429 matches
-
mamifere: vidra de râu ("Lutra lutra") și liliacul de iaz ("Myotis dasycneme"); broasca țestoasă de baltă (o reptilă din specia "Emys orbicularis"); trei amfibieni: buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina")), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"); trei specii de pești: zvârlugă ("Cobitis taenia"), țipar ("Misgurnus fossilis") și boarța ("Rhodeus sericeus amarus"); precum și o libelulă din specia "Coenagrion ornatum". În arealul parcului se află mai multe păsări protejate enumerate în anexa I-a a "Directivei
Parcul Natural Cefa () [Corola-website/Science/325105_a_326434]
-
Carassius auratus auratus"). Vipera de stepă ("Vipera ursinii"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șopârla multicoloră ("Eremias arguta"), șopârla de câmp ("Podarcis taurica"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), țestoasa dobrogeană de uscat ("Testudo graeca"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"). În rezervație este semnalată prezența mai multor nevertebrate rare (melci, gândaci, libelule, fluturi); printre care: melcul acvatic dungat
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
Rusă, Ucraina, Republica Moldova. A fost introdus în Irlanda, Țara Galilor, Scoția și Italia de nord și de est. Nu a fost găsit în România. În România trăiesc alte 2 specii din genul "Gobio": "Gobio carpathicus" (porcușorul carpatic) și "Gobio obtusirostris" (porcușorul danubian sau porcușorul dunărean). Este un pește foarte sensibil la poluarea apei, ceea ce îl face să fie considerat că un bioindicator al calității apei.
Porcușor comun () [Corola-website/Science/319328_a_320657]
-
fie prezent în diverse societăți culturale, redacții literare etc., cum ar fi Consiliul de conducere al Societății de Științe Filologice din România și președinte al Filialei Galați; membru fondator al Societății Scriitorilor "C.Negri", Galați, membru fondator al Ordinului Cavalerilor Danubieni, Membru al Uniunii Scriitorilor din România etc. A fost, de asemenea, membru în colectivul de redacție al mai multor reviste de specialitate și cultură, cum ar fi: Analele Universității "Dunărea de jos", Galați și ale celor ale Universității Danubius, Galați
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
atenție sporită secolului al XV-lea, dar de pe poziții diametral opuse. Alexandru Odobescu (1861) e de părere că, după o milenară gestare a cântecului în folclorul fabulos al Greciei, Miorița pelegrinează prin Balcani și pătrunde în provinciile românești, trecând fluviul danubian undeva prin secolul al XV-lea: „Nu mai târziu de al XV-lea secol, acest cântec păstoresc a trecut peste Dunăre, unde s-a împlântat în memoria poporului sub forma baladei Miorița. Timpii și împrejurările au știut să schimbe multe
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
sancționa intervențiile nedorite ale Imperiului Otoman în principate. Astfel, Rusia intenționa să sprijine păstrarea domnitorilor locali care pierduseră sprijinul Porții în contextul războaielor napoleonice (casus belli din războiului ruso-turc 1806 - 1812). Rusia dorea astfel și să rămână influentă în principatele danubiene, în încercarea de a contracara influența Imperiului Austriac, tot mai puternică din secolul XIX, mai ales după anexarea Basarabiei din 1812. Totodată Poarta a oferit concesii importante conducătorilor principatelor Moldova și Țara Românească. În ciuda afluxului de greci, sosiți în principate
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
o caustică satiră la adresa universalizării prin americanizare - și o falsă minimalizare a culturii unui om de la Dunăre”. În concepția grupului de tineri din societatea americană, lumea din care provine Dumitru este o lume "„cu interjecții arhaice și vocabular de parohie danubiană”", în care oamenii, deși au cunoscut Spiritul și au mărturisit întruparea Logosului, continuă să creadă în idoli și năluciri, având o "„credință naivă, idolatră și vană”". Imigrarea românului este o considerată o evoluție de la Natură spre Cultură prin intermediul unei limbi
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacică. În cadrul primei tetrarhii este desemnat (1 martie 293) de către Dioclețian, "Caesar", răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene. Galerius respinge atacurile sarmaților, carpilor, bastarnilor la frontiera danubiană, luând de șase ori titlul de "Carpicus Maximius" și participă, alături de Dioclețian, la războiul victorios împotriva Persiei Sasanide (297-298). A divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Dioclețian. A contribuit în mare măsura la reconstituirea
