311 matches
-
crea utopia sa „pozitivă”: Istrati și personajul lui Cervantes descoperă ceea ce aș numi starea de criză a lumii în două dintre ipostazierile sale: aceea „cavalerească” și cea a Europei începutului de secol XX. De Hamlet - spune Mircea Iorgulescu -, îl apropie damnarea, „melancolicul prinț cu cartea în mână revoltat împotriva putreziciunii lumii” fiind personajul „simbolic reprezentativ” pentru Panait Istrati. În aceeași ordine, relația tânărului Istrati cu „obiectele” culturale care îi intersectează biografia constituie un alt câștig sigur al acestei introduceri în biobibliografia
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
paselor onirice ale iubitului cu sânge rece. Iubirea dintre cei doi configurează mitul romantic al acelor iubiri imposibile unde demonul aspiră la existența lumească, iar iubita sa muritoare ezită să împărtășească substanța nemuritoare care echivalează cu o formă sublimă de damnare. Dincolo de aspectul pueril al poveștii, pueril, dar nu idiot, se află o cultură specifică a colegiilor americane, care modelează mitul, îi conferă specificitate. Aventura se rescrie, a câta oară, pentru o anumită categorie de vârstă din clișee și nu numai
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
suferinței (în cazul de față predomină una eroticească), din ceea ce e ireductibil în istoria-i personală, diferențiind-o de istoria exterioară a temelor. E o experiență neagră a unei ființe ce ia cunoștință de sine printr-un simțămînt al unicității. Damnarea constă tocmai în această desprindere, în virtutea individuației, din comun, din media pasabilă. Bardul stigmatizat trăiește altfel decît insul curent, simțind nevoia de a lua totul de la capăt, de a-și asuma poverile absolute ale unei conștiințe relative: „Preocupat să înțeleg
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
meu blestemul se revarsă apă pe pămînt. Sînt Lilith leoaica seducătoare. Mînă a fiecărei slujitoare, fereastră a fiecărei fecioare. Îngerul căderii și conștiința somnului ușor. Fiică a Dalilei, a Mariei Magdalena și a celor șapte zîne. Nu exista leac pentru damnarea mea. Din desfrîul meu se ridică munții și se pornesc fluviile. Mă întorc ca să străpung cu valurile mele vălul pudorii și ca să șterg rănile lipsei cu parfumul dezmățului. Din fluierul coapsei mi se înalță cîntecul. Și din desfrîul meu se
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
-l prețuiești pentru datele sale native dar și pentru inteligența cu care știe să descifreze o partitură. După opinia noastră, a trecut cu brio proba de foc a interpretării dificilei arii din actul al III-lea în care, pe tema damnării, Tannhäuser povestește pelerinajul său la Roma, la Papă, pentru a-i solicita acestuia iertarea păcatelor. Marius Budoiu, prin ambele sale contribuții la interpretarea rolului în concert, ne-a convins că se impune ca un artist inteligent, serios și bun profesionist
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
că nici n-ar fi deranjat atât de mult un nou volum în maniera Păpușarului...), ci pentru că din neoexpresionismul de tip Ion Mureșan- Angela Marinescu n-a mai rămas, în Cobalt, decât o caricatură. Filmul disperării, al exasperării și al damnărilor căutate se derulează de-a lungul întregului volum, într-o monotonie tematică și stilistică surprinzătoare pentru un atât de bun cunoscător al poeziei contemporane. Cel mai adesea avem de a face, în versurile lui Komartin, cu postura narcisiacă a unui
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
de la o normă dictată de statistica colectivității. Mai mult, intuind că tropismul erotic ce dictează atracția față de un anumit sex are rădăcini genetice, Petru Sirin își privește prevaricația ca pe un defect iremediabil, cu dobîndirea certitudinii că e victima unei damnări, pentru ca următorul pas să intre în logica firească a psihologiei compensatorii: damnarea e privită în lumina unei providențe obscure, al cărei sens, deși nu-l poate desluși, Sirin îl acceptă ca principiu de supraviețuire, caz în care, departe de a
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
erotic ce dictează atracția față de un anumit sex are rădăcini genetice, Petru Sirin își privește prevaricația ca pe un defect iremediabil, cu dobîndirea certitudinii că e victima unei damnări, pentru ca următorul pas să intre în logica firească a psihologiei compensatorii: damnarea e privită în lumina unei providențe obscure, al cărei sens, deși nu-l poate desluși, Sirin îl acceptă ca principiu de supraviețuire, caz în care, departe de a fi malefică, damnarea e semnul unui privilegiu existențial. În acest fel stigmatul
