1,067 matches
-
ce reprezintă înălțare exultantă. Cînd ni s-a părut posibil, organizînd la Bistrița ofranda numită chiar așa, Miracolul pasarilor, ne-am silit să-l sugerăm vectorial, amenajînd, de pildă, expunerea ca o concretă escaladare a unor spații robuste, cucerite în dalba lor verticalitate. Generos găzduindu-ne, incinta salubru restaurată a unui edificiu de veac XIII, la Herina, se acorda asaltului pașnic, pe spaliere de lemn curat, neted geluite, cărora Viorel Mărginean, cu o intuiție sigură, le încredințase un rol decisiv în
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
lirice: „Crăciun luminat/ și-un text tremurat,/ păsărele și iepuri/ care ronțăie coajă/ și fructe și muguri/ An Nou 2011/ mai bun,/ Sănătate și pupici/ Mănuși și ciorapi/ de lână și tolbă/ plină cu daruri, iubirea noastră/ nevestejită și/ Florile dalbe,/ le simți mirosul?/ Dumnezeu cu/ noi toți și cu mare milă, cu/ drag. Constanța” Din sumar, am reținut și semnăturile lui Gheorhe Grigurcu, Traian Ștef, Daniel Vighi, Al. Cistelecan, Luca Pițu, Viorel Mureșan, Ion Simuț, Ioan Moldovan, Horia Bădescu, Nicolae
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
a-l face și pe el să înțeleagă ce nobilă este mântuirea oamenilor prin iubire! Așa că Agamiță s-a plictisit de umbra sa magnifică, de umbra aripilor sale de oțel, ineficientă, încercând și reușind să înfrângă ficații politichiei cu o dalbă scrisorică în cioc, pașnic! O, ce viziune mântuitoare asupra lumii, domnule Ovidiu Ghidirmic! Da, când Agamiță ajunge în târgul de sub munte, în toiul alegerilor, visul său politic și etic era împlinit! Și cu acest prilej el alină și suferința fiziologică
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
cu V. Voiculescu? E prea mult spus pentru simpatia admirativă ce i-am purtat mereu. La început, m-a atras pentru că a trăit câțiva ani în Bârlad, în epoca refugiului din fața invaziei germane și a colaborat, nu numai la Florile dalbe, dar și, mai târziu, la reviste bârlădene ca Graiul nostru, la care am scris și eu, ca elev de liceu. Când m-am mutat în București, l-am vizitat și m-am bucurat când am simțit că-și aduce aminte
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
vernisaj - „a introdus, pentru uzul nostru uituc, o scară ce invită și obligă.” Astăzi propunerea lui se scutură de orice pedagogică tenacitate. Sinteza la care a ajuns stă, în actuala expoziție, sub destinderea unui vocabul senin: „din grădina cu flori dalbe”. Dar imboldul, astfel operativ, s-a iscat din grația unei întîlniri deloc previzibile, pictorului, cuprins de frămîntarea tonică proprie acestor ultime creații, i-a ieșit în cale, inocent dialectală, o colindă ardelenească, respirînd fraged intimitatea cu vegetalul. Acolo vestea bună
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
ultime creații, i-a ieșit în cale, inocent dialectală, o colindă ardelenească, respirînd fraged intimitatea cu vegetalul. Acolo vestea bună a Nașterii se conjugă floreal, printre afinități radioase, Fiul Sfînt - spune viersul - a venit pe lume „în grădina cu flori dalbe”. Și întîia sa lucrare, proiectat în ipostază umană, e să compună buchete, să le menească fericirii și paradei juvenile: „C-o mînă flori culejea / Și cu alta lealejea / Să le ducă-n sat la fete / Să se-mpene în sărbători, / Să
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
festiv tinemirp, îi murmur brașoave alaiului său: Momindu-l să-mi intre-n rovdirp. Acuma, că ninge, mi-s iarăși cu mau! (Ci, toamna, de-a pururea-s grav-ciglatson!) Incaltea, sunt singur: zăpezile au Intenții să-mi poarte coron! Florile dalbe se fâțâie-n joc nuligest: Musmee, de parcă, din spațiul nopin, își scutură tandre cireșii-n acest Banatic solstițiu. EGNIN! Parapon de sezon / 1994 Moș-Ajun deja-mi trecuse Peste noaptea cea mai mare, Dar nici pentru dânsul nu se înjghebă niscai
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
nimeni, absolut nimeni, era începutul unei incomparabile iubiri *** Am starea cînd aș inventa o limbă atroce, un idiom ce ar numi cu săruturi sulfurice viața și moartea, m-aș trezi diminețile, aș spune bună ziua, iar ziua s-ar cutremura cu dalbe cenuși, aș numi cenușile și s-ar întrupa nimicitorul, cînd mi se întîmplă asta nu mai e nimic de numit, e doar vertigiul, iar în vertigiu se află ascuns numele altei limbi, ce face să apară viața și moartea altundeva
