750 matches
-
din perspectiva oamenilor care trăiesc În el. Iacobs se Întreabă ce medii fizice atrag locuitorii, facilitează circulația, promovează schimbul și contactul social și satisfac atât nevoile utilitariste, cât și pe cele neutilitariste? Această abordare Îi permite să tragă multe concluzii. Cvartalele scurte sunt preferabile celor lungi, deoarece reunesc mai multe activități. Parcările pentru camioane sau stațiile de benzină mari, care Întrerup continuitatea spațiilor de interes pentru pietoni, trebuie evitate, la fel cum trebuie menținute la un nivel minim șoselele enorme și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ca un mare Koza Han În toiul sezonului pentru gogoși de mătase. Ceea ce nu se vedea erau muncitorii care dormeau pe străzi din cauza lipsei de locuințe și ghetoul aflat doar puțin mai la est, o zonă de vreo treizeci de cvartale, mărginită de străzile Leland, Macomb, Hastings și Brush, furnicând de populația afro-americană a orașului, căreia nu Îi era Îngăduit să locuiască În altă parte. Pe scurt, nu vedeau semințele distrugerii orașului - a doua distrugere -, pentru că făceau și ei parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Desdemona, observând toate acestea, se uită pe geam și văzu că tramvaiul intrase În ghetoul din Groapa Neagră. Nu era nici o graniță, nici un gard. Tramvaiul nici măcar nu se opri când trecu peste bariera invizibilă, dar În același timp, pe parcursul unui cvartal, lumea se schimbase cu totul. Lumina păru să-și schimbe consistența, devenind cenușie, filtrată prin frânghii de rufe. Întunecimea verandelor și a apartamentelor fără curent electric părea să se prelingă pe străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe jumătate dezbrăcate Își legănau șoldurile la balcoane. Desdemona se uita cu uimire și cu teamă la toate chipurile care apăreau pe la geamuri, la toate corpurile ce furnicau pe străzi - aproape jumătate de milion de oameni Înghesuiți În douăzeci și cinci de cvartale. Încă de pe vremea primului război mondial, când E.I. Weiss, directorul uzinei de autoturisme Packard, adusese În oraș, după cum el Însuși se exprimase, primul „transport de negrotei“, autoritățile hotărâseră să Îi țină aici, În Groapa Neagră. Acum aici se Înghesuiau oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prelată fixată de cărămizi, care acoperea o gaură. Cu câteva case mai jos se deschisese un bar. Patronii lui urinau În ușa bufetului, În drum spre casă. Vagabonzii Începuseră să-și facă veacul pe Twelfth Street. Curățătoria aflată cu un cvartal mai Încolo fusese tâlhărită, iar proprietarul alb bătut zdravăn. A.A. Laurie, opticianul care avea magazinul de ochelari de alături, Își dădu jos de pe perete graficul pentru dioptrii, iar muncitorii scoaseră ochelarii de neon de la stradă. Se muta Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aprinde țigara și, două secunde mai târziu, un glonte Îi pătrunde prin partea din față a craniului, iar el se prăvălește jos grămadă. Și apoi soldații Înaintează. Strada e din nou pustie, tăcută. Mitralierele și tancurile Încep să distrugă următorul cvartal sau pe cel de după el. Milton stă la ușa de la intrare, privind vizavi, la fereastra goală unde stătuse Morrison. Și Își dă seama că restaurantul e În siguranță. Soldații au venit și-au plecat. Revolta s-a sfârșit... ...Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiecare parte a proprietății. Lujerii lor atârnau deasupra aleii de la intrare ca periile de la o spălătorie de mașini. Deasupra era cerul de toamnă. Întrezărindu-se prin frunzele sălciilor, le transforma Într-un verde fosforescent. Era de parcă În mijlocul umbrei dese a cvartalului fusese aprins un far; și această impresie a fost Întărită ulterior de casa În fața căreia ne opriserăm acum. Middlesex! A trăit oare vreodată cineva Într-o casă atât de stranie? Atât de științifico-fantastică? Atât de futuristă și de depășită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și găunoasele corporații comerciale. Pe malul râului se construia Centrul Renaissance, inaugurând o renaștere care nu s-a mai petrecut niciodată. ― Hai să mergem prin Greektown, am spus. Din nou fratele meu Îmi făcu pe plac. Curând am ajuns În cvartalul cu restaurante și magazine de suveniruri. Prin kitschul acela etnic Încă mai rezistau câteva cafenele autentice, ținute de bărbați În vârstă, de șaptezeci, chiar