105 matches
-
și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu mă dădăcești și pe mine așa ? întrebă, mieros, Costică Ologu, privind cum femeia îi ține lui Coltuc bucata la gură, apoi îi scutură, de pe bărbie, firimiturile. — Eu am relații principiale cu clienții, i-o reteză Panselia. Haida-de ! se minună Ologu, lovind podeaua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu îngăduință, iar cel din oglindă nu se lăsă mai prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfârșit greșala ei și se-ntoarce oarbă, urâtă, însă pocăită în brațele bărbatului; contele, cicisbeo al femeiei fierarului, natură nobilă, care nu refuză a-i da acestuia satisfacere tot după codul duelgiilor; mama fierarului, natură nobilă, contesa pe care a dădăcit-o, estremamente nobilă, servitoarea, o bunătate de femeie, ucenicii fierarului item, fetița cea de 6 ani, virtutea încarnată, păstorul luteran, un adevărat apostol, și toate aceste într-o dramă în care se petrec lucruri grozave. Această piesă curioasă este un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
singur ca orice patron? Cu cît întoarce problema pe toate părțile, cu atît e mai nesigur. Pe măsură ce se sfătuiește cu fiul, soția sau cunoștințele sale, se indoiește și mai tare. Tot gîndindu-se la propria experiență ("pe mine tata m-a dădăcit multă vreme"), nu reușește să se decidă. E din ce în ce mai speriat: "Mă gîndesc că o decizie proastă poate pune în pericol și situația întreprinderii și relația cu fiul meu." Își pune multe întrebări, prea multe, crede el. Sunt totuși cîteva care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a celor din urmă generează această atitudine. 2 Participarea provoacă sentimente de jenă, rușine, disconfort S1: Nu. Nu mă simt în largul meu, nu-mi place. S2: Eu îi rețin să vină. Să nu mă facă de rușine. S3: Mă dădăcesc în fața colegilor și mă fac de rușine. S4. În generală veneau mai des și mă făceau să mă simt prost. S5. Nu-mi convine să mă facă de rușine, să spună la profesori tot ce fac eu acasă, cînd și
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
iar ei făcuseră ochișori și se deplasau din ce în ce mai mult. Nu doar îi hrănea și curăța locul ci foarte important era că Pisa le vorbea în continuu pe limba ei. În continuu îi mârâia. În continuu le explica, îi învăța, îi dădăcea lăsându-le în același timp libertatea de mișcare. Dar mai ales nu-i slăbea din ochi. Pe măsură ce ei își lărgeau aria de mișcare în sufragerie ea se așeza în așa fel încât să-i aibă în ochi pe toți în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
la servici și o găsește pe Pisa alături de pui ei pe care îi spăla. Nu era complet refăcută dar ce fusese greu trecuse, învinsese boala și moartea. Până și-a revenit complet, a ținut regim o perioadă, continuând să-și dădăcească pisicuții ei cu grijă și multă, multă, multă dragoste și răbdare. În jocul și zbenguiala lor au tras o husă de la scaun și au întors-o sub scaun făcându-și singuri un hamac. Era mare înghesuială pentru că toți patru vroiau
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pus mâna pe spate și m‑a condus spre un bar masiv din stejar, aflat În living, unde trei barmani În uniformă ofereau pahare de martini, whisky și șampanie. — Stai să văd dacă am Înțeles eu bine: nu trebuie să dădăcesc pe nimeni astă‑seară? Nu ai nici un frate mai mic sau așa ceva, nu? Mi se părea de neimaginat că venisem la o petrecere cu Miranda Priestly și că nu aveam nimic de făcut toată seara decât să stau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spre garderobă, unde urma să o Înlocuiesc pe fata care stătea acolo, cu o expresie plictisită și obosită pe chip. Mintea mea refuza să se muleze pe povestea debitată de Christian. — Păi, eu nu spun că nu trebuie să mă dădăcești toată seara, pentru că am de gând să‑ți solicit foarte multă atenție. Dar cred că o să fie o seară mai plăcută decât ai crezut. Așteaptă aici. M‑a sărutat pe obraz și a dispărut În mulțimea de oaspeți, majoritatea bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Directorul executiv se numește Jack Abelhammer. O afacere de două sute de milioane de dolari care cere o persoană de calibrul meu. Voi avea timp să mă familiarizez cu portofoliul fundației În timpul sărbătorilor, desigur, și-n plus voi continua să-mi dădăcesc toți vechii clienți până când Rod va găsi persoana potrivită care să preia câțiva dintre ei. Îl Întreb pe Rod cum e Abelhammer. Are o mișcare de du-te-vino bună. —Pardon?! — Dar jocul scurt lasă de dorit. —Aha, golf. —Vai, Katie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
