232 matches
-
Nici nu mă gândesc, explodă Arthur. Andrew este fratele meu de cruce, nu pot să-i cer așa ceva, să se nenorocească pe viață! Prefer să-mi taie capul. Eu am onoare.” „Și la ce-ți folosește?”, pufni baba, aruncând un damf de usturoi. „Patria și onoarea. Mor pentru Anglia!” “Nu mori pentru Anglia, aici e chestia, mori din cauză că ai principii care nu mai cadrează cu lumea de azi, plină de cadre. Te privește. Adio!“ Arthur ieși nervos, trântind ușa care se
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
care, odinioară, intrau pușcăriașii. încă erau masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei,/ Dumnezeiește./ Cel-de-Sus și din veac binevoiește/ Să-și scoboare sfintele scule/ Până la tubercule"), T.A. face o vădită propagandă religioasă. ,Cel-de-Sus și din veac" este o reprezentare cu damf gândirist, un element-cheie în rețeaua deasă a ortodoxismului. A-l aduce la nivelul cartofului, cum face T.A., înseamnă - în fond - a răspândi aburul mistic și a cenzura transcendental încercările sistemice ale rațiunii. Să ne mai mirăm că, imediat, apar
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
în atmosfera cărții. Dintre cele patru elemente, doar două depind de voință: tema și orizontul, ele putînd fi alese după afinitate sau ambiție. În schimb, timbrul și vocea nu pot fi alese, deși de tenta lor depinde mireasma elevată sau damful mediocru pe care îl emană un scriitor. Blaga și Spengler nu au stat să-și aleagă vocea sau timbrul, dar și-au ales tema și orizontul. Volumul Conștiința de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității e eliptic de două
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
Prin crucea ferestrei sparte am fotografiat vijelia Ce răscolea nucul bătrîn și zguduia scrînciobul Legat de o creangă uscată. Instinctul meu a găsit adăpost într-o odaie Fără sobă și fără peretele către celarul Cu două butoaie din care exală Damf de podgorie. Cu straturi de var fără număr. Busuioc uitat în grindă Pipăit de mine cu fereală, mirosit cu evlavie Cînd ploaia fu să mă prindă În cătunul Săliște - ca un manuscris sfînt Sub doasca de șindrilă... Poezia, să-ți
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
culori de curburi de retușuri de pliuri de iubiri ce sînt totuna cu nașterea de propoziții ce sînt totuna cu moartea degete degete de vînzare la anticariat. Ilustrată din Amarul Tărg Străzi umede cum mîini transpirate din ganguri vechi vine damful de muced al începutului Lumii un reporter din Capitală ridică deasupra capului un porumbel să filmeze cu el depărtările. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile ce palpită la gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
pe conceptul de drulă. Pe canapeaua ei modernă domnița postmodernă Văzând conceptul cât de falnic e suferă arhaic scuipând cuvinte postmoderne în limbajul frust - infolii, oh, deratizate, stampa, și apoziția prin care șobolanii scurmă gunoaiele luminii. Scandează strada în delire damfuri metafizice Infamia salvează inchiziția!" Despre preoți și arginți Despre preoți și arginți - zici tu aici Strigăte prea mari se fac auziri prea mici. Despre aroganța marilor peltici - sau despre furi Cu sandalele lor rupte-n coate. Cu opinci Trecute la
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Dinu Flamand Iar acum?... Iar acum încotro?... Cu bețivii tăi tragici cu damful orgoliilor tale rănite lăfăindu-se între cocoașele spațiului mioritic la marginea căruia apar plopii prin gări puștii fluturînd în zare flamuri de pungi de plastic... cu fuioarele de legendă ieșind din vetrele pe care nouă sărăcie își fierbe în oală
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată, farmazoana se lipi de pieptu-i, cu simțire. Mirosul de parfum scump și sos de subțiori îl izbea la rădăcină. Ministrul rotea privirea peste umărul cam ascuțit. Ringul continua să exale damful său de budă a unui bazar oriental. Îi văzu la o masă pe oamenii săi de încredere. Cel care îi ținea telefoanele mobile, un analfabet ce trăia din trafic de influență, dar se credea și pictor, privea mulțimea încîntat, de parcă
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Ci, habar n-avem de ce ni-s Vitregiți să nu ne cadă Fulgi cât mingile de tenis Pe clăbăț, sau în ogradă? Bașca, mult mai grea-i năpasta (Și nici mandea nu o iartă!!!), Pen' că trece iarna asta Fără damf de tzuică fiartă. Totuși, cine poartă vina Dacă fi-va, bunăoară, Cum pohtea baragladina: An cu două veri și-o vară!? Azi, nu-i de șagă! Azi nu-i de șagă! Ninge hotărât, Instaurând hermine colilii; Deci nu cu fluturi
