501 matches
-
fie! Așa că prințul în serile lungi, cînd bătea vîntul sus pe dealuri și în Vladia ningea mărunt, zăpadă adusă de viscol, ca măzărichea de îndesată, numai acolo ningea așa, nicăieri în altă parte, povestea despre Tănase Berzea ca despre un damnat, ăsta îi fusese destinul, trebuise să-l ducă pînă la capăt, să se împlinească, "nu orice om are un destin, doar cei deosebiți, cei care au un rost pe lume, toți ceilalți trăiesc pur și simplu, ca peștii, ca gîzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Toate lucrurile sunt legate, totul e să descoperi firele invizibile ce le leagă. Și, în plus, nici nu ne numim la fel. Asta ar fi fost într-adevăr o coincidență. Damiel și Amiel. D"-ul adăugat numelui meu înseamnă "dandy", "damnat", "deus" și "diabolo" deopotrivă, adică coincidentia oppositorum. Amicul tău Jorge este un înger veritabil, dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era complet irespirabil... Și pe parcursul acestor clipe dilatate, eu mă gândeam la istoria acestei povești răzbunătoare.Ea și-a făcut veacul prin sertare și a ieșit acum la lumină să provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era închisă în spatele unor garduri-ziduri cu creneluri nevăzute și Mioara nu avea voie să împartă cu ea soarta de damnată? Sau Mama era ea însăși un zid, o cloșcă ce-și apăra puiul să cunoască încetul cu încetul viața de damnat, picătură cu picătură, treaptă cu treaptă, pentru a nu fi mai târziu un șoc care ar putea să o azvârle în afara zidului-convenție și să rătăcească prin lume, tot întrebând. Mioara Alimentară accepta cu înțelegere graduală tot ceea ce i se oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
element periculos care poate atenta la liniștea semenilor. Te-am iubit violent și, probabil eu însămi violentez viața, existând. De aceea ascetismul m-a eliberat de condiția de om și m-a ridicat la condiția de mireasă. Tu ești un damnat, pentru tine Brăila înseamnă trecut. În rest și tu și orașul sunteți morți. Abisurile mele sunt populate. Arhitectura orașului o pot modifica după voie în fiecare abis al aceluiași spațiu. Lumile ce le populează sunt creații ale închipuirii mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de a fi precum leșul căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă de oțel din mașina vânătorilor pentru leul care nu o va ajunge, nu o va înfuleca, nu va cădea nici învins de gloanțe, ci va frâna pe labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând acea fâșie neutră, cu duty free-uri pline de kitsch-uri, către hotarul iernii. Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pipăiră ca și cum arăta altfel decât ei și dispărură mormăind spre oraș. Câinele îi conduse lătrând la o distanță respectabilă, deși glonțul nu-i rănise decât amorul propriu. Ca și la Superman, paznicul ruginit ghici cu greu identitatea personajelor. Erau soldații damnați ai lui Sven Hassel, iar mutilații, leproșii lui Papillon, Henri Charrière. Dacă s-a creat o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde, cineva? Adică, acolo e o bandă rulantă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pietriș șlepurile așezate la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stăvili neastîmpărul rațiunii umane; ei știu că eroarea îi poate orbi pe oamenii cei mai pătrunzători și că nimic nu e mai triumfător ca politica celor care angajează, în opera lor de a-și atinge scopurile, pe Dumnezeu și pe damnați, Cerul și Infernul. Astfel, religia însăși, sursa cea mai pură a binelui nostru, devine adesea, printr-un prea deplorabil abuz, originea și principiul nenorocirilor noastre. Autorul remarcă foarte judicios ceea ce a contribuit mai mult la ascensiunea Sfîntului Scaun. Atribuie rațiunea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să copieze natura. Primii pictează trăsăturile și coloritul oamenilor; ceilalți caracterele și acțiunile lor: există însă pictori ciudați, care n-au pictat decît monștri și diavoli. Machiavelli reprezintă universul ca pe un infern, și pe toți oamenii ca pe niște damnați. S-ar spune că acest politician a voit să calomnieze întreaga specie umană, dintr-o ură ciudată, și că și-a luat sarcina să omoare virtutea, poate pentru a face din toți locuitorii acestui continent semenii lui. Machiavelli spune că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Decizia este luată orbește sau la voia întâmplării, o decizie care pare să nu fie importantă, o moarte care nu face rău, care alină durerea, care ar putea chiar să înlăture suferința. O moarte putând să înlesnească abolirea statutului de damnat al omului. O moarte, o tragedie prin care protagonistul romanului a trecut de mai multe ori: la Dachau, la Goli Otok, în Tasmania etc. Titlul romanului ne poate duce cu gândul la lipsa unui centru al narațiunii, a unui subiect
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
conjugalitatea aparțin unor regnuri diferite, între soți și amanați sunt distanțe incomensurabile din punct de vedere psihologic. Anna îl pune în fața unui tablou de gen, un tablou burghez ratificat de contractul marital, un tablou mortificant pentru amanți, abandonarea condiției lor damnate, normalizarea situației însemnând pierderea voluptății și banalizarea pasiunii într-un cadru domestic: un bărbat citind un ziar, o femeie citind o carte în aceeași cameră zi de zi, fără aportul pe care-l aduce o dureroasă culpabilitate, un indescifrabil regret
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