m-am gândit. I-am propus: —Pot să te invit la o cină romantică la Jo Jo? Diseară? —Ce-i cu tine, numai la restaurante scumpe îți stă mintea. Cum pot să-mi mai fac treaba dacă tre’ să te dădăcesc tot timpu’? veni răspunsul lui. Adesea mă întreb dacă Zach înțelege ce-i spun. Știe, desigur, că cele mai scumpe restaurante din Manhattan sunt acelea care servesc cei mai buni cartofi pai. Și doar nu-i ceream lui să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deci juca tare, o avea pe maică-sa drept scut!) Pleacă! Și-o să vezi ce-o să iasă! Futu-te'n cur! Lașule!... De-aici înainte mușc în carne vie!... în carne vie!... Să stai în banca ta! Să nu mă dădăcești pe mine! Sânt liberă și fac ce vreau! Inclusiv! Hai sictir!..." Mi-am întins picioarele pe sub masă să-mi fac loc să-mi râdă și pantofii și am izbucnit într-un hohot mare. Nu râdeam atât de ea, cât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
privirea strălucind, stăpânită de o bucurie apropiată de violență, strigîndu-mi, din când în când, "aoleo, Victoraș... fricos mai ești... până faci tu o cristiană ne-apucă prînzul..." Până la urmă ii spusei: "Nu înțeleg de ce stai tu lângă mine și mă dădăcești. Ia-o înainte și până te întorci tu..." Asta și vroia și rămăsei mirat când o văzui cum își dădu drumul. Nu aluneca pur și simplu la vale, în voia schiurilor, cum îi văzusem pe ceilalți, ci își sporea viteza
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o vreme, le ocolisem și eu, privind cu suspiciune învelișul aspru, poros, din care curgeau aburi, în contrast cu interiorul răscopt: pruna fierbinte, leșinată, parcă molfăită și scuipată la loc, care te păta cu violet pe gură). Apreciam caimacul (conținea calciu, mă dădăcise maică-mea că e bun). Nu renunțam la izmene, mai ales iarna (când te înțeapă prostata, nu mai faci pe eroul). Iubeam fulgii de praf, le admiram zborul prin casă, sclipirile pufoase în ceașca de ceai. Cât despre păienjeni, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primară. și, cum se obișnuia, s-a organizat serbarea de rigoare, pe la mijlocul lunii iunie. Nu-mi amintesc prea bine cum a fost cu coronițele. Cine și cum le-a luat. Mi-a rămas în minte serbarea. Pe scenă, noi, absolvenții dădăciți de doamna Averescu, iar pe iarbă, în față, publicului format din părinți. Fiecare dintre noi a făcut câte ceva. Unii au recitat versuri de Eminescu, Alecsandri (...și cu sergentul zece), Goga sau Coșbuc (Trei, doamne, și toți trei). alții s-au
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ocupi asi duu, pe termen lung, de imbecilizarea lui. Dacă îl hrănești, ani întregi, cu deșeuri, începe să facă indigestie la cozonac. Argumentul idiot: dacă nu-ți place de ce te uiți? N-ai decât să-ți folosești telecomanda! Ce tot dădăcești poporul cu fasoanele dumitale? Un bun răspuns la acest argument a dat, acum ceva timp, dl Cezar Paul-Bădescu: cronicarul de televiziune nu se ocupă de idiosincraziile proprii, ci de funcționarea unei insti tuții și de posibilele ei efecte publice. Eu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
chiștoc de țigare, că mergeam pe dig... Și la un moment dat zice unu: Băi bandit! Și am spus: Domne’, fii atent, dumnealui e inginer, eu sunt profesor, noi nu suntem bandiți, noi suntem oameni foarte cumsecade. Și i-am dădăcit pe ăștia. Cum domle’, cum? Că nouă ne spun că nu... Domne’, toată lumea de aici e o lume distinsă, e o lume deosebită. Vă bagă în capu’ dumneavostră așa ca să vă purtați urât. Știi? Băi, au înmuiat-o ăia... Mergem
