258 matches
-
accentuării treptate a micilor variații cu valoare adaptativă. Revizuirile în prima direcție, inaugurate de teoria echilibrelor punctuate, conferă și speciei statutul de obiect al selecției. Mecanismul selecției este extins sub și deasupra nivelului luptei pentru existență dintre organisme. În locul explicațiilor darwiniene, bazate pe presupunerea că selecția acționează la un singur nivel, cel al organismelor individuale, explicațiile evoluționiste urmează să fie elaborate ținând seama de acțiunea selecției la mai multe niveluri, de la gene până la specii. Dată fiind dezvoltarea pe care au cunoscut
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
facilita schimbări ale trăsăturilor organismelor care răspund presiunii exercitate de ambianță. Pe această linie, o înțelegere mai bună a relației complexe dintre factorii interni și cei externi în producerea schimbărilor evolutive introduce o „componentă structurală“ în logica funcțională a explicației darwiniene. Atenția acordată planului de organizare, tipului de structură specific diferitelor grupuri de organisme, îndreaptă atenția de asemenea asupra rolului pe care îl are în evoluție „cooptarea“ unor structuri care au luat naștere independent de cerințe de utilitate funcțională. Cercetările lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de genetică, acei cercetători care cred că toate aspectele fenotipului organismelor ar putea fi explicate pe deplin drept adaptări promovate de selecția naturală. Este subliniată însemnătatea explicațiilor morfologice ale caracteristicilor organismelor, a acelor explicații care se plasează în afara domeniului „funcționalismului darwinian“. În exprimarea lui Gould, aceste revizuiri conduc la „rebalansarea constrângerilor și a adaptării, drept cauze și forțe ale evoluției, și la recunoașterea puterii de pătrundere și a însemnătății constrângerilor dezvoltării drept o forță pozitivă, structuralistă și interioară - adică a sinergiei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și a adaptării, drept cauze și forțe ale evoluției, și la recunoașterea puterii de pătrundere și a însemnătății constrângerilor dezvoltării drept o forță pozitivă, structuralistă și interioară - adică a sinergiei cu selecția naturală mai degrabă decât a opoziției față de teme darwiniene“. Revizuirile în a treia direcție privesc, în primul rând, luarea în considerare a schimbărilor bruște, cu caracter catastrofal, ale ambianței, care, îndeosebi prin efectele extincției în masă a unor grupuri de organisme, exercită o influență covârșitoare asupra determinării căilor pe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fi generale sau cel puțin predominante în frecvență relativă, atunci acest fenomen macroevolutiv va reprezenta o provocare pentru premisa extrapolaționistă crucială a darwinismului, dovedindu-se mai frecvent, mai rapid, mai intens și mai diferit în efecte decât poate permite biologia darwiniană (și geologia lui Lyell).“ Ceea ce distinge, în primul rând, abordarea lui Gould și Eldrege față de cea a cercetătorilor evoluției care își prezintă poziția drept una consecvent darwinistă este răspunsul la întrebarea: Este selecția naturală o condiție necesară și suficientă pentru
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Este selecția naturală o condiție necesară și suficientă pentru explicarea biodiversității, sau doar o condiție necesară? Eldrege și Gould au contestat afirmația că selecția naturală ar reprezenta o condiție suficientă. Este ceea ce ei au calificat drept „ultradarwinism“, „hiperdarwinism“ sau „fundamentalism darwinian“, cu referire la autori ca Maynard Smith sau Dawkins. Principalele lor argumente împotriva unui program de cercetare a evoluției vieții centrat în mod exclusiv pe selecția naturală care acționează asupra organismelor individuale provin din discipline ca genetica populațiilor, biologia dezvoltării
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Darwin. Teoria susține că majoritatea covârșitoare a schimbărilor care au loc la nivel molecular sunt efectul fixării unor mutații neutre din punctul de vedere al necesităților de adaptare ale organismelor. Așa cum a subliniat chiar Kimura, acest fapt nu contrazice teoria darwiniană a selecției naturale. Căci, deși multe schimbări ale nucleotidelor sunt la origine neutre din punctul de vedere al cerințelor adaptării, variabilitatea pe care o generează ele poate fi cooptată pentru schimbări adaptative ale fenotipului. Gould apreciază însă drept deosebit de importantă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fost rezultatul accentuării treptate, într-o lungă perioadă de timp, a unor variații adaptative în competiția dintre indivizi pentru supraviețuire. David Raup, în cartea sa Extinction: Bad Genes or Bad Lack? (1991), a arătat cel mai clar de ce explicația clasic darwiniană a extincției ființelor vii în istoria Pământului nu este una pe deplin satisfăcătoare. În multe situații care au marcat istoria vieții, extincția unor mari grupuri de viețuitoare nu a fost o simplă consecință a selecției naturale, în primul rând a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
