160 matches
-
în litere albastre vama, clădiri întîmpinate, macaze și lungul peronului. Duminică, 4 ianuarie, ora 0,00, în gara Bacău, în sala de așteptare, băncile cu călători din toate patru laturile, neamuri care n-au crezut în Evanghelie, literați și alți damnați de măsura unui discurs de trei ore, la acceleratul Vatra Dornei București, de cinci ore și trei sferturi, la personalul Bacău Galați! mă ridic și pierd de trei ori de cinci ori mai mult, convingerea paternității s-a conturat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
au dat seama că era la capătul puterilor. Câinii de rasă abandonați se prăpădesc repede, iar cei în vârstă au instinctele amorțite. Nu se bat pentru hrană, nu se lipesc de haite, își așteaptă cu un soi de resemnare de damnați stăpânii, pentru care, și atunci când mor, n-au alt sentiment decât iubire. Soții D. nu fac parte din categoria celor care își umplu curtea cu câini de pripas, însă de data asta s-au simțit dintr-odată responsabili. Explicația lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cca 1800). La Biserica-din-deal din Ieud, de exemplu, În stricta vecinătate a Iadului sunt reprezentate „niamu jidovesc”, „niamu turcesc”, „niamu tătăresc” și „niamu harapilor” <endnote id="(13, p. 93)"/>. Interesant este că, În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi, cei damnați pe criterii etnice (sau confesionale) se adaugă celor damnați pe criterii etice („mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, „fermecătorul”, „care ia mana vacilor” etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă „Râul de foc”, și nu chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stricta vecinătate a Iadului sunt reprezentate „niamu jidovesc”, „niamu turcesc”, „niamu tătăresc” și „niamu harapilor” <endnote id="(13, p. 93)"/>. Interesant este că, În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi, cei damnați pe criterii etnice (sau confesionale) se adaugă celor damnați pe criterii etice („mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, „fermecătorul”, „care ia mana vacilor” etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă „Râul de foc”, și nu chiar Înăuntrul lui, precum cei din urmă. În acest caz
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de ani... și cu controversata prefață a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade a polemizat cu teologul (și publicistul) G. Racoveanu. Într-un articol publicat În ziarul Credința (nr. 195, 1934), acesta din urmă a susținut că toți evreii ar fi damnați pe vecie și condamnați la Infern pentru că nu au crezut În Isus. El și-a argumentat opinia cu Evanghelia după Ioan, În care Isus se adresează astfel evreilor : „Dacă nu credeți cine sunt, În păcatele voastre veți muri” (Ioan 8
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Deal intra în orice magazin și lua de pe rafturi tot ce-și dorea și cât putea căra: proprietarii degeaba alertau poliția nimeni nu-și lua răspunderea să completeze un proces de constatare cu numele conținând litera damnată. (Pe bună dreptate, damnată!) Așa că oamenii responsabili au hotărât să meargă noaptea la locuința lui R. și să-i dea foc. Chiar dacă gazdele ar scăpa cu viața, n-ar putea să semneze nici o plângere! se încurajau făptuitorii.) Însă nici planul acesta n-a izbutit
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de la personaje la stil, este de împrumut în această carte care, altminteri, vădește aptitudinile de prozator ale autorului și o anume ușurință a expresiei, abundentă, retorică și adeseori convențională. Contele de Walneg este o plăsmuire livrescă, însumând trăsături ale eroilor „damnați” din literatura romantică. Palid, sumbru și tăcut, învăluit în melancolie, pare marcat de o suferință fără leac. E un solitar, disprețuind viața artificială și zgomotoasă din saloane și regăsindu-și liniștea în mijlocul unei naturi luxuriante, „templu” în care poate medita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
pe acesta în eternitate. Astfel, îndepărtarea celui în care s-a investit pe sine echivalează cu o descomplectare ontică, cu o decupare și trunchiere metafizică. Conștiința ce devine aici lucidă întru solitudine înțelege și își asumă părăsirea la care o damnează îndepărtarea celui drag drept un exil nedrept și înjositor. Umilința ca situație și fapt afectiv real se rezumă pentru cel astfel abandonat la postularea nu numai a relativității ființei și fidelității celuilalt dar și la evocarea relativității proprii în sensul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care suferă îi determină să zăbovească în mărunțișul metafizic al unei lumi pe care o fragmentează. Ei sunt în căutarea unor noi și inedite repere care, oricât de neînsemnate ar părea, să-i poată susține compensând lipsurile ce i-au damnat anormalității. Aici amănuntul survine în prim plan ca deschidere spre alte extensii de cunoaștere. El trebuie asimilat și depășit în ritmul lent și calm al unei analize ce se dorește sigură prin cercetarea sa meticuloasă. Între cel ce îndură suferința
