112 matches
-
se ținu statornică, căzură cu toate în mâna romîno-bulgarilor. Adecă apusul Împărăției romeice era presărat cu precumpănire de bulgari cari ca mai deunăzi se ridicaseră contra romeilor, fură siliți să se supună împăratului Ioan (Vatatzes), dar nu erau atât de dăscăliți în supunere până întru a-și înfrînge ura lor națională contra romeilor, ură care răsufla la orice ocazie favorabilă. Campania și biruința împăratului Theodoros Laskaris II în anul 1256. Uimit de năvala și progresele bulgarilor, împăratul Theodoros Laskaris II ținu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
copiii... - N-ai copii! - Eu nu - dar dumneavoastră... - Ei, află că spioana nu mi-a otrăvit copilul - și a stat la masă, cu noi, ca un om, ca un oaspete! - ... să ne saboteze, să ne terorizeze, să ne... - Nu mă dăscăli dumneata pe mine! Drum bun! Mama pune hainele pe un scaun, se așează pe altul. Știu de ce: Îi tremură picioarele; și nu numai picioarele, mama mea tremură toată, de parc-ar fi devușca, atunci când simțea ea primejdia. Dau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arsesem În talpă cu fierul roșu, dar numai ca să vindec arsura șarpelui). Așadar, mama Îmi pregătea trăistuța; dis-de-dimineață mâncam bine-bine, ca să am puteri, Îmi luam plosca și toporașul, apoi treceam amândoi pârleazul la Moș Iacob. - Moș Iacob, Începea să-l dăscălească mama, să ai mare grijă de copil, să nu-l muște vreun șarpe, să nu mănânce vreo fructă veninoasă, să nu stârnească vreun cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața Eminescu indicatorul arată două săgeți: înainte și la dreapta. Îl văd că tace. Schimbă iar, neturburat, culorile. ― Dumneavoastră, îmi spune el cam tare, așa cum faci când trebuie să dăscălești părintește pe cineva, trebuia s-o luați pe direcția pe care v-ați angajat. ― Serios? Și dacă săgeata albă e dublă și îți arată două direcții, după cum ai poftă? Îl văd că iar tace. Pune mâna pe telefon. ― Vasile, zice
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu toții În pace, Efraim. Nu sunt mama voastră. Am un proiect care trenează deja de câțiva ani din cauza unei grămezi Întregi de bebeluși atârnați de fusta mea, să-i șterg la nas. Cândva, când eram mică, tatăl meu, pionierul, mă dăscălea să rețin că În realitate bărbații sunt sexul slab. Era o glumă de-a lui. Ei bine, vrei să-ți spun ceva, acum că tot am pierdut ora la coafor din cauza ta? Dacă aș fi Înțeles atunci ce știu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l oprească și nici certitudinea că ar mai putea iubi în jumătățile albăstrite de dragoste. SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Domnului regizor ANDREI CĂTĂLIN BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și triste, peste ochii mei ce-și dăscăleau în surdină durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează apropierea zgomotoasă a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât adevăr, îmi aruncă în suflet țărmuri ce-mi sustrag Chipuri nedefinite în care de secole, caut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă ascund cu ele în micul ei paradis decrepit, cu frunze și stârvuri în putrefacție printre răsadurile dezordonate. David, nu. Mama îl dăscălea mereu când mergeam s-o vedem pe Lea. Tata nu venea niciodată. Nu era genul lui de companie. Realitatea e că te cam strivea o vizită acolo, pe Intrarea Vâlcului. Acolo locuia Lea. La numărul 14. Intrai la ea ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
răspuns, pentru că nu ești fericit. — Nu ești fericit. Punct. — Adică? — Adică faci parte din rasa aceea ingrată de oameni care-și sunt mereu insuficienți. Și nu suntem toți așa? — Nu... nu cred. O Ada cu buze parcă mai subțiri mă dăscălește doct în tr-una dintre mașinațiunile ingrate și funeste ale imaginației mele anchilozate, care suprimă etape, care lipește rochia Leei pe umerii mici ai fetei ăsteia îndrăgostite, poate, de fratele meu amputat din mine, din eul meu, care-i face ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