orientării pe care îl oferă acel program sau, dimpotrivă, pot genera îndoieli, cu impact deosebit asupra opțiunilor noilor generații de cercetători. Astfel, la capătul unei competiții care a durat aproape un secol, teoria sintetică a evoluției a consfințit victoria programului darwinian în competiție cu alte programe, ca cel lamarckian sau saltaționist. În cazul competiției dintre orientările în cercetarea evoluției vieții promovate astăzi de cei care urmează liniile directoare trasate de teoria sintetică a evoluției, respectiv de acei cercetători care au schițat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că opoziția în cercurile din afara științei a fost mai puternică la început, dar ea s-a atenuat cu trecerea timpului. În ceea ce privește rezistența pe temeiuri religioase, această apreciere generală se cere nuanțată, cum va rezulta din cele ce urmează.) Percepția explicației darwiniene a originii speciilor de către cercetătorii naturii a înregistrat oscilații semnificative. Împotrivirea a avut orientări și accente diferite în cei 150 de ani care au trecut de la apariția cărții lui Darwin. În diferite medii culturale, filozofice, teologice și științifice, cu teoria
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
tradiții religioase pot percepe darwinismul drept un atac îndreptat împotriva convingerilor lor fundamentale. Cercetătorii și filozofii care văd în lumea vie în primul rând armonia și expresia unei tendințe lăuntrice spre perfecțiune crescândă vor fi izbiți și contrariați de explicația darwiniană a adaptării ca rezultat al luptei pentru existență. Naturaliștii care prezintă evoluția lumii vii drept o suită de tranziții ce reprezintă macromutații vor pune în discuție în primul rând gradualismul darwinian. În sfârșit, cei care împărtășesc o imagine asupra științei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
perfecțiune crescândă vor fi izbiți și contrariați de explicația darwiniană a adaptării ca rezultat al luptei pentru existență. Naturaliștii care prezintă evoluția lumii vii drept o suită de tranziții ce reprezintă macromutații vor pune în discuție în primul rând gradualismul darwinian. În sfârșit, cei care împărtășesc o imagine asupra științei modelată de idealurile de cunoaștere ale fizicii clasice vor fi înclinați să aprecieze drept nesatisfăcătoare o teorie care propune o abordare populațională, care atribuie un rol proeminent individualității și apreciază explicațiile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluției. Observația importantă este că ascendența comună și selecția naturală sunt idei logic independente, că susținerea celei dintâi nu implică acceptarea celei din urmă. Considerând lucrurile în mare și în mod schematic, putem distinge două surse ale rezistenței față de știința darwiniană: rezistența motivată de constatarea că unele din concluziile ei sunt incompatibile cu o anumită viziune asupra lumii și a omului, respectiv opoziție sau rezerve față de înțelegerea curentă a explicației darwiniene a mecanismului evoluției, precum și rezistența întreținută de atașamentul ferm față de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mod schematic, putem distinge două surse ale rezistenței față de știința darwiniană: rezistența motivată de constatarea că unele din concluziile ei sunt incompatibile cu o anumită viziune asupra lumii și a omului, respectiv opoziție sau rezerve față de înțelegerea curentă a explicației darwiniene a mecanismului evoluției, precum și rezistența întreținută de atașamentul ferm față de anumite cerințe de excelență științifică, care nu sunt satisfăcute de teoria lui Darwin. Discuția publică întreținută de teologi, filozofi și alți intelectuali oferă mostre ale primului tip de reacție negativă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
anumite cerințe de excelență științifică, care nu sunt satisfăcute de teoria lui Darwin. Discuția publică întreținută de teologi, filozofi și alți intelectuali oferă mostre ale primului tip de reacție negativă, iar considerațiile cercetătorilor naturii sau ale filozofilor științei asupra explicației darwiniene a originii speciilor și a supozițiilor care o susțin constituie terenul pe care se manifestă cel de al doilea tip de rezerve critice. La unii dintre adversarii lui Darwin întâlnim ambele tipuri de critici. 1. Opoziția religioasă Ceea ce a atras
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un mesaj adresat aceleiași Academii în octombrie 1996, Papa sublinia că „teoria evoluției nu mai este o simplă ipoteză“. Ea este sprijinită de un mare număr de dovezi convergente. Nu pot fi formulate rezerve față de teorie în numele credinței. Acceptarea științei darwiniene poate crea probleme credinciosului doar dacă textele biblice vor fi interpretate drept „afirmații științifice“, și nu drept ceea ce sunt ele de fapt, adică „învățături religioase“. În intervenții anterioare, Papa Ioan Paul al II-lea avertizase că Biblia nu trebuie citită
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
