare a scriiturii omofone (pe mai multe voci identice ca mers ritmic, monoritmice) bazată pe economia de ambitus. Astfel, vocile sunt situate la distanță cât de mică posibil (cel mai frecvent terțe și cvarte, dar sunt posibile și secunde sau, pasager, unison) pentru a reflecta configurația armonică valabilă pentru vocea întâi (pe baza căreia s-au construit vocile adiacente). Armoniile strânse cuprind cel puțin două voci; numărul acestora crește proporțional cu ambitusul, care de
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
vocea întâi (pe baza căreia s-au construit vocile adiacente). Armoniile strânse cuprind cel puțin două voci; numărul acestora crește proporțional cu ambitusul, care de regulă nu depășește o octavă. Pentru două voci, distanța va fi de cel mult o cvartă mărită; în cazul folosirii a trei voci, înălțimile nu se vor afla la o distanță mai mare de o sextă (excepțional o septimă mică). Folosirea de acorduri complexe și disonanțe pasagere pentru patru sau mai multe voci se poate desfășura
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
o cvinta mai jos. Predecesorul cornului englez este Oboiul da Caccia. Heckelphonul și Oboiul bariton sună prin costrucția lui cu o octava mai jos (chiar și oboiul baș) ambele sunt acordate în do. Musette (în fă) este acordat cu o cvarta mai decât oboiul. Pentru condițiile din perioada baroca, precum și spectacole cu instrumente similare (autentice) s-a reîncercat reconstruirea așa-numitului oboi în stil baroc. Muzică Solo pentru Oboi: Întrucât perioadă baroca, oboiul este un instrument solo popular, multi compozitori au
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
pentru muzica vocală, cu sunete reprezentate de silabe. Tetracordul diatonic are o structură a intervalelor între cele 4 sunete de (1/2, 1, 1). Această structură poate fi extinsă la (1, 1, 1/2, 1, 1) fără ca un interval de cvarta mărită să apară între oricare două sunete constitutive. Primul fel de hexacord are semitonul între sunetele numite acum Mi și Fă. Aceste hexacorduri au fost denumite "hexachordum naturale". O octava are o extindere de 6 tonuri, iar un hexacord de
Hexacord () [Corola-website/Science/317882_a_319211]
-
Sunetele muzicale sunt explicate de pitagoricieni tot prin teoria armoniei numerice. Astfel, diferențele dintre sunete le apar ca "raporturi numerice", sunetele muzicale fiind astfel determinabile matematic. Pitagora stabilește raporturile numerice pentru principalele intervale muzicale: octava 2:1; cvinta 3:2; cvarta 4:3; ton 9:8. Numerele au o funcție explicativă și pentru corpurile cerești. Tot Aristotel este cel care relatează că pitagoricienii considerau că zece fiind numărul perfect, corpurile cerești trebuie să fie tot zece la număr. Dat fiind că
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
este o scară sonoră care are cvinte (prin urmare și cvarte) și terțe mari și mici (prin urmare, sexte mici și mari) pure. (sau "justă") este folosită mai ales în interpretarea compozițiilor vocale. Tonul mare (Ț) este diferența dintre o cvinta (3/2) și o cvarta pure (4/3). Este egal
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
are cvinte (prin urmare și cvarte) și terțe mari și mici (prin urmare, sexte mici și mari) pure. (sau "justă") este folosită mai ales în interpretarea compozițiilor vocale. Tonul mare (Ț) este diferența dintre o cvinta (3/2) și o cvarta pure (4/3). Este egal cu 9/8=1.1250 sau 203.9 de sutimi. Tonul mic (ț) este diferența dintre o terță mare pură (5/4) și un ton mare (9/8), adică 10/9=1.111 sau 182
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
mic (ț) este diferența dintre o terță mare pură (5/4) și un ton mare (9/8), adică 10/9=1.111 sau 182.4 de sutimi. Semitonul diatonic (s) este diferența dintre o terță mare (5/4) și o cvarta pură (4/3), adică 16/15=1.0667 sau 111.7 de sutimi. Semitonurile cromatice sunt de 92.1 de sutimi (egal cu T-s, între secunde/septime mici și mari) și 70.7 de sutimi (egal cu t-s
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
multiple ale frecvenței fundamentale) este mai mică. Astfel, intervalul este perceput mai „pur”. Trei tipuri de intervale pure apar în diferite scări sonore: octava (raport 2:1), prezentă în fiecare scara sonoră, cvinta perfectă (raport 3:2), care împreună cu o cvartă perfectă (raport 4:3) formează o octavă, și terț mare (raport 5:4), care împreună cu o sextă mică (raport 8:5) formează o octavă. Intonația naturală are cvinte și terțe mari pure, sistemul Pitagora are cvinte pure, iar scara sonoră
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
