299 matches
-
și demobilizat. În anul 1918 se căsătorește cu Lou Strauss, dar, în 1922, după nașterea unui fiu, căsnicia lor se destramă. După ce se întoarce la Köln se împrietenește cu pictorul Johannes Theodor Baargeld și - împreună - aderă în 1919 la mișcarea dadaistă, cu care îi familiarizase Hans Arp. Baargeld, Arp și Ernst vor crea așa-numitele ""Fatagaga"" (prescurtare de la "Fabrication de Tableaux Garantis Gazométriques": "Fabricare de tablouri garantat gazometrice"), lucrări comune apărute din experimente legate de legea hazardului. Își prezintă colajele la
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
frecarea creionului pe hârtia fixată în crăpăturile din parchet și, ulterior, în completarea imaginilor astfel obținute cu motive personale. Colajele lui Ernst - spre deosebire de acele hârtii lipite ale cubiștilor sau de asamblajele "Merz" ake lui Kurt Schwitters - sunt fragmente de poezii dadaiste, transcripții extravagante sau descrieri banale, adeseori redactate în mai multe limbi. Max Ernst dezvoltă și alte tehnici semiautomate: amprente, zgârieturi ("grattage"), decalcomanii, fotomontaje sau "dripping"-uri (metodă constând în împrăștierea vopselei cu ajutorul unui bețișor pe pânza întinsă jos pe podea
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
mod evident sub influența lui Giorgio De Chirico. Totuși Ernst se deosebește de predecesorul său prin dimensiunea uneori blasfemică (""Maica Domnului pedepsind pe Pruncul Iisus"", 1926, ""Pietà sau revoluția nocturnă"", 1923) a operei sale, moștenire a spiritului anarhic specific revoltei dadaiste. În 1929, se întâlnește cu Alberto Giacometti și publică romanul-colaj "" Femeia cu o sută de capete"", colaborează cu Salvador Dalí la filmul suprarealist ""Vârsta de aur"". Cultul pentru insolit se păstrează și în sculpturile sale, unde - concrete și pregnante - volumele
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
simbolist, reflectând în creația sa sentimente nevrotice și de disperare, precum și cele ale lui Ion Barbu, un strălucit matematician care a scris și o serie de poezii criptice de succes. Poetul Tristan Tzara și pictorul Marcel Iancu, fondatori ai mișcării dadaiste, au fost, de asemenea fii ai acestei țări. De asemenea, în timpul acestei epoci de aur s-au ivit și în filozofia română figuri ca Mircea Vulcănescu, Dimitrie Gusti, Alexandru Dragomir și Vasile Conta. În domeniul istoriei, perioada a fost dominată
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
structuri scheletice în locul tradiționalului complex compact de statui. Dadaiștii cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu tradițiile, au creat voit compoziții „antiartă” provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop iritarea cetățenilor, au reapărut și în ultimele decenii dar acum fără orice tentă batjocoritoare. Un exemplu renumit este pisoarul expus de dadaistul francez Marcel Duchamp, acesta anunțând că datorită alegerii făcute obiectul este
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
cel mai specific al cinetismului, creațiile încorporează fizic mișcarea sau se constituie într-un proces cinetic. La rândul său, acest domeniu al dinamismului concret își are diviziunile sale, majoritatea artiștilor experimentând diverse modalități. Uneori avem deaface cu prelungire a frondei dadaiste, artiști ca Yaacov Agam, Jean Tinguely, Bruno Munari, Pol Bury preluând cu sens ironic metafora mașinii, alteori, ca la Alexander Calder, Len Lye sau Vassilakis Takis, animarea mecanică sau cu forțe naturale și efecte imprevizibile marchează deschiderea spre joc aleatoriu
Cinetism () [Corola-website/Science/302715_a_304044]
-
care declara progamatic lupta împotriva simțului comun și a mediocrității. Membrii acestei școli reprezentau toate domeniile creației artistice, cel al liricii, al teatrului, al cinematografiei, al muzicii și al artelor plastice. Din această școală se născu apoi, în 1927, mișcarea dadaistă "Oberiu". Literatura mișcării, caracterizată de umorul absurd, nu a fost acceptată de către autoritățile sovietice. Grupul a fost așadar interzis doar la câteva luni după înființare. Începând cu anul 1928 poetul va colabora și cu diverse reviste pentru copii: "Ciș" ("Scatiul
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
ajutat de Marcel Duchamp. În 1918 își face pentru prima dată apariția la Lausanne, unde publică cartea intitulată ""Poèmes et dessins de la fille née sans mère"" ("Poeme și desene ale fetei născute fără mamă"). În februarie ia contact cu grupul dadaist din Zürich și contribuie la manifestul numărul 3 ""Dada"". În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
ale fetei născute fără mamă"). În februarie ia contact cu grupul dadaist din Zürich și contribuie la manifestul numărul 3 ""Dada"". În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391"" și ia parte la demonstrațiile dadaiste. În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiștilor ). Va participa la manifestările și va publica în ziarele
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
manifestul numărul 3 ""Dada"". În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391"" și ia parte la demonstrațiile dadaiste. În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiștilor ). Va participa la manifestările și va publica în ziarele suprarealiștilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziție retrospectivă la "Galeria Drouin", din Paris. Catalogul expoziției
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
numele de ""491"", de mărimea unei pagini de ziar. Conținea articole scrise de André Breton, Jean Cocteau, Robert Desnos, Michel Seuphor, Victor-Lucien Tapié și alții. Până la moartea sa, în anul 1953, nu va înceta să se opună - în spirit tipic dadaist - tuturor înregimentărilor într-o anume mișcare, nu numai pentru a-și păstra propria independență, dar și datorită faptului că prețuia viața tot atât de mult ca arta.