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sens fiind nedeterminată, adică necircumscrisă sau incompatibilă cu demersul unei definiri cuprinzătoare, se între-zărește pentru suferind, pentru intuiția sa palpitândă drept dimensiunea primordialităților întemeietoare. Cel pătruns de sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind putința saltului întru profunzime spre energiile întemeietoare. Aceste energii sunt asumate de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corupții metafizice. A recunoaște în suferind un spirit ce dobândește gradual accesul la saltul spre transcendență implică acceptarea fundamentelor transcendente ale imanentului și diminuarea valorii ontice acordate mundaneității de zi cu zi. Într-un asemenea context, viața terestră nu este damnată la un statut de paradigmă ce trebuie negată ci este postulată ca deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru transcendență. Imanentul se relevă, din această perspectivă, ca perimetru finit, insular așezat în infinitatea unui absolut armonic. Un astfel
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reîncadra respectiva conștiință îndurerată în perimetrul restrâns al excepțiilor izolate. Astfel, cei a căror suferință nu poate fi stinsă trăiesc printre ceilalți semeni purtând însemnul apartenenței la o solitudine circumscrisă și delimitată în interiorul mundaneității cotidiene și de către aceasta. Ei sunt damnați la o singurătate în mijlocul lumii sociale și nu în afara freamătului de cetate al conviețuirilor umane. Daca pentru cei a căror suferință s-a stins metamorfozele interioare remise de aceasta se păstrează în efectele lor, pentru cei constant îndurerați efervescența prefacerilor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de iureșul colectiv zi de zi nu poate înfrunta perturbând temporalitatea ce damnează la disoluție și efemer. Timpul pășește peste cetatea umană ruinând-o gradual, dispănd-o în nisipuri răsfirate în secole și milenii. Ecoul optimismului de mult apus se stinge și el întru final purtat și fragmentat în adierile cursivităților istorice. Speranțe și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și peste toate școlile europene s-a simțit (și se simte încă) planând - fie ca un înger, fie ca un demon - fantoma nemuritoare a lui Alcuin din York, care ne-a smuls din armonia lui enkyklios paideia și ne-a damnat să trăim într-o „genune culturală” care se adâncește mereu și din ce în ce mai vertiginos. Se va scinda lumea euroatlantică în două „rase culturale” sau, dimpotrivă, se va reintegra într-o unică și mare cultură globală? Note și referințe bibliograficetc " Note și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
există lucruri nespus de grave în profunzimea lor. Îți spun sincer, nu știu dacă ți-aș scrie dacă nu aș avea încredere în POETUL Lucian Vasiliu. Marii prieteni sînt numai cei care se ocupă cam de aceleași lucruri. Nu sînt damnat pentru că scriu, pentru că fără să știu mă refuz fericirii, ci pentru că trăiesc printre oameni de copleșitoare incultură, oameni preocupați numai de competiții și noroi (citește: bani). A pleca este unica rațiune a salvării. Bine, nu mă pierd din cauza inerției seci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Versurile din Mereu tristețea (2001) transcriu o regresiune a sentimentelor. Parcurgând o lungă cale de la iubirea adolescentină care anima universul, R. devine prizonierul unui spațiu liric apăsat de umbrele melancoliei. Tristețea se transformă într-o prezență, iar eul liric este damnat, exilat în mijlocul unei lumi părăsite de privilegiile binelui. SCRIERI: Plânsul oglinzilor, pref. Gheorghe Tomozei, București, 1971; Lacrima Laurei, București, 1973; Mantia de lumină, București, 1976; Sunetul visării, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Craiova, 1978; Mirele zăpezii, Craiova, 1980; Grădina suspendată, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
comori”. Cu toate că poartă „mănuși de petale”, poezia este totodată de o duritate de diamant. Foarte larg este și sufletul poetului, victimă și călău în același timp: „Am pe umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a inexprimabilului”, mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