optzeci de ani. Unii dintre ei erau deja În picioare, Își beau cafeaua, jucau table și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deja În picioare, Își beau cafeaua, jucau table și citeau ziarele grecești. Când bătrânii aceștia au murit, cafenelele au Început s-o ducă greu și până la urmă au fost Închise. Încetul cu Încetul, au Început să sufere și restaurantele din cvartal: li s-au jerpelit umbrarele, imensele neoane galbene de pe marchiza Laikon s-au ars, brutăria grecească de pe colț a fost preluată de yemeniții din Dearborn. Dar toate acestea Încă nu se Întâmplaseră. Pe strada Monroe am trecut pe lângă Grecian Gardens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minut, În timp ce autobuzul se apropia, Împroșcând aer, fu așa. Apoi domnul Sammler se urcă, ducându-se ca un bun cetățean În spate, sperând că nu urma să fie Împins mai departe de ușa din dos, căci nu mergea decât cincisprezece cvartale, și Înghesuiala era mare. Mirosul obișnuit de dosuri Îndelung așezate, de pantofi acri, de zeamă de tabac, de țigări de foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-l vadă pe Connolly. A plătit și a ieșit din cafenea. Era destul de departe până la casa lui Connolly, iar după ce a ajuns acolo a petrecut plină de nervi o jumătate de oră pierdută în labirintul de blocuri. Când găsise cvartalul cu blocul lui, deja era ruptă de oboseală. A luat-o pe aleea din spate, așa cum făcuse prima dată cu Connolly, înainte să-și amintească că dormitorul lui era pe partea cealaltă a clădirii. S-a întors și a pedalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Te obișnuiești cu totul și ți-e mai greu să schimbi... Cineva mă urmărea, dar eu mi-am văzut de drum. După ce-am plecat de la Întreprinderea Dainen, am luat-o pe strada principală spre sud, cale de vreo două cvartale, apoi la dreapta și am urcat panta abruptă. Am ajuns la o trecere de cale ferată fără barieră. Strada de dincolo de șine era singurul loc unde se putea parca În zona aceasta. Un șir de mașini păreau aliniate pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Manhattan, declasații trăiesc sub pământ, în tunelurile pe jumătate construite ale metroului. Aici își fac apariția pe la pervazuri și streșini. Cât de ciudat e că permitem banilor să ni se bage în felul ăsta pe sub piele... În noaptea asta, prin cvartalele de locuințe sociale (parcă tranzistorul lui Dumnezeu, uitat deschis, s-ar auzi peste tot orașul), prinde contur un experiment, se încearcă o breșă în vandalism. Dintr-o dată, copiii găsesc o mare plăcere să ducă ponei cu liftul la etajele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i așa? Nici măcar una, anunță Will, În timp ce Simon aproba grav. Du-te și fii o pipiță de treabă și distrează-te puțin, pentru numele lui Dumnezeu! Când mașina trase În fața clubului, era o coadă pe trei rânduri, lungă de un cvartal și, dacă n-ar fi fost petrecerea lui Penelope, i-aș fi spus șoferului să meargă Înainte. Dar mi-am fabricat un zâmbet și m-am dus În fața cozii de patruzeci de persoane, unde un tip uriaș, În costum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aud nimic. Chicotiră, În mod evident obișnuiți cu Philip ieșind cu femei străine din apartamentul său și deschiseră ușa În tăcere. De-abia când am ajuns afară am Înțeles unde ne aflam: Christopher și Greenwich, În vest, cam la un cvartal de râu. Celebra clădire a arhivelor. —Unde stai? Întrebă el, scoțând o cască argintie de sub scaunul unei Vespa, parcată sub o husă cu monogramă la câțiva metri de intrarea În clădire. —Murray Hill. E bine? Râse, dar nu Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
era atât de greșit prezentat și conștientizam pe deplin faptul că nu mai aveam nimic care să aducă măcar de departe a intimitate. Drumul de la metrou la birou mi s-a părut cu zece kilometri mai lung decât cele trei cvartale obișnuite și situația s-a Înrăutățit considerabil când am auzit doi necunoscuți care vorbeau despre „noua prietenă a lui Philip, cum o cheamă?“ Până când mi-am lăsat geanta cu laptopul pe masa rotundă, toată echipa făcuse cerc În jurul meu. