130 matches
-
cineva din Pâinea aceasta, viu va fi În veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu” (In. 6, 51). Prima parte din relația „dăruitor-primitor”, cea de „a dărui”, după cum vedem, este Îndeplinită de Dăruitorul Care Se dăruiește, de Hristos-Domnul. Cei invitați să primească, adică oamenii, săvârșesc Întotdeauna lucrarea de „a primi” neprețiosul Dar Ceresc? Răspunsul este, din păcate, „nu”. Și este negativ și din lipsă de dorință (mulți nu au nici un fel de preocupare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
Mai apoi, ca’ntr’un soi de evoluție, darul devine condiționat de obținerea a ceva În schimb, și-și schimbă numele În peșcheș. Adică și cel ce dăruiește, și cel ce primește, conștientizează că orice „ceva“ are un preț, iar dăruitorul, de fapt doritorul, se grăbește să achite prețul... Și nu Întâmplător am amintit două turcisme, căci cine putea avea astfel de termeni decât un popor hoinar, apoi dedulcit la a-și umple haznaua - alt turcism -, nu al nostru, bogat prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două turcisme, căci cine putea avea astfel de termeni decât un popor hoinar, apoi dedulcit la a-și umple haznaua - alt turcism -, nu al nostru, bogat prin hărnicie și statornicie? Evoluția ad-hoc merge mai departe. Darul cu scop conștientizat de dăruitor, peșcheșul conștientizat și de primitor, devine haraci - tot turcism -, nu doar conștientizat de primitor, dar cerut insistent, mereu În umbra unor represalii. De acum nu mai e vorba doar de a propti o avere, ci de a consimți la diminuarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de primitor, dar cerut insistent, mereu În umbra unor represalii. De acum nu mai e vorba doar de a propti o avere, ci de a consimți la diminuarea ei; și salutar este ca, În vreme ce poalele movilei sunt săpate de primitor, dăruitorul să adauge pământ În vârful ei, așteptând vremea când primitorul Își va toci dinții, scăzând haraciul până la dispariție. Între extremele evoluției, dar - inițiativa exclusivă a dăruitorului - și haraci - inițiativa exclusivă a primitorului -, e o asemănare. Anume un echilibru și o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la diminuarea ei; și salutar este ca, În vreme ce poalele movilei sunt săpate de primitor, dăruitorul să adauge pământ În vârful ei, așteptând vremea când primitorul Își va toci dinții, scăzând haraciul până la dispariție. Între extremele evoluției, dar - inițiativa exclusivă a dăruitorului - și haraci - inițiativa exclusivă a primitorului -, e o asemănare. Anume un echilibru și o stabilitate: cât este disponibil, respectiv câtă putere are fiecare. Variantele intermediare - bacșișul și peșcheșul - au tendința dezechilibrării În mărire indiferent de disponibilități și putere, cu riscul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
până într-atâta gânditoriule de ceale dumnezeești arhierarha, cu ochiu blând acest mic dar al mieu, ca un semn de mulțămită, ca un zălog al desăvârșitei meale cucerii, și nu te uita la micșorarea darului, ci la buna voință a dăruitorului". Dincolo de locul comun al smeririi de sine, nevoia recunoașterii efortului personal și a propriei imagini este omniprezentă. Asumându-se, analizându-se ori, chiar, citându-se (Învățături preste toate zilele, Câmpulung, 1642, Liturghie, București, 1680 etc. "cum am zis și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai ales, de a înmulți talantul prin împărțirea lui cu aproapele. De altfel, aceasta și este una dintre calitățile esențiale ce revin în descrierea unui alt tip de protagoniști-model: domnii, boierii ori erudiții vremii în ipostaza lor de mecena de dăruitori, către ceilalți, a unor mijloace spirituale esențiale și cu mare lipsă în veac, asemenea cărților. "Iubitoriu de ostenele" precum minunat se autodefinea Teodosie, Mitropolitul Țării Românești, la finalul predosloviei Triodului de la Buzău, din 1700, adăpostindu-se în lucrul împlinit și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Autorul operează adesea cu mijloace ale prozodiei clasice, comunicând însă efuziuni romantice, bine temperate prin intelectualizare. Rețin atenția în special gingașe cadențe de timbru blagian postbelic: „Prăpăstii moi cu umbre calde / ivesc măceluri printre raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple, / dăruitor de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe „muma ploii”, dă „în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
