131 matches
-
aici să faci ceva exhibiție cu noua artă? Manifestele voastre au un succes nebun, mai ales cel despre idioția pură, bineînțeles. Ar fi cea mai amuzantă manieră de a-ți irosi viața și numai timiditatea mă împiedică să devin un dadaist militant. Îți încredințez inima mea deja dadaizată”. Autorul se referea la Dada manifeste sur l’amour faible et l’amour amér... Rezerva temperamentală a lui Vinea, opusă ritmului trepidant al „vieții veacului”, apare mult mai clar în finalul poemului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maniu, Nichifor Crainic). De asemenea, cazul unor scriitori moderniști precum Camil Petrescu, Gala Galaction și Tudor Arghezi (ultimul — condamnat penal pentru colaboraționismul din perioada ocupației germane). Un gest de „neutralitate antirăzboinică” fusese însăși plecarea din țară, în 1915, a viitorilor dadaiști Marcel Iancu și Tristan Tzara. După despărțirea lor din 1918, cei doi comilitoni se vor reîntîlni — dincolo de frontiere și de resentimente — în paginile Contimporanului. Primul număr al revistei apare pe 3 iunie 1922. Ca redactor - deocamdată - este menționat doar Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autorii cari pornesc de la Aloysius Bertrand și Baudelaire și, cu toate că se ridică împotriva simboliștilor, să prenumere pe Francis Jammes și pe Laforgue (...) și apoi atîția fanteziști (Deremé, Carco, Pellerin, Toulet) cari n’au nimic comun cu unanimiștii Romains, Duhamel sau dadaistul Tzara pentru a înțelege că pînă și sectarismul de la „Sagittaire” este relativ și conducîndu-se după legi interioare, pe care numai autorul de antologie le cunoaște” („Două epiloguri la Antologia poeților de azi”, în Opere 3, Mențiuni critice, București, Editura Minerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fauchereau, dar și altor comentatori străini ai avangardismului românesc „există, în literatură, ca și în cultura populară din România, o întreagă tradiție a absurdului” (Serge Fauchereau, „Dada éxistait avant Dada”, în Phantomas, Belgia, nr. 125-127, 1974, pp. 3-5). Recuperarea poststalinistă. Dadaist, expresionist, suprarealist, existențialist, absurdist, oniric. Precursorul modern „absolut” Pe filiera indicată de Ion Vinea și sugerată de avangardiștii de la unu, în Istoria... sa, Călinescu făcuse o apropiere hazardată între Urmuz și suprarealism: „Suprarealismul român este, prin Urmuz, anterior celui francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute, ireductibil subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe exegeții fenomenului să considere că poetul era pregătit, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, București, vol. I: 2001, vol. II: 2002 Salazar-Ferrer, Olivier, Benjamin Fondane, trad. din franceză de Elena Tudorie, Editura Junimea, Colecția „Românii din Paris”, Iași, 2005 Sandquist, Tom, „Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc”, în Balkon. Revistă de artă contemporană, nr. 4, Cluj, septembrie 2000 Sălăgean, Sergiu, Ion Vinea, Editura Eminescu, București, 1971 Sebastian, Mihail, Eseuri. Cronici. Memorial. Ediție îngrijită și prefață de Cornelia Ștefănescu, Editura Minerva, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
târziu pe de rost... Mută-te la pasajele care-l privesc exclusiv pe invitat. Pufoasa, spongioasa doamnă parcurse, bolborosind, snopuri de rânduri și glisă două file. Nerelevant. Pinky se clarifică totuși că Robin era un pic prea prolix pentru un dadaist. - "Credința mea este că, după mine, destinul va isca un foarte mare artist, de o factură cu totul controversabilă... Ceea ce scriu acum, este, la rândul său, controversabil... Viitorul profet al Artei ce-l... trâmbițez eu, va fi, desigur, una după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
entuziasmată de erudiția interlocutorului. Era mai mare plăcerea să îi asculți, nu știai la care să te uiți< el prefera să o privească visător pe ea. Considera poezie tot ce avea ritm, metric, iamb, rimă, dactil însă a dat peste dadaiști care amestecau cuvintele la întâmplare și a avut surpriza, în joaca lui să scoată lucruri incredibile cu sensuri nebănuite, având înțelesuri ascunse și multiple, în același timp lăsându-i libertatea expresiei, versurile nefiind limitate de ritm și rimă doar le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un „muzeu” al valorilor recunoscute, devenite exemplare, generînd admirația stagnantă, se ghicește ușor răspunsul, ce nu va Întîrzia de altminteri, să apară: unicul loc de „refugiu” se poate afla doar În afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese Încă dadaistul Tzara, iar Voronca Îl urmează, susținînd că „era desăvîrșirilor e sfîrșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, În timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pîndit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere Într-un echilibru de azur pur ar trebui să