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese din corp umbră face. deci există. din umbră nu iese nimic, că e conturul ideal, cămașa de forță a gestului. ea nu e continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-o vom ști niciodată) să se dezbrace și țuști afară și clic ! încuietoarea. rămasă acolo, mișcarea e lăsată pînă ajunge ficțiune în carne și oase. prevăzător și
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
cu ceea ce se poate numi prejudecată Adevărului despre viitorul României? E ciudat că după zece ani de la căderea Zidului Berlinului, țara noastră anca ași mai pune problema an ce direcție s-o pornească. Gazetărește, aceasta ăntrebare ăncepe să capete un damf tezist, cu izul sau de universalitate discutabila. Ba aș zice chiar că ideile politice ale Adevărului ies din categoria anticipărilor analitice pentru a deveni un soi de ficțiune a adevărului, ficțiune purtată de diverse voci sinucigașe. România e o țară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
de sub pat, de sub putreziciunea hanului. Auzea racii ieșind la mal sub clarul lunii iar nasul său amușina adîncimile, aflînd sub pămînturi miresme de argint jilav și piatră încinsă. Simțea gazul metan subteran alungînd petrolul în susul versanților din pîntecele pămîntului, stivuirea damfului de vegetație putridă peste cel de sulf și de apă clocotită feruginoasă. Iar în zori Jerisena aflată în pat lîngă el, țipă trezindu-l: - Aici plouă în prostie, în prostie e secetă! Și eu care l-am visat - zise. - De unde
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
un cocoș agresiv nevoie mare, de ciocul căruia mă apăram cu caietul de franceză, ciuruit tot, mai ales că pe vremea aceea nu se inventaseră supracopertele de plastic. Pompilia Eliade fuma ca un turc. Când ieșeam de la ea emanam un damf de tutun care mi-ar fi putut servi de cel mai bun alibi, dacă m-aș fi apucat eu însumi de fumat. După douăzeci de ani de la aceste vizite, am aflat că exista cineva care profitase din plin de alibiul
Amintiri amestecate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6350_a_7675]
-
îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și simandicoși. Așa se face că muzica este ascultată de unii ca și cum ar lua un mic dejun englezesc, la care se servesc produse condimentate, prăjite în sosuri grase, ce sfârâie în ritmuri rock și răspândesc damfuri de melodii electrocutante. Alții întâlnesc muzica de parcă ar face o incursiune la un fast-food, unde mușcând dintr-un burger, vorbesc la mobil, frunzăresc ziarul și flirtează cu televizorul, înconjurați de sonorități ethno (agresiv maneliste ori discret jazz-iste). O categorie
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
mirosul de bere la butoi și-al tejghelelor umede, al podelelor date cu motorină și-al coniacelor pe bază de chimicale, al dopurilor de vin "de regiune", al lichiorurilor (sintetice) de ouă sau ciocolată, cu bâzâitul muștelor, acreala sudorii și damful greu al țigărilor de proastă calitate. Era o perioadă în care barurile încă nu se răspândiseră, când "grădina" și "bodega" dețineau supremația în preferințele românilor. Stațiile de amplificare nu cuceriseră restaurantele, așa că, între o melodie și alta interpretate de mica
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
e iremediabil histrion. De aceea narațiunea propriu-zisă nici nu atinge treapta romanului, mai justificat fiind să vorbim de o schiță umoristică în care personaje derizorii rostesc niște cuvinte gongorice, cu aerul că fac profeții docte. În totul se simte un damf de caricatură neizbutită, în cuprinsul căreia un filosof e trădat de natura sa intimă: Unamuno e un cabotin care savurează ridicolul unor personaje în care se regăsește într-o măsură îngrijorător de mare. E aici un miros de badinerie, de
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
amestecuri confuze, într-un mediu al unei decompoziții ce precede dematerializarea. Astfel el urmărește priveliștea lor "topindu-se curgînd unele în altele/ amestecîndu-se cu miresmele putrede ale crinilor/ cu mucegaiul din urechile morților tineri/ peste cocleala urinei din ziduri/ peste damful băii cu aburi din Grădina Botanică" (Golem). Percepția paroxistică a materiei dereglate, imunde, duce, corectiv, la o fugă de materie. Văzul și pipăitul, adică simțurile cele mai dependente de fenomenalitatea fizică, sînt înlocuite de olfactiv. Acesta, așa cum remar-că Ștefan Borbely
