284 matches
-
de palat să-și deschidă un muzeu al gadget-urilor și îi va da și dezlegarea de castitate. Bine, o să aștepte. O să facă ce vrea ea. Dar nu mai mult de un an. Nu mai mult! La televizor, Tom ieșea dârdâind într-o iarnă alb-negru, în timp de Jerry se lăfăia pe carpeta din fața sobei. Horațiu se ridică - era vremea să încălzească laptele. * - Completați formularul, vă rog. - Dar ăsta e un formular pentru furt, mie nu mi-a furat nimic. - V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-ntâlnesc, cum uitarea,fiindcă rostul lui Unu este moartea.... XII. FINIȘ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014. Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
ud de transpirații, biet neputincios, să plătesc eroarea de-a fi așteptat viața să-mi ofere numai ce-i frumos. Citește mai mult Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital,prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți,dârdâind de friguri, trist și animal,singur în salonul anilor pierduți.Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe,nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting,iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe:spuneți că-năuntru îngeri se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
iată soldați de gol răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță ca fumurile-n iarnă ca arbori goi pe cerul atât de orb și stins și-atunci se naște-n lume ce nici n-ai
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
de către-acest prezent ce mi-a furat și bruma de speranță, fiindcă la a revoltei vremelnică instanță am fost notat întotdeauna-absent. Am stat mereu deoparte și-acum deoparte sunt. Suport din plin retragerea stupidă ce a făcut ca astăzi să dârdâi în obidă când mă lovește biciul vieții crunt. Fedra Din mare ieși monstrul. Grăbit înainta și se sperie de moarte armăsarul care porni în iureș, zdrobind de pietre carul cu care Hippolytus se plimba. Așa a-nvins minciuna și Fedra
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367462_a_368791]
-
mi-am închipuit că există. Întoarse la internat, am făcut duș cu apă rece. Rar se întâmpla luxul de a avea apă caldă. Simțeam cum îmi amorțește pielea capului și abia reușeam să mă spăl, simțeam frigul în cerul gurii, dârdâiam de frig și-mi întindeam șamponul cu un interes ieșit din comun. Vroiam să văd cât rezist. Îmi puneam prosopul pe mine și fugeam în cameră. Iar te-ai spălat cu apă rece? Da, Gabi, iar m-am spălat cu
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
de-a bușilea , unul în urma celuilalt , prin coridorul întortocheat săpat în stîncă. La un moment dat au zărit în fața lor o lumină , ceva ca doi ochi roșii , lucru care i-a înspăimântat de-a binelea și-au luat-o înapoi dârdâind de frică. Au astupat intrarea în coridor și s-au întors cu buzele umflate. N-au mai avut curaj să încerce a doua oară , dar bunicul mi-a zis că dacă ar avea un cal să-l ducă până acolo
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare greutate. Răceala i se cuibărise în oase, că dârdâia ca piftia. Cam din vara aceea păcătoasă a-nceput totul, iar junghiurile dureroase s-au declanșat în toamnă, după câte-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se apucase să cioplească rămășițele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Autor: Maria Diana Popescu Publicat în: Ediția nr. 92 din 02 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului De la comicăria „să trăiți bine”, trecem, precum grecii, la drama „să trăiți din ce puteți”. Va fi o vară agitată pentru români, guvernanții vor dîrdîi de nepăsare, liderii celor două mari cartele sindicale vor mima greve, iar măsurile de austeritate impuse de F. M. I. îi vor trimite pe majoritatea românilor la periferia societății. „F. M. I. și U. E. ne fură un secol de drepturi sociale
OXIGEN PE DATORIE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350464_a_351793]
-
o ploaie fără de veste. A început să sufle și un vânt rece. Ne-am udat bine de tot de la ploaie și rouă, iar vântul a pus capăt la toate. Mânuțele mele firave au înghețat de roua rece. Am început să dârdâi, să bâzâi. Mama, ce era să facă? Cum să plecăm? De abia am venit! Când a văzut că nu-i de joacă cu frigul și cu roua, am abandonat culesul, pentru a doua zi. Ne-am dus din nou la
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
chinuit, fiind rebegit de ploaie și de vânt din timpul zilei. Începusem să visez niște chestii groaznice. Când m-am trezit, eram căzut jos de tot sub streașină, mai aveam puțin și cădeam din pod. În plus, eram înghețat bocnă. Dârdâind, am urcat înapoi mai sus în pod, unde era mai mult fân, m-am îngropat bine de tot în fân. Așa m-am trezit că soarele răsări afară demult. Mama s-a trezit și ea, am făcut de mâncare, tot
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
ar fi să aducem suflante și să le punem în funcțiune cu două zile înaintea evenimentului organizat, dar cheltuiala ar fi atât de mare, încât nu ar mai rămâne bani pentru evenimentul în sine. Anul trecut, la Balul Balurilor, am dârdâit toți, iar după eveniment mai mulți participanți mi-au spus că au răcit. Publicul plătește bilet și ar vrea să primească în schimb condiții decente", spune Călin Piuian. Acesta susține că tarifele percepute pentru închirierea sălii sunt destul de pipărate (2