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Europa. A vrut să evite un șoc, dar a creat un electroșoc, care ne zgîlțîie bine inclusiv pe noi. Filosoful care l-a influențat cel mai mult pe Sarkozy a fost Bernard Henri-Lévi. Mă tem că Hollande a ales vreun dadaist de mîna a treia... Și totuși, spirite lucide mai sunt, atît în Germania (Jurgen Habermas) cît și în Franța (Emmanuel Levinas), care să încerce să restaureze dimensiunea umanului, să regîndească fundamentele eului, dar ca excepții. Ultimele decenii sunt traversate de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
eului, dar ca excepții. Ultimele decenii sunt traversate de o criză cu multe fațete : cea a reprezentării umanului. Concepția clasică, cea renascentistă, sau cea a luminilor sunt depășite. Umanismul însuși, cum aprecia Unamuno, e în criză. Nu întîmplător au apărut dadaiștii, apoi suprarealiștii, care practică nonsensul, deriziunea și chiar distrugerea. O inumanitate s-a extins ca o plagă, devenind atotprezentă și dezmembrînd sensul lumii într-o țesătură de erori și iluzii. Este tărîmul celor proști, care nu vor să știe mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și nuveliștii: Rebreanu, H.P. Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Ionel Teodoreanu, teoreticienii modernismului (E. Lovinescu), poeții și prozatorii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir. Urmează intimiștii (Bucuța, Perpessicius), tradiționaliștii (Pillat, Fundoianu, Voronca), ortodoxiștii (Crainic, Voiculescu, Blaga), avangarda cu dadaiștii, suprarealiștii, ermeticii (Tzara, Urmuz, Ion Barbu, Vinea, Matei Caragiale). În ultimele capitole se referă la diferite orientări din epocă, între care, critica lui Zarifopol, Ralea, Vianu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu; proza memorialistică și documentară, noul roman citadin, literatura feminină, poezia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de persuadare (forță stilistică, șocul afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner, utilizarea aluziei, parodiei și ironiei reprezintă modul caracteristic al analizei baudrillardiene, aceste procedee putând fi decodate și în termenii continuității stilului baudrillardian cu cel al dadaiștilor sau al situaționiștilor. În pofida asemănărilor sau continuităților ce se pot stabili între scriitura sa și alte tipuri de organizări discursive, Turner remarcă faptul că "trăsătura poetică și frapantă a stilului lui Baudrillard nu are echivalent în științele sociale, cel puțin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ar garanta vigoarea unei opere. Dimpotrivă, avangardiștii susțineau superioritatea imaginației și a simbolurilor care surprind receptorii și le modifică atitudinile, comportamentele, modurile lor de a fi. Acei creatori au intrat în conștiința publică cu nume uneori bizare: futuriști, expresioniști, cubiști, dadaiști apoi suprarealiști. Lista a continuat cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice au fructificat valențele estetice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a manieriștilor, pe de alta cu onirismul romantic profund, s-a putut crede că el se integrează, cumva, cuminte și regulat, în dialectica școlilor și curentelor artistice ale civilizației europene moderne. îi vom găsi pe suprarealiști înghesuiți, de obicei, între dadaiști, futuriști, constructiviști și diverse alte feluri de moderniști. Dar toate aceste curente ne sânt familiare, ideologia lor e simplă, uneori caricatural de simplă. Putem înțelege mistica noului, a vitezei, a experimentului. A torsionării sintaxei, a fragmențarismului. în toate există o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se aseamănă. Se pare că, dintre aceste "scene originare", cea mai recentă e și cea mai serioasă. Istoricul de artă știe foarte bine că anti-arta secolului nostru nu a fost o melancolie precum celelalte, ci o decizie metodică, argumentată, inspirată. Dadaiștii, care-au făcut din sinuciderea artei specialitatea lor artistică, au vizat-o deliberat, atacându-i condiția primă: operația materială, lucrul însuși, fie prin obiectul indiferent, ready-made, fie prin hazardul erijat în principiu, happening. Pentru prima oară, Phoenixul se renegă, își