schimbați datorită trecerii prin sita anilor. Sunt oameni în toată puterea cuvântului, reușiți unii în viață mai mult, alții mai puțin, cum le-a fost scris în zodie. Desigur, îi întreb unde și când mi-au fost elevi, deoarece am dăscălit la mai multe școli. Mai ales, după ce m-am pensionat, am mai profesat încă vreo opt ani „ciugulind” acolo unde nu se prezentau cei repartizați. Deci, într-una din plimbările mele prin Piața Unirii, un bărbat de vreo 50 de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ajutat când ne-a fost greu.” Observ sub pleoapele lui două lacrimi ca două boabe de rouă. Nu-i mai spun nimic. La despărțire mă invită la el în sat, la casa lui, prilej de a revedea locul unde am dăscălit ani buni. Ieșim din bar și afară în piața centrală a orașului, acolo unde străjuiește domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ne strângem mâna și ne îmbrățișăm ca doi prieteni. PUSTNICUL PANDELE Era prin primăvara anului ’53, când în satul Cordenari și-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
alte clase. Totul s-a terminat unde începuse: în familia clasei! . . . . . . . . . . . . . . . . . . De pedepsit, tot am fost pedepsit, însă; acum, în timpul liber, în loc să mă plimb sau să mă duc la vreun spectacol, trebuia să stau cu Ștefan Predescu și să-l dăscălesc la Română. Parcă-l văd cum venea și-mi bătea în geamul de la subsol, unde locuiam, cântând fals un cântec pe atunci la modă: " Deschide, deschide fereastra, Numai o vorbă să-ți spui..." Și, când deschideam, continua: ― Ce-ai căutat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
amărâților, țineți minte: dacă o duc eu bine, vi-i bine și vouă. Dacă nu, rămâneți cu coarnele boante și cu cozile cât un ciot. Ați înțeles? DRACII (puternic): Am înțeles! CODÂRLIC: Tare bine! Acu', la rând, cum v-am dăscălit. Eu te chem și tu răspunzi la apel. Ați înțeles? DRACII: Am înțeles! CODÂRLIC: Ghimizdroc Lăudărosu'. GHIMIZDROC: E-he, de când îs eu aici! Dinainte de a fi ieșit din baltă. Eu știam ce-o să se-ntâmple încă de-alaltăieri! CODÂRLIC: Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceruse și apoi să părăsească încăperea. Se asigură că ușa era închisă după care își aprinse o țigară din care trase cu sete. Profit de vizita ta, se justifică el zâmbind, pot fuma și eu în liniște fără să mă dăscălească nimeni. Toată lumea va crede că mirosul de tutun e din cauza ta. No, ce faci? Aprinde-ți și tu o țigară ca să fie mai plauzibil! Cristi se conformă după care sorbi o gură din cana aburindă. Nu era rea deloc, unguroaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
enerva la culme faptul că moșul se încăpățâna să folosească apela tivul "băiete", ori de câte ori i se adresa. Știi ceva? se opri el pe loc, întorcându-se spre bătrân. Ia mai slăbește-mă! M-ai auzit plângându-mă? Nu mă mai dăscăli atâta! No, cătinel, băiete! îl domoli Calistrat zâmbind. N-am nici cea mai mică intenție să te cicălesc. Pur și simplu mă îngrijorează gândul că te-ai putea îmbolnăvi. Am nevoie de tine sănătos și în putere. În rest, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În zilele dinaintea acestei întâlniri, Goto îi trimisese o scrisoare lui Kanbei, pe care - deși inamic - îl considera un om demn de încredere. Goto își deschisese sufletul în fața lui Kanbei, cerându-i să-i crească fiul. În timp ce-și dăscălea copilul, știa că acela era sfârșitul și nu se putu opri să nu verse o lacrimă nestăpânită. În sfârșit, se ridică și-i ordonă ferm să pornească în direcția lui Kanbei, ca și cum ar fi alungat biata făptură. — Iwanosuke, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răbdării, părând să aștepte o ocazie pentru a se debarasa de bătrân. Manase, însă, n-avea să se oprească la jumătatea celor pe care le avea de spus. Înțelegând exact ce însemna expresia din ochii lui Mitsuhide, continuă să-l dăscălească: Ceea ce am observat din momentul când v-am întâlnit a fost culoarea pielii. Păreți să fiți foarte speriat sau foarte îngrijorat de ceva anume. Vă reprimați