gândurile rămân suspendate. Unitatea unor asemenea versuri, adesea violentând noimele, este conferită de conținutul reflexiv, caracterizat preeminent de semne și expresii ale deznădejdii. În Sărbătorile absenței personajul este „omul decupat”, antisentimental, fără aspirații transcendentale, a cărui situare în lume este damnată. Ironia, prin care poetul încearcă să contracareze deznădejdea, se dovedește ineficace și are ca rezultat sporirea efectului acesteia. Relația tensionată om - univers domină în Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), unde limita este resimțită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
Verkauf auf die Produkte anschlagen soll, ih ddie Konkurrenz mit den moldauischen Produkten notwendig verlieren machen muss. Thut er nicht, so gereicht ihm diese Kontribution zu einer neuen Verminderung des Kapitals selbst. Er ist ein immerwährendes verderbliches lucrum cessans und damnam emergens, und zeugt von seinem ohne Beispiel fatalen Loose. Eine traurige Aussicht, wenn mann seine Lebenssäfte augenblicklich abnehmen sieht! Doch weiter. T. Die besondern ausserordentlichen Vortheile, welche mit seinem Geburtsrecht, Stande, nach der inneren Verfassung jener Länder innigste verwebt sind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
contribuție din partea sa. Dacă încearcă să o compenseze ridicând prețurile produselor, atunci pierde în concurență cu produsele moldovenești; dacă nu o face, atunci această contribuție duce la micșorarea capitalului. E vorba aici de un etern și vătămător lucrum cessans și damnam emergens, care stă drept mărturie destinului său fatal fără seamăn. E o imagine tristă atunci când îți vezi deodată seva vieții scurgându-se! Dar să continuăm. T. Avantajele sale extraordinare, care sunt strâns legate de sângele și de rangul său, conform
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
manifestă un naționalism de genul celui afișat adineauri, un soi de rasism à rebour. Se pare că asimilarea aceasta generoasă pe filieră africană e o politică a statului francez. Esticii, care au experimentat iluzia comunistă pe pielea lor, sunt niște damnați în ochii francezilor, ai occidentalilor în general, fiind obligați să aștepte luni întregi până obțin o viză turistică. 14 iunie, miercuri VITALIE CIOBANU: În a treia zi, și ultima, la Paris, obiectivul nostru principal este Palatul Luvru. Mult mai fastuos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-i mai poate da lui Arald o eliberare: El ar răcni ca leii dar vai! Nu poate plânge 291. Plânsul este prin definiție apanaj al eliberării omului de durerea lăuntrică; când i se ia și această ultimă șansă, omul e damnat să poarte crucea durerii sale insondabile De-atunci el haina morții și-a îmbrăcat viața 292, ori să fie sortit pieirii Pân ce-un fior de moarte îl prinde 293. După stingere, vor plânge chiar elementele naturii, care intră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plânsu-și302. Plânsul elementelor primordiale ale universului se desparte însă de plânsul Demiurgului, căruia îi este hărăzită singurătatea absolută. Până la El, elementele cosmosului pot tânji după perechile lor, chiar dacă nu sunt absolvite de suferință. Demiurgos însă n-are pereche și este damnat să-și poarte destinul, întorcându-și lacrima-n sine: De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și303. Nu este deloc întâmplător faptul că asemănători Demiurgului mai sunt doar Poetul, Călugărul și Monarhul/Voievodul. Nici unul dintre ei nu trăiește sub imperiul spaimei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre el, Împingând jetoanele cuvenite pe postav până ce se opriră În fața sa. Le ridică În căușul palmelor, Îi zâmbi Paolei și, pe cea mai puternică voce pe care-o auzise la Casinò de ani de zile, strigă În engleză: — Hot damn. 10 Nu vedea ce rost avea să se deranjeze să meargă la Questura În dimineața următoare și, În schimb, rămase acasă până fu timpul să ia tenul de Vicenza. Îl sună Însă pe maggiore Ambrogiani și-l rugă să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deschizător de drumuri și creator de școală. Capitolul II Direcții principale ale activității lui Ovid Densusianu 2.1. Ovid Densusianu - profesor și cercetător „Scund de statură, firav până a lăsa impresia unei debilități constituționale, cu o figură suptă și palidă, damnată de o frunte înaltă peste care un păr negru lucios potrivit ca îngrijire lăsa uneori o șuviță rebelă îndată îndreptată cu o mișcare aproape reflexă a brațului drept. Ovid Densusianu se prezenta la orele de curs îmbrăcat în negru, ținând
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]