care organizăm și construim interval, tetracorduri, game sau moduri. - Unisonul 1/1 este sunetul fundamental repetat - Octava perfectă 2/1 este intervalul cuprins între armonicele 1 și 2 - Cvinta perfectă 3/2 este intervalul cuprins între armonicele 2 și 3 - Cvarta perfectă 4/3 este intervalul cuprins între armonicele 3 și 4 - Terța mare 5/4 este intervalul cuprins între armonicele 4 și 5 - Terța mică 6/5 este intervalul cuprins între armonicele 5 și 6 - Secundă mare 9/8 este
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Iată câteva exemple : - Secundă mare provine din succesiunea a doua cvinte ascendente - Secundă mică reiese din succesiunea a 5 cvinte descendente - Terța mare reiese din succesiunea a 4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
reiese din succesiunea a 5 cvinte descendente - Terța mare reiese din succesiunea a 4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea a 5 cvinte ascendente - Secundă mărită reiese din succesiunea a 9 cvinte ascendente - Terța micșorata reiese din succesiunea a 10 cvinte descendente - Cvarta mărită provine din succesiunea a 6 cvinte ascendente - Cvinta micșorata provine din succesiunea a 6 cvinte descendente - Intervalele care au până la 4 cvinte ascendente, respective cvinta perfectă, secundă mare, sexta mare, terța mică, sunt considerate de teoria muzicii ca fiind
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
de teoria muzicii ca fiind interval consonante. Ce depășește acest lanț de 4 cvinte ascendente, este considerat de teoria muzicii ca fiind interval disonant. - Intervalele care au până la 4 cvinte descendente, cu excepția septimei mici, sunt considerate interval consonante. Acestea sunt cvarta perfectă, terța mică și sexta mică. Ideea de consonanta și disonanta a evoluat de-a lungul timpului, de la folosirea intervalelor formate din o cvinta ascendentă sau descendentă la folosirea intervalelor formate din lanțuri de maximum 4 cvinte ascendente sau descendente
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Suprafața valabilă de lovit cuprinde partea superioară a corpului, din cap până în pliu inghinal, și anume, trunchiul, brațele, manșeta mănușii și masca. Primul sistem de apărare la sabie a fost creat de maestrul maghiar László Borsody (d. 1941); cuprinde terță, cvartă și chintă. Stilul modern la sabie, cunoscut și ca „al doilea sistem”, a fost creat de maestrul italian Italo Santelli (1866-1945) când lucra în Ungaria; cuprinde primă, secundă și chintă. Mișcările fiind extrem de rapide la sabie, o probă de sabie
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
mai consonante atunci când o octavă este adaugată (de exemplu, M10=P8+M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele mai importante sunt mediile aritmetice și armonice între P1, P5
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
de exemplu, M10=P8+M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele mai importante sunt mediile aritmetice și armonice între P1, P5, P4 și P8, relații care pot fi
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
lucrări. Totuși, începând cu anii 1960 compozitorii au început din nou să acorde atenție acestui gen. Cvartetele compuse în perioada clasică au părți cu o structură asemănătoare unei simfonii: Modificări substanțiale ale acestei forme au fost realizate de Beethoven în cvartele sale târzii și, deși există excepții, compozitorii din secolul al XX-lea au abandonat treptat această structură. Multe alte ansambluri de cameră sunt văzute ca modificări ale cvartetelor de coarde: cvintetul de coarde este un cvartet de coarde cu o
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
clară este făcută între moduri și hexacorduri. Modurile 9 și 13 au fost acceptate în secolul al XVI-lea și au fost ulterior redenumite gamele re minor (naturală) și Fă Major. Modul Locric nu a fost folosit deoarece are o cvarta mărită în triada în cadența pe finală (toate celelalte moduri au o cvinta perfectă). Treptat, un mod nu a mai fost considerat numai din punctul de vedere al intervalelor dintre două note că în tehnică contrapunctală, cât mai ales al
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
ukelelele este un instrument muzical asemănător cu o mică chitară. A fost inventat la sfârșitul secolului al XIX-lea în Hawaii, printr-o modificare a unui instrument al marinărilor portughezi. De obicei are doar patru coarde care sunt acordate în cvarte. În funcție de tip, poate avea în total între 53 și 76 cm lungime. le este un instrument cu patru coarde, folosit ca instrument principal în muzică din Insulele Hawaii, Tahiti și Insula Paștelui, având inițial cinci coarde. Este o adaptare a
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]