1,802 matches
-
în timpul lui Ștefan cel Mare, în 1491. în document se face precizarea despre satul Filipeni, unde a trăit și stăpânit Gavril Dunavăț și verii lui, o jumătate de poiană, unde a trăit Coste Călugărul, care apare într-un document de danie, de la domnii Moldovei, Iliaș și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, la 1437 și 1438. Dacă admitem, și trebuie să admitem, că acest Costea Călugărul a stăpânit poiana care-i poartă numele, fie în calitate de persoană cu obligații administrative, fie ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drept spre apus pe Dunavăț la piscul pârâului Boțului din sus și la dealul mai în 54 gios la dreptu Știubeani în dreapta, la răsăritul dealul Oțeleștilor și peste Dobreana, dreaptă parte la Obârșie la Branova. Zapisele de vânzare-cumpărare sau de danie dovedesc fără putință de tăgad că vechiul sat Filipeni, de până la începutul secolului al XVIII-lea, a fost un sat răzășesc. Așa, de exemplu în zapisul de vânzare din 15 septembrie 1641 dat de Gravilă Hurdubiu din Hilipeani lui Ion
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și Aftodor, care vând a lor dreaptă ocină și moșie „ce aveau la sat la Hilipeaniîcăci am socotit că altul nu încape făr dumnealui.” Acest dumnealui este logofătul Pătrașcu, care își folosește poziția socială pentru a acapara prin cumpărare sau danie moșia răzeșească. Niciunul dintre cei care au vândut boierului Pătrașcu nu consemnează vechiul drept de protimisis , dar nici nu a fost invocat de rude, care aveau dreptul să răscumpere cumpărătura. Faptul că o Cristina Platoneasa poate să vândă partea ei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Faptul că o Cristina Platoneasa poate să vândă partea ei de moștenire sau averea ei dobândită este, pentru perioada secolului al XVII-lea, o particularitate a dreptului cutumiar românesc din Moldova, trecut apoi și în dreptul scris. Potrivit unui zapis de danie, încheiat la Focșani, la 20 aprilie 1692, prin care Anghelușa, fiica vameșului Dumitru, soția lui Simion neguțătorul, dăruiește lui Manolache Ruset satul Filipeni, cu siliștea, moara, heleșteul, viile, țarina, partea de pădure și cu tot venitul, lasă să se înțeleagă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să se înțeleagă că noul proprietar este singur stăpân, deși nu știm cum a ajuns Anghelușa stăpâna satului Filipeni, deoarece nu e amintită în actele de vânzare -cumpărare. Conținutul documentului amintit este imprecis în legătură cu localizarea satului Filipeni, așezat de autoarea daniei pe apa Berheciului, în loc de Dunavăț și Dunavicior (Sălașu Roșu), afirmație atenuată de precizarea „din gios din hotarul lui Simion Bășicarul și dinsus de Frântești (Fruntești).” Anghelușa spune că „moșia (se confundă satul cu moșia) ne este și nou dania logofătului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
autoarea daniei pe apa Berheciului, în loc de Dunavăț și Dunavicior (Sălașu Roșu), afirmație atenuată de precizarea „din gios din hotarul lui Simion Bășicarul și dinsus de Frântești (Fruntești).” Anghelușa spune că „moșia (se confundă satul cu moșia) ne este și nou dania logofătului Cârnaț de la Melania”, pe care o dă danie lui Roset, afirmație din care s-ar putea înțelege că logofătul Cârnaț face danie lui Roset prin intermediul Anghelușei. Zapisul de danie al Anghelușei în forma în care este redactat, face deosebirea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Sălașu Roșu), afirmație atenuată de precizarea „din gios din hotarul lui Simion Bășicarul și dinsus de Frântești (Fruntești).” Anghelușa spune că „moșia (se confundă satul cu moșia) ne este și nou dania logofătului Cârnaț de la Melania”, pe care o dă danie lui Roset, afirmație din care s-ar putea înțelege că logofătul Cârnaț face danie lui Roset prin intermediul Anghelușei. Zapisul de danie al Anghelușei în forma în care este redactat, face deosebirea între satul Filipeni și moșia Filipeni. Dacă satul a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dinsus de Frântești (Fruntești).” Anghelușa spune că „moșia (se confundă satul cu moșia) ne este și nou dania logofătului Cârnaț de la Melania”, pe care o dă danie lui Roset, afirmație din care s-ar putea înțelege că logofătul Cârnaț face danie lui Roset prin intermediul Anghelușei. Zapisul de danie al Anghelușei în forma în care este redactat, face deosebirea între satul Filipeni și moșia Filipeni. Dacă satul a fost dăruit cu siliștea satului, cu moară, cu heleșteu, cu viile și țarina și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșia (se confundă satul cu moșia) ne este și nou dania logofătului Cârnaț de la Melania”, pe care o dă danie lui Roset, afirmație