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să moară. Am acceptat În tăcere să le cruț viețile dacă Își luau bilete numai dus Într-un sat sub-saharian, la alegere. Asta ar fi acceptabil. Ne-a luat mai mult de o oră pentru a traversa distanța de cinci cvartale până Înapoi la hotel. Ne-am sărutat, Înșfăcat, atins și pipăit În toate intrările ascunse pe care le-am găsit, folosind fiecare alee pustie sau ferită, fiecare gang, copac sau bancă ce ne-ar fi putut proteja de privirile dezaprobatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mergeam În direcția opusă, iar când am ajuns la masa Kelly & Company, dispăruse. Tocmai Îmi turnam liniștită un pahar cu șampanie când Sammy s-a apropiat de mine și mi-a făcut semn că putem pleca. Am mers cam zece cvartale până când am ajuns la o cafenea micuță, care mai avea Încă lumânări de Crăciun la ferestre. Îmi ținu ușa să intru, apoi alese un separeu mic pe colț - exact așa cum Îmi imaginasem. Mi-am suflat În mâini ca să le Încălzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai văzuserăm de luni Întregi, aveam senzația că nu trecuse nici măcar o zi. —Și eu, am reușit să spun; m-aș fi mulțumit doar să-i privesc profilul toată noaptea. Mă conduse Într-un bar fermecător din cartier, la trei cvartale spre vest, unde ne-am așezat la o masă din spate și am Început imediat să vorbim. Am fost Încântată când am văzut că nu se schimbase deloc. Spune-mi ce ai mai făcut, spuse el, luând o gură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în locul unde mă născusem. Un agent imobiliar din zonă mi-a arătat șase sau șapte apartamente în clădiri de cărămidă cafenie și, spre seară, închiriasem deja unul cu două dormitoare și grădină pe First Street, la doar o jumătate de cvartal distanță de Prospect Park. Habar n-aveam cine îmi sunt vecinii și nici nu-mi păsa. Toți aveau slujbe de funcționari, nici unul nu avea copii, de aceea clădirea era relativ liniștită. Mai mult decât orice altceva, după asta tânjeam. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tom sau poate pur și simplu pentru că eram într-o stare de foarte bună dispoziție. Nici nu-mi dădusem seama cât de mult îmi lipsise doctorul Thumb, iar acum se dovedea că eram vecini și locuiam, absolut întâmplător, la două cvartale unul de altul în străvechiul regat al Brooklynului, din New York. Lucra la Brightman’s Attic de cinci luni, mi-a spus, dar motivul pentru care nu dădusem mai devreme peste el era că stătuse în tot acest timp la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vorbisem atât de aspru, dar îmi închisese telefonul după treizeci de secunde. Acum o s-o sun din nou și de data asta n-o să mă opresc din rugăminți și pledoarii până nu lămuresc complet lucrurile. Anticariatul se găsea la cinci cvartale și jumătate distanță de restaurant și, în timp ce mergeam încet pe jos pe Seventh Avenue în aerul blând al după-amiezii de mai, am continuat să vorbesc cu Tom despre Harry, odinioară Dunkel de la Dunkel Frères, care fugise din pădurea întunecată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pungașul descurcăreț blegului evlavios. Poate nu joacă mereu conform regulilor, dar măcar are temperament. Iar când dai pentru un om cu temperament, înseamnă că lumea mai are o speranță. În carne și oase Când mai aveam mai puțin de un cvartal până la magazin, m-am luminat brusc: vizita Florei în Brooklyn însemna că Harry păstra legătura cu fosta soție și cu fiica, ceea ce constituia o încălcare clară a contractului semnat cu Dombrowski. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se făcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de o femeie inaccesibilă. O numea M.F.P. Inițialele veneau de la Mama Frumoasă Perfectă și nu numai că nu schimbase niciodată vreun cuvânt cu ea, dar nici măcar nu știa cum o cheamă. Femeia locuia într-o clădire de cărămidă dintr-un cvartal aflat la mijlocul traseului între apartamentul lui și anticariatul lui Harry și în fiecare dimineață, pe drumul spre localul unde lua micul dejun, o vedea stând pe treptele clădirii cu cei doi copii, așteptând sosirea autobuzului galben care îi ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta, atunci ceva foarte apropiat. M.F.P. era prea în largul ei în acest loc ca să fie străină de el, se simțea prea bine în propria piele ca să fi venit aici din altă parte. Aici îi era locul și domnea peste cvartal ca și cum i-ar fi fost domeniu din prima clipă de viață. — Întotdeauna judecați oamenii după cum sunt îmbrăcați? m-a întrebat ea. — N-a fost o judecată de valoare, am spus. Doar o deducție. Poate una tâmpită, dar, dacă nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]