195 matches
-
unor agregate armonice diferite: structura inițial pentatonică de (măsura 24), ce avansează ulterior spre (datorită apariției sunetelor do și fa din măsura 25) și apoi, spre înlănțuirea unor acorduri micșorate cu septimă mică (în cazul primului acord de , intervalul de cvintă micșorată și cel de septimă micșorată, ce apare ulterior, vor fi ortografiate enarmonic și respectiv, ). Exemplu edificator al influenței elementului cromatic asupra limbajului diatonic îl constituie coexistența intervalelor de septimă micșorată și mică, urmate la scurt timp de septima mare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sonore ( mf cresc.f ). Configurația armonică se construiește pe sonoritățile acordului de do major cu septimă mică și nonă mică cu treapta a VI-a adăugată. Ambiguitatea culorii sonore generale este determinată în mod special de plasarea septimei, nonei și cvintei la baza acordurilor registrului inferior. Succesiunea constantă a sunetelor din contextul liniei melodice superioare permite interpretarea sunetului ca apogiatură a nonei. Efectul sonor de ansamblu ce asociază în mod frecvent rezonanțele de și ale celor două planuri, va genera o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
registrului grav. Configurația texturii sonore desfășoară armoniile complexe ale unor acorduri cu sunete alterate: sol cu 7m, 9m și 11-, Fa, Re (cu scrierea enarmonică a terței) cu 7m și 9m, Si (cu scrierea enarmonică a terței) cu 7m și cvinta coborâtă și cu 7m și treapta a IV-a urcată. Următoarea secțiune se distinge printr-o nouă configurație a discursului, determinată de acumularea progresivă a planurilor sonore ce avansează spre registrul grav. Aceasta va fi marcată în mod adițional de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
194) va fi amplificat de această dată prin aportul semnificativ al sonorității puternic disonante, difuzate de suprapunerea de secunde ce rezultă prin dispunerea în poziție strânsă a sunetelor acordului de si micșorat cu septimă micșorată și nonă mică eliptic de cvintă, aflat pe primul timp al măsurii 17. În spațiul armonic limitat al tonalității, concepția limbajului debussyst bazată în mod esențial pe principiul repetiției (ce presupune, cel mai adesea, doar o subtilă diversificare a ambianței sonore) reprezintă o misiune dificilă din
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sonor al unei aceleiași idei melodice, metamorfozată de această dată prin proiecțiile sonore ale unor agregate armonice complexe. În acest sens, evoluția discursului explorează sonoritățile unor acorduri succesive de septime și none cu trepte alterate (cel mai adesea, eliptice de cvintă). Modalitatea de folosire a pedalei de rezonanță va sublinia în mod corespunzător acest ritm alert al schimbărilor de agregate armonice. În acest caz, Debussy optează pentru evidențierea liniei melodice principale prin „promovarea” sa la octava superioară a registrului mediu, precum și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de o distribuire diferențiată a sistemelor cromatic și diatonic, expuse în juxtapunere sau suprapunere. Afirmația motivului introductiv surprinde prin rezonanța stranie a unei parafonii de acorduri cu septime ce alătură sonoritățile unor armonii îndepărtate (si micșorat - cu scrierea enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol major cu treapta a IV-a urcată). În mod exclusiv, ipostaza stării directe a acordului de si major cu septimă mare dă curs unei aluzii fugitive la armonia de fa# major (declarată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o prezență constantă până la finalul preludiului, fapt ce determină investirea sa cu o funcție evocatoare la nivelul viziunii conceptuale. Iar, evoluția planurilor inferioare ce se suprapun acestei pedalei sonore oferă surpriza unei noi parafonii care alătură intervale de cvartă și cvintă perfecte într-un mod frigian, ce își află rezolvarea pe acordul final de fa# major. Transparența țesăturii finale se topește apoi în liniștea contemplării, aflându-și sensul emoției în puritatea tăcerii. Întoarcerea către Sine, tăinuită sub umbra misterului, (efectul de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
expresive a ultimelor două sunete ale măsurii 31. Însoțită de o nouă revenire a tempo-ului (au mouvement), tema secundă reapare într-o configurație completă, afirmând un motiv concis, limitat la spațiul restrâns a două măsuri, pe fundalul pedalei de cvintă mărită și a unui presupus acord de menținut în planul median al discursului și confirmat, în exclusivitate, de prezența terței mari și a tonalității anunțate anterior. Debussy evită în mod intenționat rezonarea sunetului corespondent cvintei perfecte a lui pentru a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