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
lumea civilizată? Au dispărut, în urma eforturilor depuse de diplomați, deprimantele articole de pe pagina întâi a ziarelor occidentale despre copiii români bolnavi de SIDA, despre cerșetorii rromi sau despre prostituatele din țara Ilenei Cosînzeana? Prin perpetuarea imaginii de țară sălbatică, scoțând damfuri totalitare, prin felul în care arată clădirile ambasadelor și prin prestația jalnică a reprezentanților oficiali, România lui Ceaușescu și România lui Iliescu sunt perfect interșanjabile. Există, bineînțeles, câțiva ambasadori de bună calitate, dar nici unul dintre ei nu figurează pe lista
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
în casa bătrânească, spărgeau nuci pe măsuța rotundă înconjurată de scăunele cu trei picioare și sporovăiau sub privirile smălțuite ale sfinților din icoane. Acasă, la București, mama își schimba felul de a vorbi, o dădea pe orășenește, dar un ușor damf din vechiul grai rămânea ” (Ochiul căprui al dragostei noastre, pp. 79 - 80). Odată cu acest paragraf, Levantul, o epopee piezișă, se încarcă deodată de lirism. Îndepărtarea de canonul genului nu stă numai în atitudinea parodică, deci. Ci în însăși esența acestei
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
dintre 1948 și 1989, nici cel absolut stimabil (dar interminabil) de azi, nu sugera/sugerează plenitudinea luminoasă a ideii de Sărbătoare. Ei bine, după intonarea Imnului Regal, trecea fanfara militară și defilau regimentele orașului. Iar toată lumea aceea, chemată nu de damful cazanului cu fasole, ci de sentimentul Sărbătorii, arunca flori peste soldați și ofițerii lor în mare ținută. Obicei pierdut și acesta. Și totul nu dura mai mult de un ceas. După care toată omenirea aceea radioasă flana pe Corso și
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
sentimentalism de o autoare care știe ca nimeni alta să se pună în pielea personajelor sale. Cititorul cărții Ioanei Pîrvulescu, În intimitatea secolului 19, are șansa de a parcurge, pas cu pas, etapele nașterii civilizației române moderne. Între străzile cu damf de fecale ale Bucureștiului anului 1940, civilizația narghilelei, a ilicului și a șalvarilor, a animalelor moarte (cîini, pisici, vaci, cai) abandonate în stradă vreme de săptămîni, pînă la capitala Regatului României de la sfîrșitul secolului al XIX-lea (în care funcționau
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
culmea, sunt dominate sever de formă și de rațiune. O modă a dominației autoritare ce, dacă nu va fi ocultată rapid și cu măsură, va pune neîndoios umărul la naufragiul iremediabil al muzicii savante. Mi-aș fi dorit măcar un damf de aggiornamento, dacă nu strădania de a scoate discursul sonor din starea de platitudine lingvistică, de monotonie și locuri comune. N-a fost să fie. Păcat de efortul interpreților, care sub bagheta lui Pierre Roullier au luat temperatura exactă a
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
modernismului. Sclipind efemer, "în ritmul clipei care'n van a fost", și consolînd-împungînd ființa cu lecția frumuseții cu cît mai evidentă, cu atît mai pieritoare. Anotimpuri-le sînt un amestec, exploziv ca mugurii și ca păstăile, de melancolie diafană și damfuri grele, de carne rătăcită în mrejele vieții îngerești: Dar mă cuprinde neputința'n ghiară,/ Când văd un stârv în zi de primăvară/ Și simt un creator incoerent." (Amiază de April). Un creator incoerent e Bonciu însuși, ciupind strune diferite, îmbinînd
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
și nesimțirea nomenklaturistă se citesc în privirile rapace ale hienelor politice ce-au dus România la infarctul care, după 1996, n-a făcut decât să se acutizeze. Mersul țanțoș al lui Iliescu, asudările abundente ale lui Năstase și graseierile cu damf demagogic ale lui Răzvan Theodorescu sunt simptomele catodice ale ciumei care stă să cuprindă din nou România. Că locul lui Iliescu ar trebui să fie într-un fund de închisoare, și nu în turnee electorale, nu pare să mai preocupe
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]