și de astă dată, mult prea mare). Odiseea Nadejdei și a lui Osip Mandelștam a început în 1934, când - urmare a unei poezii demascatoare la adresa lui Stalin (reprodusă la finalul volumului) - poetul a fost arestat pentru prima dată și cei doi damnați ai destinului au fost siliți să părăsească Moscova, pentru a locui în domiciliu obligatoriu la Cerdân, apoi la Voronej, îndepărtate așezări urbane de pe teritoriul vast al Uniunii Sovietice. Odiseea petrecută în zodia istorică a marilor speranțe teoretice și a lipsei
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
și informații..." Numeroase sunt în cartea lui Cornel Ungureanu raportările la geopolitică, o știință "relativ recentă" ale cărei date s-ar cuveni să fie actualizate. Aceasta cu atât mai mult cu cât devenise, după al Doilea Război Mondial, o "știință damnată", conotată negativ din pricina asocierii cu revanșismul Germaniei "umilite la Versailles" și pornite pe recuperări teritoriale cu forța. Dar "geopolitica a existat și înainte de Hitler și în afara nazismului", remarcă pe bună dreptate Cornel Ungureanu, o știință care constată, printre altele, modificările
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
genului, pretinzător de virtuozitate, însă puțin penetrant în profunzime, mă refeream la o coardă lirică de o mai adâncă vibrație - și care, totuși, nu trăda matca. Văr primar cu epigramistul, autorul de sonete/ rondeluri nu devine niciodată un demiurg, nici damnatul cu turn abolit, el rămâne un Călător răpit de frumusețile firii, de farmecele Doamnei sale, sensibil la frumusețea formelor și la rigoarea canoanelor, în care vede pârghii și nu obstacole. Cu valul de impresii și de imagini ce-i provoacă
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
Nine 1/2 Weeks (1986) al lui Adrian Lyne, un film cult, personajul pare blestemat să nu fie fericit, deși nimic nu-l împiedică. Dacă privim cu atenție aceste filme ele sunt legate prin ceva care dă personajului grandoarea marilor damnați care-i reușesc atât de bine lui Dostoievski. Totul le stă în putință, au acea scânteie care scoate din anonimat, care pregătește un destin, însă ca în Angel Hart, darul este de fapt un stigmat pe care-l lasă mâna
Această viață Sportivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7553_a_8878]
-
precum malul de valurile mării (altă obsesie a poetului în această carte): "pe mare, se află trupurile înecate cu / cărțile în mână/ Pe fiecare carte scrie:/ democrație, libertate". Dacă elegia XXVI ne dă o idee-imagine despre condiția noastră de ostateci damnați și condamnați sub zodia morții nivelatoare, ultima elegie este un fel de epitaf și profeție politico-poetică: Nu m-am gândit / ce am să fac în timpul morții/de atâta democrație și libertate.// Morții mele cel mai rău îi pare/ că și-
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
-n lat și găsesc miraje ale diferenței unde localnicii fie nu le mai reperează ca atare, fie unde nu știu sau nu le pasă că există. Aproape că mi-era ciudă că nu aflasem eu dinainte de acest loc cu aură damnată; mi-ar fi plăcut să urmăresc aici, de pildă, cum se constituie relațiile umane într-un mediu atît de închis, retras și anatemizat. Citind însă cartea lui Spahić, am descoperit că autorul muntenegrean nu-mi „suflase” reportajul, fiindcă nu vizitase
Ognjen Spahić: „Romanul meu a ajuns acasă“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5964_a_7289]
-
auzindu-i numele, pe care l-a legat de „Nuvela” mea, tata s-a bucurat în acel infern!, și apoi au făcut legământul ca, oricare dintre ei care va ieși primul din închisoare, să povestească familiei celuilalt despre acele zile damnate. (A fost singurul dintre foștii deținuți la care am constatat, față de mine, acea lealitate, acel curaj). Între 1938-1942 ați urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Ce profesori ați avut? I-ați mai prins pe Mircea Eliade
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
dragoste damnată, întreaga recuzită a romanului gotic se află aici pentru a alcătui plămada de mediocritate și de spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai întâi - o mare dragoste damnată sau o lecție de emancipare. Pe de altă parte, regizoarea construiește un alibi contesei, cel mai puternic alibi: dragostea trădată. Din cauza cruzimii societății în care trăiește, o lume în care bărbații fac legea cu sabia sau cu vorba împletită veninos
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
F.: La Dunăre și nu. Căci, din vara lui 1948 (când cu defecțiunea generalissimului Tito) până prin ’56, Dunărea a fost, la propriu, îngrădită, „înțărcuită” ca un lagăr, păzită strașnic și supravegheată din zeci de miradoare. Dunărea era un fluviu absolut damnat. Periculos, în orice caz, pentru regim, până la ultimele-i zile. N-am fost, așa-zicând, un danubian, ci un locuitor al zonei, chiar al fâșiei de frontieră, stigmatul căreia-l purtam, în buletin, în chipul unui triunghi roșu, - semnul că
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
secreți recrutați chiar dintre ei. Se vorbea în șoaptă despre un cuib de foști legionari în frunte cu popa, hotărâți să-i aștepte pe americani ca să lichideze colectivul abia înființat, și de aceea casa părintelui era supravegheată ca un spațiu damnat, locuit de necuratul. În casa văruită în alb, zidită în stil colonial, desprinsă parcă din romanele faulkneriene inspirate din istoria sudului american, și care acum aveau ziare puse în geam în loc de perdele și draperii, nu stăteau decât stafiile anchetatorilor care
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]