BAIA MARE CULTURALĂ (ŞTIRI) de ANCA GOJA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362095_a_363424]
-
să aibă îndoieli că drumul pe care mergea este cel bun. Mergea prin nămeți, prin păduri, uneori prin poieni troienite. Nici urmă de cărare sau de vreun semn de recunoaștere al locurilor prin care trecea. Începu să tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii săi rămași în satul vecin. Apoi își adusese aminte de nevasta sa, de căsuța lor caldă, unde cuptorul duduia de lemne de
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
domniță, să nu mai sperii lumea! Intrară într-o încăpere, la fel de rece și umedă ca toate celelalte, numai că aici se aflau mormane de haine care exalau un cumplit miros de mucegai, șobolani și jeg. Cum însă de ceva vreme dârdâia din toate încheieturile, Silvia aruncă pe ea cât mai multe bulendre și își trase în picioare o pereche de cizme care păreau făcute din scoarță de copac. Oricum, era mai bine chiar dacă micuța contesă râdea de se prăpădea, considerând-o
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
lui Raul, era cavaler de onoare la o nuntă turcească și o ruga să meargă cu el. Nu-l putea refuza și s-a dus la mare în timpul iernii să vadă ce vânt crud bate pe mal; cu frizura stricată, dârdâind în rochia de nuntă, abia aștepta să ajungă la local. Litoralul i-a făcut o impresie urâtă, abia atunci realiza că pentru ea marea însemna soare, apă albastră sau verzuie cu valuri veșnice și vapoare albe sosind sau plecând sub
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
Malciu Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul V Chemarea destinului / 4 Ea se ghemuise toată așa cum era, îmbrăcată, privindu-l desfigurată de spaima ce‑i intrase în oase. Era albă ca varul și dârdâia de frig și de frică. - O să ne distrăm puțin, târfulițo. După aia te las să te odihnești. Nu prea mult, că te duc la prezentare. Ai mai fost la vreo prezentare? O să defilezi în p...a goală, nu ca la
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
auzit o replică, și huiduielile erau stimulatoare și suculente, oamenii rîdeau și discutau despre fotbal și secetă, căruțe și lemne de foc, pentru că încă era frig noaptea și, cine nu se îngrijise de cu toamnă să se aprovizioneze, ar fi dîrdîit în cojoace, da' nu era cazul, pădurea era la doi pași, uscături să nu le poți duce, numai că trebuia să aia și ailaltă, că asta e situația, nu-ți bagă nimeni în sobă ... cum nici Dumnezeu nu-ți bagă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
ceapă pusă în cui alături împreună doi câte doi stau fără să latre căței de usturoi e toamnă și plouă pe drumuri de smoală copiii mărunti aleargă spre școală vrăbii pe garduri în curte lătrat până si soarele a dezertat dârdâim, ne ia frigul gata cu joaca toamna-i aici vara e gata. Referință Bibliografică: Toamna... / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile
TOAMNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356638_a_357967]
-
Acasă > Stihuri > Semne > FINIȘ Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri se
FINIS de RAUL BAZ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352812_a_354141]
-
pierd ? - Păi cum ? întreb destul de curios . - Să vezi belea ! Într-o seară,așa ca din senin , „ au,crau ,mă-țeapă inima și nu pot să respir . Deschide geamul că n-am aer ! ” I-am deschis, era frig de crăpau pietrele ,dârdâia din toate încheieturile ,dar fără el deschis, nu se putea. Am sesizat că nu-i de glumă , am alertat nevasta și pe socru-meu ,am coborât cu ea patru etaje și-am dus-o la urgențe. Acolo am dat buzna
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
sumă rotundă la despărțire. Mai zăbovisem câteva clipe, privind calul la a cărui vedere mi se buluciseră în minte atâtea imagini ale trecutului. Da, da, îi răspunsesem vizitiului, căutând să-mi reprim emoția, din cauza căreia un frison mă făcuse să dârdâi câteva clipe din tot trupul. E cam frig astăzi, adăugasem, încercând să-mi stăpânesc tremurul vocii. Dacă domnul dorește, îi pot oferi o pătură, se arătase atent vizitiul, în timp ce îmi puneam piciorul pe treapta din metal striat a trăsurii. Halo
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
când dușmanul n-are chip, cum e, s-o ia naiba, "Coana CRIZA", care n-are cap, n-are picioare, dar pe unde calcă pustiește, atunci înseamnă că ne bântuie o stafie... Criza ca o stafie bântuie lumea și lumea dârdâie de frica ei... Dar românașul nostru cel cu talpa lipită de firul ierbii ce face?... hai da de... de stafii să-i fie lui frică?! Nu scriu domnii cocoșați de învățătura istoriei recente că o stafie a mai bântuit Europa
CRIZA CA O SALVARE de DONA TUDOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358773_a_360102]
-
trebui să mi se ia sânge în fiecare zi? - O, nuu, Prealuminate Stăpân, sângele vostru este prea prețios pentru a fi risipit... Regele aruncă o privire crâncenă spre doctorii care, de frică, se înghesuiră unul într-altul și începură să dârdâie... - Dar cinstite magistre în ce limbă ați vorbit pe timpul consultului, că mi se părea cunoscută? - În elina veche preastrălucite rege, limba lui Asclepios, cel de la care ni se trage toată știința, răspunse ceremonios Verdunel dar de gândit, gândi: futu-vă
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]