și coresponda cu o groază de lume: fetișoare, eleve de liceu, studente, gagici experte, nanas à haut risque, doamne coapte, dramaturgi, romancieri, universitari, critici literari, simpli prozatori, sportivi, artiști. Umblase prin multe locuri. Era viu, mobil, colecționar, [e]pistolar și dăruitor. Rapid a acceptat, ca și Adrian Alui Gheorghe de altfel, sugestia vasiliuană a perpetrării, la fără frecvență, de studii superioare: ocazie, mai cu seamă, de a reveni periodic pe malul mîlos al Bahluviului, de a face înconjurul prietenilor, dormind cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
recent că expresia asta este greșită, nu busuiocul este dres, el drege apa, sfințind-o). Nicolae e un nume augural și devoțional antic, de la Nikolas, un compus care cuprinde nike (victorie) și laos (popor). Ajungem apoi la Nicolae sfântul și dăruitorul, făcătorul de minuni, născut prin părțile Lichiei (Asia Mică). Ne mândrim cu numele pe care îl purtăm, cel puțin în măsura în care reușim să nu compromitem și să nu vulgarizăm aceste nume în scurta și nesigura noastră viață. Latinescul Ocimum basilicum (ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de blană, joasă, cu câteva pene de struț, formând surguciul”333. Ne putem face o idee despre „obișnuitul” vestimentar al Doamnelor privind tabloul votiv - zugrăvit prin 1493 - de la Mănăstirea Kremikovsți - l-am mai evocat - din Bulgaria, unde Radu cel Mare (dăruitor al lăcașului), încălțat cu pantofi roșii, poartă o mantie vișinie, căptușită cu mătase de un roșu deschis, iar Doamna Cătălina, soția lui, are, peste vălul maroniu care îi acoperă părul și coboară pe spate, o pălărie (zisă „sită”, și italianul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-a spus- de năzuințe „imperiale”) și gândul mai înalt, elementele (ctitorii, danii, ajutoare) ce putem asigura dăinuirea „numelui bun” și „pomeana” erau semănate pe un spațiu mai întins, echivalent cu zonele esențiale ale Ortodoxiei. Este lung șirul domnilor români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau în țara Sfântă de un Alexandru Lăpușneanu, de Matei Basarab, ori Vasile Lupu (voievodul cu „hire mai mult împărătească” - Miron Costin), de Constantin Brâncoveanu au consolidat în Ortodoxie autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
face să rostească sfaturi parenetice. Radu Mihnea a pus să fie pictat în tabloul votiv și pe canaturile unei uși la Mănăstirea din Iviron de la Sfântul Munte (lăcaș de care se legau multe amintiri și unde a fost un generos dăruitor, ca și la Kostamonitu), împreună cu tatăl său, Mihnea Turcitul - care, între altele fie spus, a plătit pictura turlei bisericii Adormirea Maicii Domnului, ridicată de Neagoe Basarab -, îmbrăcat în straie de brocart lungi și bogat drapate, împodobite cu vulturul bicefal bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răutate, invidie, egoism și neîncredere". Nu punem în lucrare și nu folosim ceea ce Dumnezeu ne dăruiește, nu dorim darurile Sale plătite cu scumpul Sânge al Fiului Său, ci ne alipim de bunurile și plăcerile trecătoare ale acestei lumi, jignind bunătatea Dăruitorului nostru. Necinstea, răutatea, invidia, egoismul, neîncrederea intoxică societatea noastră. Tinerii noștri sunt acum educați de mass-media, părinții lor sunt plecați să își câștige existența în alte țări", se arată în Pastorală. Potrivit IPS Laurențiu Streza, toate necazurile nu sunt altceva
IPS Laurenţiu Streza: "Desfrânarea a devenit nota generală a televiziunilor" () [Corola-journal/Journalistic/23136_a_24461]