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
, numele literar al lui "Eugène Emile Paul Grindel" (n. 14 decembrie 1895, Saint-Denis - d. 18 noiembrie 1952, Charenton-le-Pont) a fost un poet francez. După ce aderă la mișcarea dadaistă, devine - împreună cu André Breton și Louis Aragon - unul din fondatorii suprarealismului, mai târziu poet "angajat", strălucit reprezentant al literaturii de rezistență în timpul ocupației germane a Franței (1940-1944). Aderă la Partidul Comunist Francez, fără a abandona o concepție plastică asupra existenței
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
versuri ""Le Devoir et l'Inquiétude"" ("Datorie și neliniște"), în care reflectă tumultul și mizeria războiului. Un an mai târziu, este descoperit de criticul literar Jean Paulhan, care îl prezintă lui André Breton și Louis Aragon și intră în gruparea dadaistă de la Paris, din care va rezulta apoi suprarealismul. După o primă criză conjugală - Gala devine amanta lui Max Ernst - face o recădere a tuberculozei și întreprinde o călătorie în jurul lumii, terminată în 1924. Se separă definitiv de Gala, care va
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
Milorian. În periodicele de mai scurtă durată și mai consecventă atitudine de frondă, stilul constructivist apare în alianță și chiar fuziune cu moduri ale altor curente de avangardă, în special cu cel al al futurismului, dar și cu cel expresionist, dadaist sau suprarealist. Orientarea specific constructivistă se exprimă în desentimentalizarea comunicării poetice, obținută prin intelectualizare, prin dezinteriorizare, prin captarea de priveliști ale existenței obiective, mai cu seamă urbane, prin profesarea, în consecință, a poeziei-reportaj, menită să procure nu emoții, ci senzații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
din lume“, ca omagiu adus libertății de exprimare. A oferit un premiu de o sută de mii de dolari și au venit două sute șaizeci de lucrări din douăzeci și trei de țări. Printre ele, proiectului unui arhitect finlandez, un joc dadaist de cuvinte Între capitol și capital, numai că juriul n-a luat libertatea de exprimare chiar atît de la propriu, așa că au optat pentru un zgîrie-nori gotic. Susan cunoaște bine istoria orașului ei; În prezentarea ei se simte pasiune. Wakefield Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
altă echipă a imaginat un dialog temporal între un critic din posteritate și un trio desprins din însăși contemporaneitate mișcării avangardiste: o jumătate a clasei-scenă aparținea străzii în care un pictor cubist, un poet expresionist și un ziarist al curentului dadaist (și proiectul grupei a ocolit prezența unui arhitect constructivist, „răpit” de o altă echipă) s-au întâlnit în mod bizar, ajungând să își împărtășească unul altuia principiile fondatoare, să-și recunoască asemănările etc.; un alt colț al sălii de clasă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
armatei. Cel mai bine a definit-o cred H.R.P.-ul nostru național, când descrie scena dușului (copacii "troznitori" de unde țâșnea alternativ apă caldă și rece, antecameră a iadului). Și încă: "în evoluția limonadei, armata ocupă un loc important". Această construcție dadaistă, absurdă, descrie cel mai bine realitatea modernă a serviciului militar. Nu pot învăța limbajul Morse, oricât m-aș strădui. Ta-ta-ti-ti-ta. Nu am îndemânarea necesară, abilitatea practică, am tulburări de atenție etc. Locotenentul care are grijă de noi și ne bagă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
buclă muzica celor trei soleils (staruri) algerieni din Franța, Rachid Taha, Cheb Khaled, Faudel, dar și muzica lui Bregovic, plus un CD cu manele pe care l-am cumpărat din Piața Obor atunci când am fost acasă pentru coperta sa aproape dadaistă (Prinții manelelor se cheamă discul, și pe coperta I Adrian Copilul Minune este reprezentat în chip de cavaler medieval, cu sabia ridicată deasupra capului). Îmi încerc a doua zi norocul și ura! , salvarea vine din Orient. Funcționara de la ghișeu, mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Israel, India, O. se stabilește la New York. Publică aici, sub o semnătură ușor adaptată, Valery Oisteanu, mai multe volume în limba engleză, iar în 1977 întemeiază Poets & Artists Surreal Society. Între 1973 și 1995 organizează expoziții de artă și literatură dadaistă și suprarealistă, între care și The Romanian Contribution to Dadaism and Surrealism în 1981, o amplă expoziție artistică și documentară la Franklin Furnace Gallery. Între 1986 și 1995 este redactor la „COVER. Arts New York”, magazin lunar independent, în care publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