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
pas să intre în logica firească a psihologiei compensatorii: damnarea e privită în lumina unei providențe obscure, al cărei sens, deși nu-l poate desluși, Sirin îl acceptă ca principiu de supraviețuire, caz în care, departe de a fi malefică, damnarea e semnul unui privilegiu existențial. În acest fel stigmatul devine blazon, iar Sirin simte că are o misiune pentru a cărei îndeplinire trebuie să plătească prețul repudierii sociale. Reacția e tipică pentru orice spirit căruia cutuma, condamnîndu-l la disimulare erotică
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
Amor mic cu literatura). Concluzia aparentă: „nu-mi pasă de literatură” (ibidem). Așa să fie? Realitatea e cea a unui text ce-și neagă negația. Implicit, a unui destin care circumscrie textul. Caz în care poezia devine un factor al damnării, o sisifică povară. În consecință, Nicolae Coande își asumă figura unui lumpen al artei, așa cum un individ îndeplinind o funcție ce reclamă o uniformă poartă uniforma în chestiune. Procedeul nu e, desigur, nou, dar împrejurarea nu poate decît a-l
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
de-o sumbră prețiozitate. Așa încît despărțirea de poezie („Artei mele i-am spus adio cum spui adio tinereții/ cum spui adio celei ce te-ngroapă-n mintea ei” - Oameni de meserie capete metalice) nu reprezintă decît un artificiu al damnării de care nu există scăpare. Poetul de mare forță expresivă care este Nicolae Coande joacă o nervoasă partidă de șah cu imposibilul. Nicolae Coande, Persona, Ed. Măiastra, 2013, 112 p.
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
jos, între forțele exterioare și cele interioare, ca regulă de bază a unui întreg menit să poarte poveri cu un calcul exact al solicitărilor... Conștiința omenească se preta aici unor comparații tulburătoare“. Chiril evoluează în roman sub semnul unei anume damnări, efect al incompatibilității ritmului interior cu acela social, exterior, al absenței punctului de echilibru între forțele care guvernează spațiul lăuntric al eului și cele exterioare care determină devenirea istoriei. Înfrânt de forțele exterioare, personajul se caută pe sine însuși în
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
frenezie a materializării, pe un imaginar inflamat, sieși suficient. Nimic nu iese în afara acestei sfere implozive, a acestei magme ce se autoconsumă. Solemnitatea decade-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină din trunchiul unui brad lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
mai era în siguranță/ Și nici eu nu mai eram din carne vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii). Aci avem a face cu un caz particular al poetului damnat, exponent al unei damnări colective. Comunitatea satului se macină ireversibil, inspirîndu-i rapsodului său o nostalgică demonie. Aflat pe un teritoriu ce se surpă fără oprire, Valeriu Bârgău manifestă, instinctiv, tendințe de evadare. Codul ancestral de comportament liric se complică, se înavuțește cu referințe culturale
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
au fost abandonate în Cobalt (cu excepția accidentală a „cascadelor de căcat” de la p. 76). E de salutat faptul că autorul încearcă un compromis între minimalismul basic douămiist și ceremonialurile marii poezii moderne, chiar dacă practică un discurs ca la carte despre damnare, autodistrugere, nebunie ș.cl. („Gata cu strategiile!/Celui ce vrea să-și facă țăndări capul,/îi las capul meu//și mă duc”) și își înscenează calofil sentimentele pe toată gama tehnică disponibilă, alunecînd, teatral, în facondă: „Știu că poezia mea nu
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
loțiune ieftină/ciudata familiaritate a saloanelor/scăldate în lumină sintetică”. Asemenea poeme de notație (implozivul Cînd începi să respiri ca prin pîslă, litania nocturnă Ochii lui Emily peste Amherst, depresivul Ghicitoare pentru monștri) ridică volumul peste cota de avarie a damnărilor glossy. Mult mai spectacular și mai ambițios, dar nu neapărat și convingător este amplul, oracularul Poem pentru cei din urmă, dintr-o secțiune finală distinctă de restul volumului așezat sub semnul poeților sinuciși Constantin Virgil Bănescu și George Vasilievici. Alex.
