332 matches
-
din cutia cu țigări americane de pe biroul lui Nebe și mi-am aprins una cu o brichetă imensă din alamă, un cadou de la Göring. Primul-ministru le dădea întotdeauna brichete oamenilor care îi făcuseră vreun mic serviciu. Le folosea așa cum o dădacă folosește dulciurile. Că veni vorba... a fost eliberat? am întrebat. Fața subțire a lui Nebe luă o expresie îndurerată: — Nu, nu încă, îmi răspunse el. — Știu că este considerat doar un mic detaliu faptul că nu a omorât, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gâlgâitul acum peste granitul ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de piersici prin pețiolul căruia se mai chinuie să treacă un cerb morți care mă trag în iarbă amintindu-mi că doar ramul mai e pe post de dădacă nu te las, cerbule! buzele mele vor fi barieră pentru cel care vrea să să închidă ochii melcului ce moare! Referință Bibliografică: Nu te las, cerbule! / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NU-I POEZIA O DĂDACĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului Nu-i Poezia o dădacă, Depinde cum și ce îi spui, Când vine ea urâtul pleacă, Se duce în pustia lui... Cu fiecare zi
NU-I POEZIA O DĂDACĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367364_a_368693]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NU-I POEZIA O DĂDACĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului Nu-i Poezia o dădacă, Depinde cum și ce îi spui, Când vine ea urâtul pleacă, Se duce în pustia lui... Cu fiecare zi se naște, De-acolo din văzduhul ei Oriunde-ai fi te recunoaște Dacă ești Om între mișei... Mult mai presus decât
NU-I POEZIA O DĂDACĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367364_a_368693]
-
e firea, De-a pururi servul ei rămân, Ea nu suportă lingușirea Nici aerele de stăpân... Nu-i Poezia mea săracă, Nici cerșetoarea nimănui, Când vine ea târziul pleacă, Se duce în pustia lui... Referință Bibliografică: Nu-i Poezia o dădacă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 216, Anul I, 04 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NU-I POEZIA O DĂDACĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367364_a_368693]
-
se așeza în jilț. Așa îl am și acum în fața ochilor: liniștit și blând, cu zâmbetul pe buze, mistuit de boală, dar vesel și fericit. Părea alt om, atât de neașteptată era schimbarea ce se petrecuse în sufletul lui. Bunăoară, dădaca noastră luase obiceiul că intra câteodată la el în cameră: “Hai, puișorule, îl îmbia bătrânica, să aprind și aici la tine o candelă la icoană!” Altădată n-ar fi îngăduit cu nici un preț să ardă candela în odaie la el
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
când, la un avocat din Obor, i-au prins miliția și au făcut un an pușcărie. Noroc cu Dima, că era de-al lor, altfel lui Nicuță i-ar fi putrezit oasele la canal. Atunci s-a ales P cu dădacă, Istina, o țigancă adusă de la munte de popa Toader. S-a certat cu popa și a venit la Rodica. Dumnezeu a adus-o, că era greu fără Nicuță, cu trei copii mici, cu câmpul, cu gospodăria, cu dările și taxele
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
gingașă întinsă pe pat care-i surâdea cu satisfacție și împlinire. Citea pe chipul său beatitudinea, clipa supremă a fericirii. După o săptămână, mama și cei doi prunci au fost externați și duși la conacul de la Târgoviște. Prințișor angajă o dădacă pentru a-i ajuta soția. Aceasta o învăță pe tânăra mămică toate secretele creșterii bebelușilor, de la baie la fricționare pe mâini, pe piciorușe și pe obrăjori ca să facă pielea catifelată și trăsăturile chipului să fie plăcute când vor crește mari
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
bocește, Vremea se schimbă, te strânge în clește, Mâncă un ou, caută numai pe cer Oile, norii zboară lin spre Tanger, Nu e nimic, tu ești un geniu, e sigur, Picură soarele, noi avem prea multe riduri. Ambiție, bere, clătite, dădacă, Efeminat fuge policemanul Cioacă, Un gramofon bine plasat în meninge, Vine cățelul și linge și linge, Javră, te du, nu ai treabă aici, Tu ești ovală, noi am ajuns licurici. Inima-mi bate ca o copită, Alerg peste câmpii pline
AGONIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361700_a_363029]
-
să-mi acorde vreun favor La ce bun diplomele toate Să aibă moliile ce roade Că toată lumea dă din coate: Codoșii, parveniți, iscoade? La ce bun studiile dacă Nu ești în stare să crești plozi Că n-ai nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355493_a_356822]
-
afurisit cu Licurișca lui, pentru că mi-ar fi plăcut să le ascult comentariile ironice-prietenoase-răutăcioase de a doua zi. Pe masă erau farfurioare cu brînză, măsline, pește afumat, ridichi, salam tăiat în felii subțiri. Lizuca își luase în serios rolul de dădacă oficială (cum să-i fi zis altfel?!) și începuse să mă îndoape cu tot ce era pe masă, zîmbindu-mi cu grație, scoțîndu-și limbuța printre buze, ca să-mi arate ce bună și delicioasă este brînza, cu un piculeț de măslină și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
tineretul din ziua de azi? Mână ieftină de lucru în țări ale Europei pe care România le depășește din toate punctele de vedere ca bagaj nativ. Tinerii au ajuns căpșunari, zidari și șoferi, tinerele au devenit marfă în labirintul prostituției, dădace sau îngrijitoare de bătrâni pe meleaguri străine. Ne trăim, umiliți, rușinea de a fi ajutați de părinți, în loc să-i ajutam noi pe ei. Ne dorim să le facem bătrânețea decentă și onorabilă, dar sfârșim în lacrimile și frustrările neputinței, sărăciei
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357465_a_358794]
-
în timp ce îi împing ușor spre calea dreaptă până când sătui de așteptare simt cum de suflete încep să li se-agață cârceii ispitei de a putea să-și treacă și în proprietate măcar câte un singur înger ( tehnologie trei în unu) dădacă ghid pentru zilele toate și păzitor de rele și păcate dar ei așa strălucitori cum sunt - asta se știe - se cufundă-n lumină râzând și-oricât de atent ai asculta par pentru o clipă a fi aici și-acum și
SĂ PORNIM VÂNĂTOAREA DE ÎNGERI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340467_a_341796]
-
să-mi acorde vreun favor La ce bun diplomele toate Să aibă moliile ce roade Când toată lumea dă din coate Codoșii, parveniți, iscoade? La ce bun studiile dacă Nu ești în stare să crești plozi Că n-ai nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică? Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340638_a_341967]
-
să-mi acorde vreun favor La ce bun diplomele toate Să aibă moliile ce roade Că toată lumea dă din coate: Codoșii, parveniți, iscoade? La ce bun studiile dacă Nu ești în stare să crești plozi Că n-ai nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340724_a_342053]
-
fost primul meu tur cu bicicleta mea roșie. Când m-am întors, mama a rugat-o pe Marta să danseze ceva și i-a pus o placă la patefon... Dintr-o dată, cineva a sunat foarte insistent la poartă. Era fosta dădacă a Martei care i-a spus prietenei mele să se ducă repede acasă, fiindcă au venit cei de la poliție... mama mea se făcuse albă ca varul la față... Sărmana mea prietenă Marta! S-a dus acasă... A plecat cu părinții
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
după o toamnă bogată urmă o iarnă de basm, iar apoi o primăvară de vis. Nepotul țarului decise să se căsătorească cu frumoasa prințesă rusoaică. Narcisa și Prințișor primiră vestea nunții cu mare bucurie. Lăsară cei doi prunci în grija dădacei și a părinților. Mircea avea o fire liniștită și ascultătoare, pe când fratele său geamăn, Vlad, era opusul său, adică zvăpăiat, răutăcios, mofturos, astfel încât uneori ridica toată casa în picioare cu urletele sale. Doctorii pediatri concluzionară totuși că băiețelul este perfect
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