-
Alexandru LUNGU Fum dăruitor în faptul serii pipa ivește volute de fum alt tărâm crestează ochiul neștiute sonuri șiroiesc în auz în apa din care sar pești zburători cu rotiri străvezii se primenesc păcatele zilei păsări cu două capete trag fuioare de fum amurginde
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
sar pești zburători cu rotiri străvezii se primenesc păcatele zilei păsări cu două capete trag fuioare de fum amurginde pe zariște se aude un centaur ciclop tropăind cu copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
hrana necesară creșterii omului în comuniunea cu Dumnezeu, Pomul Vieții este Dumnezeu Însuși, care era și atunci, pâinea care se coboară din cer<footnote Ibidem. footnote>. Primul om alege pomul, și nu pe Creatorul său. Preferă darul în locul ascultării de Dăruitor, făcând abstracție de Acesta. Vrea să fie el măsura tuturor lucrurilor, nemulțuminduse în postura de slujitor ales al lui Dumnezeu și rege al creației. Fără Dumnezeu, Adam nu poate deveni dumnezeu - adică ceea ce afirmă ispititorul (Facere 3, 4-5), dar El
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
cu versuri, bunăoară, Să vă gândiți la câtă strădanie se cere: Albina până-și iscă hambarele de ceară, Tixindu-le-ndeolaltă cu bulgărași de miere. Să vă gândiți la scoica durerilor sortită: Anume, nestemata că-nmugurește-n plagă! Gândiți-vă cum lanul, dăruitor de pită, își gârbovește paiul sub spicul greu de blagă. Gândiți-vă cum plânge cu spume în orbite Manole când își curmă odoru-n monastire, Desăvârșind cunună de turle poleite: Să aibă Vodă fală și gloata să se mire! Când răsfoiți
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
În cele din urmă, rostul viziunii corespunde tocmai acestui îndemn-ademenire, de a trece din inconștient în conștient (ignoranță → cunoaștere), din inerție în fapt (nesine → sine), din oricum ca nicicum într-un cum anume, din relativ în absolut, din primitor în dăruitor. 1. Timp evenimențial (impresiv) = corespunde TA în plinătatea forței sale. Astfel, el atrage OS prinzând-o la margine și, totodată, incubându-se ei. Această ermetică poziționare a TA în OS, îi anulează farmecul oricărei extensii spațiale sau respirații temporale. Conform acestei
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
dintr-o rostire de gând, tălmăcitoare. De această dată, autorul ar putea spune: Ascultați lucrările mele până ce le veți putea vorbi, prin opera cântului vostru! 7. Timp netimpuit (metatemporal) = timp al cărui conținut este sublimat, din veșnic atractor în infinit dăruitor. Astfel, OS este însăși izvorârea unui bine în sine, profund și tămăduitor, dincolo de orice condiționare (evaluare și/sau materialitate). Nu mai putem vorbi în acest stadiu de vreun raport al timpului cu OS, tocmai pentru că cele două se contopesc indecelabil
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
apă de foc în care surpăt al tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
tocmai pentru a nu cădea din această pricină în mândrie, uitând că nu are de la el bunătățile ce le are, i s-a dat această poruncă. Omul trebuia să asculte de Creator și să nu prefere darul în locul ascultării de Dăruitor. Sfântul Grigorie Palama este de părere că omul, creat după chipul lui Dumnezeu, dintru început a fost făcut întru asemănarea cu Hristos, pentru ca să poată vedea în El, la vremea cuvenită, Arhetipul său; și de aceea i s-a dat în
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
genul facil al lui Paul Léautaud). În al doilea rând, este teribilă sfâșierea lăuntrica în care trăiește poetul, mai întâi în comuna Borca, apoi, în ultimii ani de viață, la Piatră Neamț. El este, pe de-o parte, un intens dăruitor de iubire, pe care o revarsă asupra cărților, femeilor, naturii, prietenilor și, nu în ultimul rând, vieții literare de calitate. Pe de altă parte, poetul se simte prins, încă din anul 1982, în care începe odiseea editorială a volumului sau
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]