artă avangardistă „Wall Patrol” (semnată Valery Gallery). Îi apar aici, precum și în alte reviste americane, traduceri din scrierile lui Urmuz, Tristan Tzara, D. Trost, Gherasim Luca, Gellu Naum ș.a. În 1996, cu prilejul centenarului Tristan Tzara, prezintă mai multe spectacole dadaiste la Centrul Cultural Român din New York, la Praga, München și București. Preocupat de culturile primitive orientale, realizează filme documentare în Indonezia, India, China, Thailanda. După 1989 a revenit în spațiul cultural românesc, colaborând cu versuri la „Contrapunct”, „România literară”, „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
fenomene de disoluție clară, pe care o susțin în numele unei așa-zise transparențe sau demitizări care țintește doar temeliile, nicidecum mofturile culturale de import. Căci nu am citit nici un rând scris de acești autori, în care să se înfiereze obrăzniciile dadaiste și letriste. Dimpotrivă, aceste scamatorii verbale sunt prezentate drept creații ce țin de tradițiile autohtone (cum e cazul cu giumbușlucurile fără valoare ale lui Urmuz) și li se fac festivaluri naționale în timp ce scriitorii iubitori de țară sunt defăimați și alungați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor scrieri literare, el preferă textele de substanță „natural emotivă”. În comentariul, cu ton panegiric, Poezia lui Al. T. Stamatiad (1937), criticul de circumstanță își varsă năduful pe felul de a scrie, „anarhic, arbitrar și absurd”, prin care cohorta de „dadaiști, futuriști, integraliști, ermetiști” nu ar face decât să producă o „bâiguitoare confuzie lirică”. Pentru autorul unor poeme ca Romanță și Tu, sora mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
care Înfățișează România e un alt moment din demolarea statuii lui Lenin (comentariu: desprinderea de tutela sovietică), alături de două secvențe din interiorul Palatului Parlamentului... În sfârșit, după cele două extrase de violență, o fotografie a lui tristan tzara, fondatorul mișcării dadaiste, o contribuție la cultura europeană, o construcție. Alături, Însă, două fotografii exterioare ale imensei clădiri a Casei Poporului. Nu mă pot abține să nu mă gândesc: oare ce ar fi spus tzara dspre această alăturare? Obțin un superb album de la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Joseph Delteil, Antonin Artaud, André Masson, Roger Vitrac, Jacques Prévert, Michel Leiris ș.a., se constituie într-o grupare autonomă, devotată s. Aceasta își propune revoluționarea nu doar a literaturii, a artelor, ci a întregii existențe, individuală și socială. Opunând spiritului dadaist anarhic și pur negativist acțiunea constructivă organizată, ei întemeiază un „birou” de cercetări suprarealiste, care, în loc de „Littérature”, editează în 1924 revista „La Révolution surréaliste”. Activitatea suprarealiștilor - al căror număr crește mereu, prin ralierea unor scriitori și artiști plastici ca René
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
sau orale, precum și desene ale unor copii, bătrâni și alienați mintali, își povestesc sau scriu rapid visele, hipnotizează și se lasă hipnotizați, practică scrierea automată. Scriind și pictând, ei se abandonează „hazardului obiectiv”. „Dicteul automat” e o variantă a procedării dadaiste de a decupa cuvinte din ziare și a le amesteca, deosebirea constând în aceea că suprarealiștii încredințează paginii albe, ca în stare de transă, orice iese de sub instrumentul de scris. „Scrieți repede - își instruiește Breton discipolii - fără subiect preconceput, destul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]