din care s-ar putea înțelege că logofătul Cârnaț face danie lui Roset prin intermediul Anghelușei. Zapisul de danie al Anghelușei în forma în care este redactat, face deosebirea între satul Filipeni și moșia Filipeni. Dacă satul a fost dăruit cu siliștea satului, cu moară, cu heleșteu, cu viile și țarina și pădurea, înseamnă că satul era un sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Avem totuși o excepție: un document din anul 1605 menționează, lângă mai multe toponime, „în gura Dunaviciorului, satul Siliștea lui Dabromir”, ceea ce ar însemna că se afla pe teritoriul actualului sat Fruntești. Dacă, așa cum se adeverește în primul document de danie de la domnii Moldovei, Ilie și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, în beneficiul lui Mihail Oțel, pisarul domnesc,atunci când se stabilesc hotarele daniei, se menționează „unde a fost Coste Călugărul”. în finalul documentului din 1438, în care sunt înșirate toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
însemna că se afla pe teritoriul actualului sat Fruntești. Dacă, așa cum se adeverește în primul document de danie de la domnii Moldovei, Ilie și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, în beneficiul lui Mihail Oțel, pisarul domnesc,atunci când se stabilesc hotarele daniei, se menționează „unde a fost Coste Călugărul”. în finalul documentului din 1438, în care sunt înșirate toate daniile făcute pisarului Oțel, se folosește o formulă specifică actelor privilegiate: „iar hotarele acelor sate să le fie cu toate hotarele cele vechi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la domnii Moldovei, Ilie și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, în beneficiul lui Mihail Oțel, pisarul domnesc,atunci când se stabilesc hotarele daniei, se menționează „unde a fost Coste Călugărul”. în finalul documentului din 1438, în care sunt înșirate toate daniile făcute pisarului Oțel, se folosește o formulă specifică actelor privilegiate: „iar hotarele acelor sate să le fie cu toate hotarele cele vechi, iar hotarul acelui loc de pustietate să-i fie câte vor putea apuca destul.” Mențiunea „unde a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atunci când condițiile, care au amplificat producția pentru piață, au impus nevoia de mai multe brațe de muncă. în tot Evul Mediu românesc, domnii șării Moldovei, ca stăpâni absoluți ai pământului și oamenilor, dădeau privilegii slujitorilor credincioși, înscrise în acte de danie - urice cu tot venitul, în veci, constând din moșii și sate, veniturile de la vămi, mori, lacuri și bălți etc. Unele dintre aceste documente se refereau și la dreptul beneficiarului de a-și face sat „cât va putea să trăiască un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alte obiecte, inclusiv bidinele care erau confecționate pe loc, în curtea omului, la focul care topea catranul (smoala), în care, se punea păr de porc înfășurat cu o cârpă pe un băț. Dobreana Toponimul Dobreana este specificat în documentul de danie dat de domnitorii șării Moldovei, Ilie și Ștefan, lui Mihail Oțel, în 1438, în legătură cu stabilirea hotarelor acelei moșii întinse în care erau s-au au apărut satele Oțelești, Filipeni și Fruntești. în documentul din 1438 se vorbește de Dobreana ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
primește și el proprietăți „în gura Horaiței, pe Bârlad”, ca să întărim părerea mentalului colectiv că toate, sau aproape toate satele Moldovei, se trag de la Ștefan cel Mare, părintele Moldovei. în sprijinul acestei păreri vine și un act de confirmare a daniei domnitorilor Ilie și Ștefan din 1437 (1438) către pisarul Mihail Oțel de către Ștefan cel Mare, dat urmașilor lui Oțel. Deși atestarea documentară a satului Fruntești datează, la fel ca și pentru Filipeni, din 1565, după cum specifică cartea de mărturie și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
verii lui care au fost pârâți de popa Onica din Fruntești și cu alte rude din Obârșia (Berheciului), pentru o jumătate de poiană, unde a trăit Coste Călugărul, este, fără îndoială, mai vechi, chiar din timpul lui Alexandru cel Bun. Dania făcută lui Mihail Oțel se referă la un spațiu geografic foarte întins care cuprindea Valea Berheciului de la izvoare, pe amândouă părțile, până unde Dunavățul se varsă în Berheci, valea Dunavățului și a Dunaviciorului, valea Dobreana, Poiana unde a fost Costea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vechimea satului, deoarece se amintește într-un document de la începutul secolului al XVII-lea (1605) despre satul „Siliștea lui Dobromir” de la vărsarea Dunaviciorului (Sălașu Roșu) în Dunavăț, chiar în vatra satului Fruntești de astăzi. Dacă acest