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
german, Germania situându-se într-o zonă fără risc seismic. De asemenea, în urma cutremurului, geologul Ion Atanasiu (1892-1949) a realizat un prim studiu științific și a creionat harta seismică a României, subliniind că, deși există numeroase focare seismice - transilvanice, banatice, danubiene, făgărășene, pontice -, cele mai distrugătoare seisme sunt cele pe care le-a denumit moldave, cu epicentrele aflate în zona Vrancea. Pe harta lui Atanasiu sunt figurate două aliniamente mai importante de sensibilitate seismică în sud-estul României: primul, Urziceni-Lehliu-Călărași, al doilea
Cutremurul din 1940 (România) () [Corola-website/Science/302066_a_303395]
-
buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), broască râioasă ("Bufo bufo)", broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca verde ("Rana esculenta"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); Pești: zvârlugă ("Cobitis taenia"), țigănuș ("Umbra krameri"), țipar ("Misgurnus fossilis"), boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), caracudă ("Carassius carassius"). Nevertebrate (gândaci, fluturi): cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii ("Odontopodisma rubripes"), croitorul mare al stejarulu ("Cerambyx cerdo"), rădașcă ("Lucanus cervus
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
(pluralul lui "Sudit", cu semnificația de "subiect" sau "cetățean") erau considerați locuitorii Principatelor Danubiene (Valahia și Moldova), care în ultima parte a secolului al XVIII-lea și o parte din secolul al XIX-lea (pe timpul și după perioada fanariotă) au fost sub protecția unor state străine (în general Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus și Franța
Sudiți () [Corola-website/Science/305065_a_306394]
-
Coronella austriaca"), viperă ("Vipera berus"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broască de mlaștină ("Rana arvalis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca de pământ
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
ostilităților din Războiul Crimeii, a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major de Vest. În 1858, Dl. Fantone de Verrayon a fost promovat general-locotenent și, împreună cu Stackelberg, la terminarea conflictului, a participat în cadrul Comisiei internaționale cu privire la principatele danubiene. A deținut funcția de guvernator militar al Basarabiei între 1857-1862. În 1874 a fost trecut în trupele de rezervă. A decedat pe 23 noiembrie 1887 la St. Petersburg
Michel Fanton de Verrayon () [Corola-website/Science/318848_a_320177]
-
lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui Augustus și al împăratului aflat la domnie. La Ulpia Traiana a fost descoperit un palat al ordinului religios-politic al Augustalilor. Erau construite clădiri tipice arhitecturii române: temple, amfiteatre, edificii, băi publice, vile
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
limbi dispărute). Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz. Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în Persia și în provinciile caucaziene și danubiene ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător de mândri.". Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
după distrugerea Siciului nu a fost în favoarea Imperiului Rus. Înrolarea ofițerilor cazaci a crescut în mod semnificativ cheltuielile bugetare ale imperiului, în vreme ce regulamentele stricte ale armatei ruse au împiedicat cazacii de rând să se înroleze în armata imperială. Existența Siciului Danubian, care avea să lupte de partea otomanilor în războaiele care aveau să vină au ridicat probleme morale unora dintre ruși. În 1784, Potiomkin a format așa-numitul „Sici al zaporojenilor loiali” Войско верных Запорожцев) și i-a colonizat în regiunea
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
și sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci. Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal în fruntea unei armate de daci, carpi și sarmați invadează provincia Moesia Inferior. Legiunile romane sub conducerea lui Traian înfrâng pe invadatori în două rânduri: odată pe Râul Iantra și a doua oară
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
jazz și blues din România". Participa constant la Festivalurile de jazz din țară: “Sibiu Internațional Jazz Festival” (e invitat aproape în fiecare an, incepand cu anul în care a fost înființat Festivalul), “Bucharest Internațional Jazz Festival”, “Costinești Jazz festival”, “Galele Danubian - jazz Galați ”, “Galele jazz-ului” (20 - 23 decembrie ’87) - Brașov, Zilele Culturii Reșițene (28 - 29 noiembrie ’87), "Festi Jazz" - Iași ('88, '91), Festival de artă neconvenționala “La Stradă” - Sibiu. E invitat și la festivaluri de jazz din străinătate : “Jazz à