furia din ochi, dar îmi dau seama că sunt plini nu numai cu mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ridicate din apă și susținând pe sinusozitățile lor adevărate lanțuri muntoase din pulberi răsturnate din cutiile de detergenți și înălbitor. Ungîndu-l, tacit, drept un soi de adept al interminabilelor lui comentarii, Spectrul întîrzie pe banchetă alături de Genel, pentru a-l dăscăli cum să-și scoată taxiul din mocirlă, până pe pavajul din strada Perone și pentru a-l ajuta și cum să și-l și desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu privirile nătânge, cu nădragii sparți în șezut, guralivi, și cu degețelele iuți doar la a-și cuprinde și deșerta pe esofag butelcuțele cu pileală? Cine s-ar fi încumetat să-i care pe acești pitecantropi în spate? Cine îi dăscălea, îi civiliza, le cizela manifestările, cine le dădea peste bot, când n-aveau chef să lucreze? Că n-aveau, domnule Floyd. S-o spunem pe șleau. Ce, erau proști?!... În sensul acesta, nu, nu erau!... Cine i-a ținut, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu le strice potopuLFusese o ploaie repede și caldă, apoi ieșise soarele. Iar au așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile o găteau pe gagică. Bozoncea se învîrtea de colo până colo, fără treabă. Se îmbrăcase în haine negre și dăscălea lăutarii, ce să-i cânte și cum să-i strige la masă darurile. Nerăbdător și vesel, se mai uita cum potriveau croitoresele rochia miresei și îi era și mai dragă țiganca. Didina se privea neliniștită în oglindă. Avea o inimă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lipită acolo. — Poți s-o iei, spuse conu Costache, fără să mai dea vreo explicație. Îți fac cadou și creionul, și hârtia. Dar... uite ce-i! Vrei să-l ajuți pe străin sau nu? Nicu recunoscu că da. Polițaiul îl dăscăli o bună bucată de vreme, apoi îi dădu drumul. — Ce mai face maică-ta? întrebă în loc de la revedere. — Bine, răspunse Nicu, terminându-și vizita la Poliție așa cum o începuse, adică tot cu o minciună. De unde mai știe și de maică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-a explicat lui Dan Crețu cine-i Frosa Sarandy, fiindcă el nu părea să fi auzit de marea noastră actriță. Între timp musafirul mânca dus pe gânduri, mama șoptea slujnicei câte ceva, ce să aducă, ce să ducă, deși o dăscălise din timp, eu și Jacques ne făceam tot felul de semne discrete, iar Giuseppe înfuleca cu poftă și râdea zgomotos. Și când să vină desertul, papa a fost chemat de urgență. Suntem obișnuiți cu asta și nu știu cum, dar, mai ales
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nimic special. Când urcă la bord, deja se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un cocu, care-i făcu sufletul sedentar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mic răgaz îi instrui pe soldați și pe sergentul lor, cum să se ferească de lovituri: apreciind șuieratul proiectilelor prin aer. Ca să se convingă c-au înțeles - era o chestiune de viață și de moarte - îi ascultă ca la școală, dăscălindu-i iar și iar, până fu convins că știau cum să se comporte sub ploaia de artilerie. ,,Au înțeles, dar neprevăzutul? Spaima, camaradul căzut aproape, îi va lăsa să gândescă, să-și amintească sfaturile lui?” Trecură Prutul prin apa repede
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
al pieselor În care joacă la școală și de programul detaliat al orelor de lucru ale personalului ei casnic. Așa că, după cum vezi, nu trebuie să‑ți faci nici o grijă - mă descurc eu cu toate. — Nu uita de catifea, m‑a dăscălit ea, iar aceste ultime cuvinte sunau de parcă trecuse pe pilot automat. Și de eșarfe! — Bineînțeles! Toate astea sunt deja pe lista mea. Înainte ca Miranda să Împacheteze pentru te miri ce călătorie - sau, mai degrabă, Înainte ca fata din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Din geam, văzu pe Modreanu cum își ferea geamantănașul de insistențele hamalilor, pe căpitanul înalt cum, depărtîndu-se, se uita speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]