DobromirDragomir, a primit ca danie o „siliște”, adică un loc unde a fost sat sau loc ca să-și facă sat (nu știm de la cine și când), ar însemna ca el, Dragomir, este la baza întemeierii satului, dar în acest caz satul lui Dragomir ar fi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în afară de preoți și diaconi care trebuiau să cunoască scrisul și cititul din cărțile sfinte în limba slavonă, apoi în limba română, începând cu secolul al XVIIlea, în satul Fruntești erau gospodari care știau carte, scriau singuri acte de vânzare-cumpărare, de danie și diatele (testamente), semnau în scris și aplicau și pecetea proprie, asemenea boierilor. Un document din 18 aprilie 1648, de la domnitorul Vasile Vodă Lupu îl arată pe popa Andronic din Fruntești și pe preoteasa Maria care cumpără de la mai mulți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la moșia Filipeni, ținutul Tecuciului (1655-16719, întocmită de diacul Ioniță Baiș pentru medelnicerul Dumitrache, moșie luată de zestre de la socrul său Ioniță Ruset medelnicer. Perelipsis 7168 [1666] iul[ie] 16, un zapis de la Mălana, fata lui Brașeu Lazor au dat danie a patra parte din tot locul lui Pătrașcu treti logofăt înainte[a] a mulți oami[ni] marturi și preuți ce sunt iscăliți. Leat 1768 [1666] iul[ie] 25, ispisocă de la măria sa Ștefan Vod[ă] de întăritură pe acel zapis, scriind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au vîndut partea lor ce se va alegi din sat din Hilipeni, din partea de jos lui Pătrașcu treti logofăt, drept 5 ughi. Leat 7200 [1692], un zapis de la Anghelușea, fata lui Dumitru vel vameș, jupîneasa lui Simin neguțătorul au dat danie tot sat[ul] Hilipeni dum[i]sale lui Manolachi Rusăt biv vel sugeru, cu tot locul și cu mori și cu siliște și cu heleșteie și cu vii care ești iscălit și răp[ă]osat[ul] Teodosie mitropolit[ul Moldov
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de domnie au favorizat disoluția moșiilor răzășești, acaparate de marii boieri, iar Roseteștii nu au făcut excepție. Stăpânirea Roseteștilor asupra moșiei Filipeni a fost contestată, fiind considerată „făcută” (obținută pe căi ocolite), deoarece nu era moșie de moștenire, era o danie de suflet la care s-au adăugat părți de moșie cumpărate de la răzeșii din Fruntești. Reclamațiile către domnie trebuie să fi început chiar după ce Anghelușa cedează în favoarea lui Manolache Roset satul și moșia Filipeni cu tot venitul, deoarece răzeșii din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu cartea domniei mele de a-și lua (dijma) din poieni, din fânață, din grădini cu legume, din prisăci cu stupi și din tot locul, cu tot venitul pe obiceiul rii.” Documentele de vânzare-cumpărare ulterioare anului 1692, când Anghelușa dă danie moșia sa Filipeni, lasă să se vadă că logofătul Pătrașcu, cel care cumpărase bucată cu bucată moșia de la răzeșii din Filipeni, continuă să cumpere părți de moșie, ceea ce poate demonstra că, după 1692, erau cel puțin doi proprietari, dacă nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de acolo și de la Obreja de la Godinești, moșie anume Sălașele ... Am vândut-o dumisale, având dumnealui și altă moșie alături, anume Hilipeni.” Ne putem întreba: a cui era moșia Filipeni la sfârșitul secolului al XVII-lea? Anghelușa zice că dă danie satul Filipeni lui Manolache Ruset și soției sale, satul care este situat „din jos, din hotarul lui Simion Beșicatul și din sus de Fruntești, moșie care ne este și nou dania logofătului Cârnaț de la Melania.” Fiica lui Ioniță Roset, Maria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea? Anghelușa zice că dă danie satul Filipeni lui Manolache Ruset și soției sale, satul care este situat „din jos, din hotarul lui Simion Beșicatul și din sus de Fruntești, moșie care ne este și nou dania logofătului Cârnaț de la Melania.” Fiica lui Ioniță Roset, Maria (înainte de 17621794) și a Smarandei Sion a fost măritată cu banul Dumitrache, a cărui nume de familie nu-l cunoaștem, dar de care a fost despărțită, a fost proprietara moșiei Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vânzare, abundă în mărturii despre robii țigani care puteau fi dăruiți, vânduți, despărțiți și care se conduceau după dreptul robilor. Când un rob era eliberat (tătari prinși în războaie), intra sub incidența și protecția dreptului românesc. Mănăstirile au beneficiat de danii domnești constând în sălașe de țigani și tătari robi, care îndeplineau cele mai diferite munci, în special cele legate de meșteșugul fierului. Nu avem documente explicite care să vorbească despre robii țigani de pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti, dar acești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]