măsuri, pe fundalul pedalei de cvintă mărită și a unui presupus acord de menținut în planul median al discursului și confirmat, în exclusivitate, de prezența terței mari și a tonalității anunțate anterior. Debussy evită în mod intenționat rezonarea sunetului corespondent cvintei perfecte a lui pentru a contura un cadru armonic general, aparținând acordului mărit de ( va fi atins doar în mod pasager de celula cromatică descendentă a liniei melodice superioare). Tema recurge la secvențarea cu o cvintă mărită ascendentă a versiunii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
intenționat rezonarea sunetului corespondent cvintei perfecte a lui pentru a contura un cadru armonic general, aparținând acordului mărit de ( va fi atins doar în mod pasager de celula cromatică descendentă a liniei melodice superioare). Tema recurge la secvențarea cu o cvintă mărită ascendentă a versiunii anticipative, precum și la modificarea calității intervalului de secundă care va succeda repetiția sunetului din măsura 30, procedând la diminuarea intervalului și astfel, generând o redimensionare a imaginii estetice difuzate de articulația tematică. Prin intermediul aceluiași procedeu al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a rezonanțelor de cvartă mărită și perfectă, prezente în ipostaza unui trison desfășurat sub formă de ostinato armonic. Imaginea acelui balans al talazurilor sau acea nestatornicie legănată a apelor apar ilustrate deopotrivă prin combinația cvartelor cu o nouă asociere de cvinte (micșorate și perfecte), ce se întrepătrund ulterior printr-o suprapunere de ritmuri (ternar și binar), dar și prin apelul la aceeași instabilitate metrică ce alternează structurile de 6/8 și 9/8. Murmurând (pp murmurando) inițial doar o simplă prefigurare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
să faciliteze receptarea distinctă a acestuia. Investit cu o funcție generatoare pe parcursul întregii evoluții sonore a preludiului, materialul tematic principal se impune în primplanul discursului ( f - très en dehors ) cu un traseu melodico-ritmic de o evidentă simplitate - un salt de cvintă perfectă ascendentă (do - sol), ce apoi este reluat cu adiționarea apogiaturii superioare (do - la - sol). O a doua frază reafirmă aceeași ultimă articulație a motivului, procedând la o modulație a acesteia la semitonul ascendent (do# la# sol#), precum și la o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
circumstanța unei noi ipostaze a aceluiași material tematic, transpus la un ton descendent față de versiunea originară și prezentat într-o suprapunere bitonală cu liniile în arabesc desfășurate în major (această ipostază recurge deopotrivă la diminuarea intervalului introductiv, „semnalul” inițial de cvintă perfectă transformându-se în cvartă perfectă). Dubla apogiatură ce anticipează tonul de va evolua spre formula de triolet , ritmului ternar atribuindu-i-se ulterior un rol structural definitoriu în episodul Scherzando (măsurile 47 - 54). Acesta din urmă se va construi
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pe Raffaelle Pettazzoni, Jouco Bleeker și Geo Widengren, și inaugurarea periodicului oficial al IAHR - Numen. Începând cu Amsterdam 1950, congresele urmează să se țină la fiecare cinci ani, în 1955 la Roma, în 1960 la Marburg. Totuși, depășind ritmicitatea în cvintă, în 1958 are loc, la Tokyo, congresul „extraordinar”, al IX-lea, al Asociației Internaționale. Vezi Ugo Bianchi, „Raffaelle Pettazzoni e la IAHR”, în Strada Maestra 12 (1979), pp. 11-37. Pentru harta evoluției paradigmelor principale ale acestei discipline, din 1912 până în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sol și fa, în tonalități cu maximum 3 alterații constitutive, cu salturi de maximum decimă mare, cu maximum 4 durate pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii și modulații pasagere la tonalități apropiate - o cvintă ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonimă. Se va analiza solfegiul în plan melodic și ritmic. Pentru evaluarea probei B), se va ține cont de următoarele criterii: - intonarea corectă - execuția corectă din punct de vedere ritmic - analiză corectă din punct
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
sol și fă, în tonalități cu maximum 3 alterații constitutive, cu salturi de maximum decima mare, cu maximum 4 durăte pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii și modulații pasagere la tonalități apropiate - o cvinta ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonima. Se va analiza solfegiul în plan melodic și ritmic. Pentru evaluarea probei B, se va ține cont de următoarele criterii: - intonarea corectă - execuția corectă din punct de vedere ritmic - analiza corectă din punct
ANEXE din 31 august 2004 cu privire la lista disciplinelor la care se sustine examenul naţional de bacalaureat pentru probele d), e) şi f) şi programele pentru disciplinele examenului naţional de bacalaureat din sesiunile anului 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
sol și fa, în tonalități cu maximum 3 alterații constitutive, cu salturi de maximum decimă mare, cu maximum 4 durate pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii și modulații pasagere la tonalități apropiate - o cvintă ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonimă. Se va analiza solfegiul în plan melodic și ritmic. Pentru evaluarea probei B), se va ține cont de următoarele criterii: - intonarea corectă - execuția corectă din punct de vedere ritmic - analiză corectă din punct