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
a dus poetul meșter în sonete/ Lăsându-vă pe voi să trageți greul/ Venise timpul să scoată mardeiul/ Ca să ia stixu-n larg pe îndelete// Sonete v-a făcut cât penteleul/ Cu rime pergamute pe tăiete/ Și-acum se duce-n dalbe piruete/ Ca să-i deschidă cerurile Zeul// Făcut-am Doamne la amici portrete/ Prinzându-le în paișpe versuri Eul/ Fără să le descântec portmoneul// Pâcă Ionescu Vlad Ahoe-Zmeul/ Apostu Roman Preda-Moromete/ Mă iartă, Doamne, vin să-i duc la fete” („AUTO-SONET
EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ – THEODOR RĂPAN. In: Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
șirag de nopți albe, Înșirat de un copil melancolic... bomboane din perle, caramele din opalit și dropsuri de lavă! sunt contrastele suflate În jocul de Mah-jong, da, sunt eu! inima care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi de cupru, dealuri de bumbac... și te iubesc! parce que je t'aime! DE-ATÂTA DOR! lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere, unde se respiră concluzia disperării
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
uman, pe acest sonetist de excepție, este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
-mă-n versuri de dor... Ce-n zorii de ziuă îmbracă amurgul În cântec de slavă și nemuritor. Îmi ninge în palme zăpadă Cu fulgii grăbiți, jucăuși Surâd într-o mantie albă Toți pomii de ger adormiți. Iarna pare o dalbă poveste Împletită cu raze de soare... Când lumea solemn strălucește... Cu-n zâmbet sublim în ninsoare. Cluj Napoca 14 februarie 2016 Muzică vie Zăpada de ieri, E albastrul de azi... Ce străbate prin verdele crud Al răbdării... Clipirea ce strânge În
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului A venit iarna cu fața ei albă Croșetându-și haina cu fir de nea, Pomilor le-a pus pe crengi salbă Și o mantie de stele argintii, grea... Totul e alb ca o floare dalbă, Sclipirea fulgilor ce viscolul strunea, A venit iarna cu fața ei albă Croșetându-și haina cu fir de nea, Pe gene se așează fulgi de promoroacă Ce gerul o naște din vapori de ghiață, Grădini și parcuri de argint sunt
A VENIT IARNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373730_a_375059]
-
curcubeu, Ce ne leagă tandru chiar de Dumnezeu. Cluj Napoca 25 octombrie 2015 Zilnic lângă Tine Zilnic lângă Tine parcă zbor mereu. Trăiesc la înălțime lângă Dumnezeu. Când lovește timpul peste tâmpla mea, Aripile Tale sunt scăpare mea. Mă răsfir în dalbe cântece de flori, Ce aduc în mine ai dragostei fiori. Palma veșniciei îmi mângâie mereu, Viața mea întreagă ascunsă-n Dumnezeu. Clipită de clipită trăiesc îngenunchiat Lângă tronu-Ți sacru, Mare Împărat! Să îți laud Numele de Mântuitor Să-Ți cer
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
Poate ajunge să-l ducă la culcare. Adie vântul peste tâmple de coline, Așternând covor de frunze ruginii, Oftări se aud prin crânguri desfrunzite, Și pașii speranței în inimi de copii. Mână în mână pe a zilei frunți Scriem cu dalbele simțiri de bucurie. Că toamna a adus în poalele ei nuci Iar copiii le adună cu mare veselie. A mai bătut iar vântul cel tomnatic La ceasul unei zile ca de bun venit, Să-nveselească bradul singuratic, Ce-n frunze
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
pornit să joace pe marama unui fulger. Au topit prin suflet gerul cu-ale spadei lor mândrie, învelind cu îngeri cerul din a iernii lungi feerie. Își luă aripile-n palme biata iarnă și se duse. o paradă de flori dalbe cu-a ei spadă o răpuse. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: BALADA IERNII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
cer și zilele mele,iar fericirea poartă chipul omului iubit.20 Martie 2015 - MIT... XIII. EMOȚIE DE PRIMĂVARĂ, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017. Mustește pământul, adie-a primăvară, încă, simt încleștarea anotimpului dalb, dar tot acest freamăt de viață primară, încolțește-n gând și scriu negru pe alb. Emoția mă strânge ca și-o cingătoare, zbaterea fluturilor nu se lasă așteptată și curge ca apa de munte, clipocitoare, iar în cădere-nalță ritmuri