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
stă în imboldul pederast pe care și-l percepe ca pe un handicap care îl descalifică în proprii ochi. Într-o epocă de rigoare morală a cărei strictețe era păstrată măcar în aparențe, Wittgenstein își vede homosexualitatea ca pe o damnare absurdă ce îl exclude de la noblețea imperativului categoric. Și cum onoarea și datoria nu sunt cuvinte goale la sfîrșitul lui belle époque, Wittgenstein și le asumă cu deplină dăruire, ca apoi să constate că trăiește sub pragul lor de exigență
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
sete, iar fratele mic mai speră să ajungă la liman, salvat de iubită (ceea ce se întâmplă, probabil e delirul final). Să adăugăm pasaje (dialoguri și digresiuni) filozofice + descrieri apocaliptice și poetice + câteva scene de violență familială, placate pe discuții intelectuale, damnarea personajelor, structura lor dublă (apare o fetiță, în camera naratorului, care e iubitacopil) și vom avea, în linii mari, portretul acestui roman. Pe scurt, Dostoievski + Faulkner+ Ioan Es. Pop + ceva realism magic sud-american. Rețeta e originală, dar lipsește suflul și
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
acestui poet”. În configurarea lucrării sale, dl. Al. Florin Țene a parcurs întreaga operă macedonskiană, selectând ― din articole, proze, poezie, dramaturgie ― cele mai importante și relevante momente, aspecte, atitudini etc. biografice și memorialistice, impunând un paralelism subtil între izolarea socială, damnarea și mizeria morală la care a fost supus omul Macedonski și înălțarea spre artă a creației sale. Biograful vădește, de asemenea, un spirit critic lucid, dar și o înțelegere superioară a condiției și talentului subiectului său. Este, indiscutabil, mai mult
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI, DE PROF.UNIV.DR.FLORENTIN SMARANDACHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383858_a_385187]
-
un scriitor complex și nuanțat. Am putea spune, împreună cu Adrian Marino, că Macedonski creează, în plan spiritual și social, un stil, “o tipologie morală, făcută din miraj și himeră lucidă, voluptatea mistificării și totodată a demistificării, trăită alternativ ca o damnare, dar și cu profundă satisfacție ideală”, creionare a personalității macedonskiene pe care și dl. Al. Florin Țene o realizează la parametrii cei mai înalți ― cu o bună doză de iubire și devoțiune, documentat și echilibrat, perfect racordat la scopul propus
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI, DE PROF.UNIV.DR.FLORENTIN SMARANDACHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383858_a_385187]
-
fost Cuvântul. La Început, deci și Înaintea existenței lui Dumnezeu Însuși. Restul se precizează că este creația Lui - Cuvântul L-a precedat. După expirarea săptămânii creației, Dumnezeu a fost condamnat la a-și menține În stare de funcționare jucăria. Sensul damnării Lui există, inclus undeva, În Marele Text. Drama de anvergură cosmică - singura reală și semnificativă - este a acestui Dumnezeu amnezic și Îndobitocit de propria-I sisifică predestinare. Ultimele cuvinte ale Textului vor fi Dezlegarea și Izbăvirea Sa. L-am parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bun să mai trăim? Și cum? Ce este după moarte? Ce pot spera? De ce trebuie să mă tem? Și după ce criterii? Există un infern sau un fel de paradis? Trebuie să dorim o mântuire ori să ne temem de o damnare? Dumnezeu sau zeii dispun de vreo putere? Dacă da, care este aceasta? Sunt eu răspunzător pe acest pământ de devenirea mea de după moarte? Există aici niște mijloace de a câștiga bunăvoința puterilor divine? Câte întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
arhitectura lui sufletească, de structura emoțională proprie, că aceleași boli și la aceleași persoane, în aceleași stadii de evoluție, produc totuși efecte diferite și sunt suportate în mod deosebit. Pentru unii, chiar și cea mai mică suferință este considerată o damnare, un necaz de nedepășit, în timp ce alții, mult încercați, se bucură pentru fiecare clipă în care durerile lor îngrozitoare par a se fi ușurat câtuși de puțin, dacă nu prin vreo terapie miraculoasă, măcar printr-o abordare duhovnicească și optimistă a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
însăși, /la ea însăși. (SOrd, I, 145 sq.). Sunt în acest volum și câteva capodopere: Enghidu - un sfâșietor poem al thanaticului («Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating/stelele rotitoare ale cerului, cu privirea...» - SOrd, I, 144), al damnării sinelui și însinelui la „vederea “/autocunoașterea prin altul care nu este, ori Quadriga, Adolescenți pe mare, Îndoirea luminii etc. - Ultimul poem fiind de fapt «strigătul desfăcându-se în cometele» celor 11 elegii, din 1966. B) Etapa cristalizării originalei „ontologii “a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
și liniuțe în sistemul «Morse». Țevile reci ale caloriferelor au devenit culoare de cuvinte fierbinți, versurile și cadențele lor au devenit bătăi de inimi înfrățite” (Aspazia Oțel Petrescu, p. 11). Motivele cele mai des întâlnite în literatura de detenție sunt: damnarea la un iad pe pământ și moartea continuă; de aici și leitmotivul „Eli, Eli, lama sabahtani” (vezi poemul lui Ionel Zeană, „Golgota românească”); irosirea tinereții (Simțim în gură gust de vis amar,/ urlăm ca lupii între patru muchii,/ am vrut
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]