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
Interesele Europei au fost uitate. „Ce este Europa?”, a exclamat el ambasadorului francez. „Unde este, dacă nu suntem noi și voi?” Totuși, măreția acestor noi viziuni nu l-au orbit pe Alexandru de obligațiile prieteniei; și a refuzat păstreze principatele danubiene ca prețul pentru suferirea unei noi dezmembrări a Prusiei. „Am purtat un război loial”, a spus el, „trebuie să facem o pace loială”. Nu a trecut mult până când primul entuziasm de la Tilsit a început să pălească. Francezii au rămas în
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
parte. Din ea au rămas petice restrânse, ca cel din partea de nord-vest a masivului, la altitudini modeste și cel din vf. Țarcu, de unde se extinde către sud-est, alcătuind munții Godeanu. Eroziunea nu numai că a dezvelit de sub pânză formațiunile domeniului danubian, dar a lăsat urme evidente în însuși aspectul reliefului. În munții Țarcu se întâlnesc numeroase resturi dintr-o amplă suprafață de netezire, suspendată la 2000-2200m, suprafața Borascu. O a doua suprafață de nivelare, Râul Șes, se întâlnește la înălțimea de
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
runele secuiești). Soluția propusă este publicată în format electronic la rohoncbyoancea.blogspot.com.br Viorica Enăchiuc interpretează codicele ca pe o cronică a blakilor (vlahilor), datată în secolele XI-XII (anacronism, de vreme ce hârtia e datată în secolul XVI), scrisă în latină „danubiană” "vulgata" cu un „alfabet dac”. În traducerea pe care o propune autoarea este descrisă o țară condusă de un domn pe nume Vlad care poartă războaie împotriva uzilor, cumanilor, ungurilor sau goților. Apar toponime și hidronime ca Arad, Dridu, Olbia
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
sălbatică ("Felis silvestris"), dihor ("Mustela putorius"), nevăstuică("Mustela nivalis"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), bizam ("Ondatra zibethicus"); Reptile și amfibieni: țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"); Pești din speciile: avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), răspăr ("Gymnocephalus schraetzer"), țipar ("Misgurnus fossilis"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), fusar (cu specii de "Zingel streber" și "Zingel zingel"), sabiță
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
de majoritatea locuitorilor, anume România (în care este oficial numită "limba română") și Republica Moldova (în care este oficial numită "limba moldovenească"). În celelalte limbi, există, cel puțin pentru Moldova și Țara Românească, expresii precum "Principatele dunărene" sau "țările dunărene" (englezește "Danubian principalities", nemțește "Donaufürstentümer", franțuzește "principautés danubiennes", spaniolește "principados del Danubio", rusește "Дунайски княжества", grecește "παραδουνάβιες χώρες", sârbește "kneževine Dunavske"). Regiunile istorice tradiționale au fost delimitate în mai multe etape, atât denumirea cât și suprafața evoluând în decursul timpului. Trei exemple
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
colonie română în Panonia inferior, fondată sub "Flavieni" în fața amenințărilor Dacilor. La Sirmium a fost martirizat preotul creștin Montanus, sărbătorit de Biserică Ordodoxă Română dar și de sârbi. Situația sageografică a făcut din colonia Sirmium o poziție cheie a limesului danubian: în fața teritoriului iazigilor încolțit între Pannonia și Dacia, Sirmium a protejat marele drum român care trecea prin văile Savei, Dunării și Moravei, la răspântia drumurilor dinspre Mursa și Naissus. "Sirmium" a devenit o bază importantă a armatei din Illiria, pe
Sremska Mitrovica () [Corola-website/Science/321921_a_323250]
-
Pachia Tatomirescu, teritoriul poetic al lui Ion Gheorghe se mai distinge printr-o galaxie de teme, de motive, unele abordate pentru prima oară în spațiul liric, de la "vraciul / regele-zeu", din spațiul mitosofic pelasgo-daco-thracic / valahic (românesc-arhaic), și "Cavalerul Thrac / Zalmoxian (Cabir / Danubian)", până la "satanismul / demonismul, apocalipticul mașinist / tehnologic al secolului al XX-lea", poluant, distrugător de civilizații arhetipale, în alarmantă expansiune percepută în primul rând ca un cancer al sufletului societăților umane, sau până la angajarea poeziei întru restabilirea adevărului și dreptății poporului
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]