cad furioși din înalturi fără nicio milă, din ale cerului zăgazuri. La tot pasul se preling mari șiroaie, apa-și iese din matcă, dup-o asemenea ploaie. În fața acestei patimi crengile se-apleacă, iar vântul rece acum naturii îi e dădacă. Ploaia pe nesimțite-și pierde din putere, raze de soare-apar, părând efemere. Reușesc urgia s-o-nvingă, puternice, timide, din aerul proaspăt se-nfruptă. Natura decide. foto: pictura de George Dmitriev Referință Bibliografică: POVESTEA FURTUNII / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
răsufle câteva secunde că un alt sărut îi asaltă buzele. Cuprinsă de vraja plăcerii își înmuie nervii și zâmbind șăgalnic, îi zise: - M-a cuprins furia la gândul că vei rătăci prin pădure alături de piază rea, iar eu voi avea dădacă pe frate-său. - Întotdeauna ai fost tare de înger, așa că nici de data asta nu vei dispera! - Dacă drăcușorul paznic îndrăznește să pătrundă în ogradă îl voi arde pe jar cu tămâie! Să stea la poartă, iar dacă-i e
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
de breaslă! Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce ar trebui să facă pentru ca numele lor să strălucească. Un fel de abulie nobilă îi poartă în hamacurile ei, paralizîndu-le voința. Și e păcat. Jucînd, adesea, rol ușor ingrat de dădacă, îi îndemn să facă mereu mișcări decisive, să-și ia lucrările și să expună la București, în străinătate... În zadar. Iată, dau peste fraza Marthei Bibescu (cu gîndul că nu o fi chiar un diagnostic): În Franța fiecare acordă o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în 1282 de călugărul franciscan Salimbene da Parma în cronica sa : El [Frederic al II-lea] voi să experimenteze ce limbă aveau copiii ajunși la adolescență fără să fi putut vreodată vorbi cu cineva. Ca atare, dădu poruncă doicilor și dădacelor să-i hrănească pe prunci [...], interzicându-le să le vorbească. Voia să afle astfel dacă ei [nou-născuții] vorbeau limba evreiască, care a fost cea dintâi, sau greaca, sau latina, sau araba ; ori dacă nu cumva vorbeau tot limba propriilor părinți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi oameni în toată firea? Nu vom îngădui așa ceva! Mai întâi deci, pe cât se pare, trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. Dacă ei compun un șmitț bun, să-l acceptăm, dacă nu, să-1 respingem. Iar apoi vom convinge dădacele și mamele să povestească copiilor miturile acceptate și să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor, mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor. Iar dintre miturile pe care ele le povestesc acum, multe trebuie alungate. La care anume te referi? Ne vom
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tot nasc, îi preiau anumite magistraturi destinate lor - alcătuite fie din bărbați, fie din femei, fie mixte, căci magistraturile sunt comune bărbaților și femeilor. Da. Pe copiii unor părinți valoroși îi vor lua într-o creșă, ducându-i la niște dădace care locuiesc izolat, într-o anumită parte a cetății. Pe cei ieșiți din părinți nevrednici, sau din părinți vrednici, dar născuți cu defecte, îi vor ascunde, cum se și cade, într-un loc tainic și neștiut. Da, dacă e vorba
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cunoască copilul propriu. Vor aduce și alte femei ce au lapte, dacă mamele nu sunt de ajuns. Se vor îngriji de toate acestea, pentru ca copiii să sugă cât timp trebuie, iar veghea și celelalte osteneli le vor lăsa în seama dădacelor și a doicilor. Ușor le mai e cu copiii femeilor de paznici! - zise el. E și normal - am spus eu. Să parcurgem însă punctul următor pe care l-am stabilit. Am afirmat că e necesar ca copiii să se nască
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești la toate nivelele, de la cel narativ la cel stilistic. Povestirea care împrumută titlul volumului este însă o adevărată nuvelă boccaccescă, unde o jupâniță de-a doua, ajutată de o dădacă inventivă, își înșeală fără pic de căință bărbatul, până ce îl lovește damblaua. O parodie a instabilității firii femeiești, în căutarea unui străin ales și de neam, care se dovedește a fi în cele din urmă doar un biet cântăreț ce
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]