81 matches
-
în Curentul românesc, curăță limba de cuvinte "străine" și pune în loc "romane". Iar aiurea 2 vorbește despre "astă frumoasă a noastră limbă romană, pe care câțiva farisei literari voiesc a o arăta chiar dacă..." (comparați cu iubirea lui A. Russo pentru dacismul romî-nilor). Iar puțin după aceea 3, Asachi, care vorbea, cum s-a văzut mai sus, de respectarea limbii bisericești, acum cântă marele merit al lui Eliade, pentru că acesta vrea să schimbe limba, s-o readucă la limba "vorbită de oamenii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sugerati ceva...” iar autorul îi răspunde tușat: „Tema e generoasă și, dacă nu ții s-o circumscrii procustian creștinismului și ortodoxiei, religiozitatea lui Eminescu se vădește reală și fascinantă, la punctele de întîlnire dintre spiritul romantic și spiritul folcloric, dintre dacism și creștinism, dintre meditația filosofică și meditația religioasă, dintre lirismul sacru și lirismul profan. S-a scris mult pe această temă, dar nu știu nici o carte care să sintetizeze mulțumitor lucrurile. Poate o veti scrie dvs., licența fiind un prim
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
hatmanul călărimii Aureulus Dacul", consfințindu-i originea de familie ca cioban din Carpați, nu-i numai un act de responsabilitate istorică, ci și de chemare la restudierea istoriei daco-romane. De altfel, istorici care cu 30 de ani în urmă negau dacismul unor daci ajunși împărați ai imperiuluiRegalian ori Galerius, astăzi, Romula, mama lui Galerius Maximianus (292 - 311) este recunoscută în lucrări istorice ca o „dacă romanizată". Cum s-a format poporul român cu adevărat, cum s-a romanizat Dacia, cum ar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Dacia Traiana. Prin zdrobirea lor militară și subjugarea politică cu exploatarea economică în sec. II-III, conștiința etnic-socială a geto-dacilor nu a fost extirpată imediat și definitiv; ea se menține în forme latente și reapare peste veacuri: ecouri, chiar îndepărtate ale „dacismului" unor romani fruntași sînt cunoscute din sec. III și IV, exprimate limpede în izvoarele vremii (ex: „uzurpatorul" Regalianus în Moesia (Pannonia?), la cca. 260 „gentis Daciae, Decebali ipsius, ut fertur, adfinis" iar M. Acilius Aureolus era de neam getic, iar
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
avut o pondere limitată în etnogeneza românească. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea se acceptă în continuare originea romană, însă după câștigarea independenței, când statul român era un regat recunoscut pe plan internațional și nu mai era nevoie de legitimitate, dacismul a câștigat teren, mai ales în perioadele regimurilor extremiste de dreapta și de stânga. În prezent, pentru majoritatea contemporanilor, dacii au fost strămoșii românilor. S-a dezbătut de asemenea și rolul slavilor în etnogeneza românească, însă în secolul al IX
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
idei au fost preluate de către Partidul DAC. La 21 noiembrie 1922 s-a proclamat fuziunea Partidului Conservator-Democrat cu Partidul Național (Iuliu Maniu), singurul partid care a mai preluat din ideile autonomiei economice și democrației conservator-politice a rămas în parte partidul dacismului autonom conservator. „Așezarea ideilor conservatoare pe temelia democratică a țării” - după expresia lui Take Ionescu - a fost înțeleasă, în practica vieții politice, în adoptarea unor soluții de cumpănă oscilante între cele liberale și conservatoare. Întregul program era subordonat conjuncturii politice
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]