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
visez deja, la primul puf de păpădie, pe care să-l strivim într-un sărut-stern, pân' ce firavul puf se va topi în poezie. 10 Februarie 2017 - MIT Citește mai mult Mustește pământul, adie-a primăvară,încă, simt încleștarea anotimpului dalb,dar tot acest freamăt de viață primară,încolțește-n gând și scriu negru pe alb.Emoția mă strânge ca și-o cingătoare,zbaterea fluturilor nu se lasă așteptatăși curge ca apa de munte, clipocitoare,iar în cădere-nalță ritmuri ce
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ramă și-n muzeul din suflet are chiar, dioramă, visu-i congelat, iar nămeții l-au acoperit, parcă-i Hibernatus și se vrea descoperit. Într-o iarnă flămândă ți-am fost visul alb, făr' să știi, cât o să doară visarea-n dalb, herghelii din cuvinte au tras sania-gând și timpul scrib le-a așezat rând sub rând. Sunt visul alb troienit la tâmplele cărunte, cu dorul trimis, într-un azil de sentimente, deseori îl vizitezi, chiar rămâi încremenit, căci focul arde-n
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
-ntr-o ramăși-n muzeul din suflet are chiar, dioramă,visu-i congelat, iar nămeții l-au acoperit,parcă-i Hibernatus și se vrea descoperit.Într-o iarnă flămândă ți-am fost visul alb,făr' să știi, cât o să doară visarea-n dalb,herghelii din cuvinte au tras sania-gândși timpul scrib le-a așezat rând sub rând.Sunt visul alb troienit la tâmplele cărunte,cu dorul trimis, într-un azil de sentimente,deseori îl vizitezi, chiar rămâi încremenit,căci focul arde-n gând
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ridurile frunții, ca o pâine, unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece, la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsori și chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece, amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori. Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei, culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire, iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei, sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
în ridurile frunții, ca o pâine,unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut.Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece,la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsoriși chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece,amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori.Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei,culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire,iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei,sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETE CU RĂSUNETE 7 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului mi-a valsat în dimineața asta cocoșul dalbelor cântări apoi eu mi-am deschis fereastra și am umplut albastru îndepărtate zări eu cred în larma din cuvinte adulmec ploi răsar fierbinte poteci și trecători și fulgere de ploi tu drag sonet... iubite de o viață să nu mai
SONETE CU RĂSUNETE 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385299_a_386628]
-
privi câmpul cu străluciri de viorele,Voi privi cerul, când stelele se vor ivi... X. CIREȘUL, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017. Cireșul Abia-și deschise mugurașii albi, Când iarna l-acoperi cu fluturi dalbi, Crenguțele-i fragile înflorite-n mai, Se aplecau sub greul unui rece strai. În noapte, gerul din adormire se trezi, Iar din ținuturile înghețate, el veni Și-nvălui în ghiață gingașii mugurași, Ce tremurau ca niște puișori golași. Dar soarele
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
lasă mugurii să-i cadă, Lacrima-i fierbinte se stinse intr-un bob de rouă, ,,De voi mai fi, la anul îmi voi pune haină nouă.” ... Citește mai mult CireșulAbia-și deschise mugurașii albi, Când iarna l-acoperi cu fluturi dalbi,Crenguțele-i fragile înflorite-n mai,Se aplecau sub greul unui rece strai.În noapte, gerul din adormire se trezi,Iar din ținuturile înghețate, el veniși-nvălui în ghiață gingașii mugurași,Ce tremurau ca niște puișori golași.Dar soarele, în
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]