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, P.P.Carp și Theodor Rosetti... Și uite așa, cu bune cu rele, a venit și anul 1867, când a apărut revista Junimii, botezată de Iacob Negruzzi cu numele „Convorbiri literare”, pe care a și dădăcit-o cât timp a apărut la Iași. De ce am pomenit de „Convorbiri literare”? Păi n-ai debutat și dumneata acolo cu „Soacra cu trei nurori”, după care au urmat toate cele câte le-ai izvodit? D’ apoi o și iubeai
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
pline! De asemenea, la Liège, unde cântam Don Carlo, Viorica Eboli, iar eu Elisabetta, am simțit o indispoziție vocală. Ca în totdea una, ea a venit în camera mea cu trusa de doctorii, dar, mai ales, cu dragoste, m-a dădăcit și spectacolele au fost minunate! De multe ori am fost în sală la spectacolele Vioricăi. Ce voce, ce femeie frumoasă, ce cânt plin de siguranță și sponta neitate! As putea să vorbesc fără să mă opresc despre Viorica! O iubesc
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
încât să sufăr. O relație cu un bărbat nu mă interesează! Conform teoriei mele (care nu-i musai să fie adevărată), bărbații sunt o povară în plus în viața unei femei. Trebuie să-i îngrijești, să-i coordonezi, să-i dădăcești, or eu nu mai am chef de așa ceva. Mai degrabă iei un copil de crescut decât să „crești” un bărbat. Încă nu am întâlnit acel om care să mă ocrotească, să aibă el grijă de mine. Și apoi, chiar dacă l
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dar nu l-a găsit. Pe unde umblă?... Chingiz îi răspunde nervos că este un om liber, face ce vrea, iar aici, în Franța, unde a fost de atâtea ori și are un agent literar, chiar nu dorește să fie dădăcit. Turcoaica nu se lasă, ține să aibă ultima replică și să puncteze decisiv. Spune ceva de genul: voi, cei din Est, chiar trebuie să fiți urmăriți. Veniți dintr-o zonă în care KGB-ul a racolat rodnic și printre scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
astăzi. II Revin acum la ramura picturei cu care se îndeletniceau alți câțiva membri din "Junimea". De când eram mic îmi plăcea să mâzgălesc hârtie. Schițam caii din grajd, cânele din ogradă, motanul din casă, încercam portretul babei Maria care mă dădăcea; apoi, mai târziu, sub conducerea unui francez Cavaroc, am început să desinez de-a binelea, așa că la vârsta de 10 ani eram aproape de aceeași putere ca și profesorul meu. Aveam așa pasiune pentru desen, că uitam jocurile, mă uitam nemâncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a noastră. E vorba de vastul sălaș de acum peste o jumătate de secol al curvelor, al sutelor de curve de pe maidanul și din hotelul Duca, de pe străzile Belvedere, Brezoianu, Câmpineanu, Domnița Anastasia și intrarea dr. Marcovici, găzduite, dichisite și dădăcite de patroanele, de „țațele“ lor, șchioapa, Pica, tanti Berta, ovreica, madam Gonda, unguroaica, și țiganca Măndica, pro tejate de eroii inimii lor, Iancu Chelbosu, Mitică Buzatu, Gonea și de eroul Între toți eroii bordelurilor, Victor Talianu, pe care l-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dracului. Domnul Aron i-a trezit din toropeală pe amărâți interpretând, în premieră mondială, rolul omului de afaceri deranjat de parteneri cu telefoanele chiar și în tramvai. Domnul Aron a dus mâna dreaptă la ureche și a început să-l dădăcească energic pe unul, Mitică, mai greu de cap. „Mă, contabile - i-a zis domnul Aron cu un ton care nu admitea replică lui Mitică, cel care nu exista -, cere-i banditului de Mahmud douăzeci de miliarde, ca să fim siguri că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o societate stabilă cu legi clare, respectate de toți, fără ca cineva să fie deasupra legii ca prin alte părți ale lumii?! Și aici cunosc parcuri, oameni, clădiri particulare și instituționale. O adevărată democrație stabilă, sigură... În acest timp mi-am dădăcit nepoții dragi, fiind răsplătit cu dragostea lor, a celor mari și a primului lor copil, celălalt de curând creștinat prin botez trebuia să mai crească! Sunt copleșit și aici cu unele daruri, pe unele le-am refuzat discret, la gândul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]