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
129. Ignorarea relevanței pare să fie condiția esențială a umorului lingvistic. În plus, dacă nerespectarea maximelor legate de calitate, cantitate și manieră este comună glumelor obișnuite încadrate umorului tradițional, deliberata omisiune a principiului relevanței este o tehnică tipică în cazul dadaiștilor și al suprarealiștilor, generatoare deci de un umor absurd. Replici precum " Iaurtul e bun pentru stomac, rinichi și apoteoză", "Nu te uita la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele asociații alogice practicate programatic de dadaiști. Absurdul comic al unor replici rezultă și din ignorarea incompatibilității semantice între segmentele discursului cooordonate adversativ: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale", " Automobilul merge repede, dar bucătăreasa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un „muzeu” al valorilor recunoscute, devenite exemplare, generând admirația stagnantă, se ghicește ușor răspunsul, ce nu va întârzia de altminteri, să apară: unicul loc de „refugiu” se poate afla doar în afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese încă dadaistul Tzara, iar Voronca îl urmează, susținând că „era desăvârșirilor e sfârșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, în timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pândit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere într-un echilibru de azur pur ar trebui să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
încuiat / Lacătul la poarta / Aș fi pus o scară / Și-aș fi luat-o jos / Că o pară coapta / Că o fată moartă / Și aș fi culcat-o / Într-un pat frumos”. De la astfel de versuri până la gesturile scandaloase ale dadaiștilor distanță nu este deloc mare. Cu ele Ț. părăsește literatura română, nu înainte de a profeți cumva mișcarea pe care o va declanșa la Zürich: „Literatura e viermele ce roade drumul subteran / Prin care o să curgă apă ca să iasă roade la
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
are aici o frecvență considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții, paralelisme sau
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
1994, passim; Dumitru Micu, Reverie și joc, L, 1995, 37, 38; Caraion, Tristețe, 103-106; Ciopraga, Amfiteatru, 403-407; Popa Convergente, 48-60; [Tristan Tzara], ATN, 1996, 3 (semnează Daniel Dimitriu, Constantin Ciopraga, Ion Apetroaie, Valentin Silvestru, C. D. Zeletin); Ion Pop, Un dadaist la o sută de ani, RL, 1996, 14; Radu Bogdan, Tristan Tzara și Pablo Picasso, RL, 1996, 14; Ion Pop, „Lampisteriile” lui Tristan Tzara, LCF, 1996, 15; Livius Ciocârlie, Un magazin de lux, LCF, 1996, 16; Tristan Tzara 100, L
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
lui Vladimir Streinu se dezvoltă în plan estetic; însuși scrisul său elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică.”2 Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din 1941 asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul 1928Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, 1938. G. Călinescu admite concesiv reticent: „Poetul a scris
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Internaționale întemeiate la Moscova în martie 1919. Ceilalți vor reacționa mai lent. Ei ezită în a lua vreo atitudine, chiar dacă o exclud deja pe aceea a angajamentului național. În Franța, aceștia vor schița o alegere abia din 1922, cînd foștii dadaiști evoluați acum la suprarealism sub influența lui André Breton și Louis Aragon vor deveni mai activi din punct de vedere politic. Breton și Aragon se vor apropia atunci de partidul comunist, în același timp în care, la cealaltă extremitate a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
revelatoare: "Critica lui Vladimir Streinu se dezvoltă în plan estetic; însuși scrisul său elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică." Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din " asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul "Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, ". G. Călinescu admite concesiv reticent: Poetul a scris și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]