ORDIN nr. 4.786 din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
sol și fă, în tonalități cu maximum 3 alterații constitutive, cu salturi de maximum decima mare, cu maximum 4 durăte pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii și modulații pasagere la tonalități apropiate - o cvinta ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonima. Se va analiza solfegiul în plan melodic și ritmic. Pentru evaluarea probei B., se va ține cont de următoarele criterii: - intonarea corectă - execuția corectă din punct de vedere ritmic - analiza corectă din punct
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
sol și fă, în tonalități cu maximum 3 alterații constitutive, cu salturi de maximum decima mare, cu maximum 4 durăte pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii și modulații pasagere la tonalități apropiate - o cvinta ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonima. Se va analiza solfegiul în plan melodic și ritmic. Pentru evaluarea probei B., se va ține cont de următoarele criterii: - intonarea corectă - execuția corectă din punct de vedere ritmic - analiza corectă din punct
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
sol și fa, în tonalități cu maximum 3 alterații constitutive, cu salturi de maximum decimă mare, cu maximum 4 durate pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii și modulații pasagere la tonalități apropiate - o cvintă ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonimă; se va analiza solfegiul în plan teoretic. (3) La liceele de artă, specializarea coregrafie, structura probelor de examen este: ... - susținerea proiectului/lucrării de specialitate; - probă practică - dans clasic - studiu la sală; repertoriu - spectacol
METODOLOGIE din 11 mai 2009 de organizare şi desfăşurare a examenului pentru certificarea competenţelor profesionale în învăţământul liceal, filiera vocaţională. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/211969_a_213298]
-
fragmente). O compoziție polifonică (de exemplu, un motet în stilul contrapunctului renascentist) este alcătuită din mai multe linii melodice de aceeași importanță. În polifonie, armonia a utilizat intervale, nu acorduri. De exemplu, un interval favorit în Evul Mediu a fost cvinta perfectă, care este intervalul dintre prima și a cincea notă dintr-o gamă. Armonia compozițiilor polifonice determină și este rezultatul evoluției acestor linii melodice unele față de altele, de exemplu dacă variații în cvinte paralele sunt permise (discant) sau nu (contrapunct
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
interval favorit în Evul Mediu a fost cvinta perfectă, care este intervalul dintre prima și a cincea notă dintr-o gamă. Armonia compozițiilor polifonice determină și este rezultatul evoluției acestor linii melodice unele față de altele, de exemplu dacă variații în cvinte paralele sunt permise (discant) sau nu (contrapunct). Polifonia a fost înlocuită de omofonie în perioada barocului. Basul cifrat a fost principalul mod de analiză a armoniei unei compoziții în perioada barocului. În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
acestui sistem cu cea a basului cifrat a evoluat în notația acordurilor folosită în prezent (de exemplu, formula 3). În acest sistem, se renunță la ideea conform căreia progresiile de acorduri (sonorități) sunt datorate disonanțelor. O progresie tipică este I-IV-vii-iii-vi-ii-V-I (cercul cvintelor perfecte), păstrată în studiul armoniei și astăzi într-o versiune prescurtată (de la iii la I). Analiza funcțională a fost propusă de Hugo Riemann (1849-1919). O triadă majoră este formată dintr-o terță mare urmată de o terță mică (de exemplu
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
minore sunt interpretate ca având o funcție „paralelă” cu cele majore. Astfel, triada vi este notată Tp (tonica paralelă), deoarece are baza pe tonica gamei paralele celei majore (La minor fata de Do major). Treptele iii și ii, fiind o cvintă peste și o cvartă sub treapta vi, au primit firesc numele Dp (dominanta paralelă) și respectiv Sp (subdominanta paralelă). Sistemul este dezvoltat simetric în game minore (notația este și ea simetrică: T devine t, Tp devine tP, etc.). De exemplu
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
primit firesc numele Dp (dominanta paralelă) și respectiv Sp (subdominanta paralelă). Sistemul este dezvoltat simetric în game minore (notația este și ea simetrică: T devine t, Tp devine tP, etc.). De exemplu, acordul T=(Do,Mi,Sol)= (terța mare și cvinta perfectă peste nota de referință la baza=Do) în gama Do major este inversat la (Do, Mi bemol,Sol)=(terța mare și cvinta perfectă "sub" nota de referință care este acum la vârf=Sol). Prin urmare, dacă în gama Do
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]