instantaneu prin fiat, omul a fost creat în mod separat prin procese care nu operează niciunde în universul natural - trebuie să fie respins. Mai mult, se încearcă să se arate că această reprezentare a primit astăzi o întemeiere științifică. Științei darwiniene îi este opusă așa-numita „știință a creației“. Un cunoscut propagator al „creaționismului științific“, H.M. Morris, exprima foarte bine cele mai categorice luări de poziție de acest fel, scriind: „Ideea că evoluția ar fi un fapt probat al științei este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că modelul biblic al creației și al istoriei pământului este mult mai științific decât modelul evoluției.“ Un episod relativ recent ilustrează cât de vehemente și de pasionale pot să fie reacțiile negative ale acelor persoane care cred că progresele științei darwiniene amenință convingerile lor creaționiste. În cartea lui The Third Chimpanzee, publicată în 1992, Jared Diamond arată că specia homo sapiens este mai îndeaproape înrudită cu două specii de cimpanzei decât sunt acestea cu alte specii de maimuțe. În acest sens
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Jonathan Marks, aprecia că afirmațiile lui Diamond ar trebui să fie tratate ca deșeurile radioactive: arse cu grijă și uitate vreme de milioane de ani (?!). Făcând abstracție de asemenea poziții extreme, se cuvine menționat că principii de bază ale științei darwiniene continuă să fie puse în discuție și contestate de pe poziții creaționiste de către autori cu totul onorabili din mediul academic occidental. Bunăoară, reputatul filozof american Alvin Plantinga recomandă o discuție calmă, pe un ton moderat, respingând atât criticile acelor fundamentaliști religioși
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
revelată. Altfel spus, din punct de vedere teologic, concluziile științei moderne a naturii, ca și acele generalizări filozofice care se sprijină pe ele sunt apreciate drept total irelevante. Este respinsă ab initio supoziția de la care pornesc în egală măsură știința darwiniană și replicile creaționiste, supoziția autonomiei lumii naturale în raport cu Creatorul ei. Or, încă de la Augustin reflecția asupra relației dintre credință și rațiune s-a dezvoltat în gândirea occidentală pornind tocmai de la această supoziție. Într-o intervenție recentă, ocazionată de aniversarea a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
surprinde. Dacă ținem seama de faptul că teoria lui Darwin a fost revendicată atât de gânditori liberali, de adepți ai naturalismului și materialismului, cât și pentru a susține eugenia sau supremația rasei ariene, poate fi important să se distingă știința darwiniană de ceea ce s-a numit adesea„darwinism“. Se poate, cred, arăta că cel puțin unele din aceste reacții, adesea vehemente și pasionale, se explică prin perceperea teoriei drept o sfidare la adresa unor idei și reprezentări dintre cele mai profund înrădăcinate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Thomas Carlyle. Penru Sedwick, creația implică armonia universului, deoarece, așa cum se exprima el, Dumnezeu „acționează pentru binele tuturor creaturilor sale după legi pe care le putem studia și înțelege“. Sedwick, care accepta de altfel evoluția în natură, a denunțat ideea darwiniană a selecției naturale drept „un fel de mâncare produs cu materialism rânced, preparat în mod iscusit și servit îndeosebi pentru a ne face independenți de un Creator“. Pentru el era de cea mai mare însemnătate să se distingă acceptarea evoluției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
prin acțiunea selecției naturale de apariția și dispariția unor specii „în cazul migrării animalelor și a plantelor în regiuni noi, unde noile condiții climatice, de sol etc. provoacă modificări“. Altfel spus, el prefera, în acest caz, o explicația lamarckiană celei darwiniene, din motive extraștiințifice. Engels nu pare să fi înțeles că și în cazul migrării modificarea are loc prin promovarea sistematică a celor mai bine adaptați, prin selecție naturală. El afirmă că în acest caz, ca și în cel al „variației
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
selecției în lupta pentru existență. Nu este vorba prin urmare de „două lucruri complet diferite“. Mecanismul este același. Cei mai puternici sunt cei mai bine adaptați. Este clar că Engels nu a sesizat deosebirea fundamentală dintre explicația lamarckiană și cea darwiniană; el era înclinat spre cea dintâi, și anume din motive de ordin ideologic. Autorul Dialecticii naturii, un spirit nu lipsit de simțul realității și al umorului, ar fi fost poate de acord că însemnărilor sale de amator pe marginea științei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
-o. Într-o ambianță de terorism politic și ideologic fără precedent în istorie, acea ambianță care a luat naștere în Uniunea Sovietică stalinistă, aprecierile și rezervele lui critice au putut fi utilizate pentru a justifica condamnarea și reprimarea reprezentanților științei darwiniene autentice. Anii ’30-’40 ai secolului trecut sunt cei în care s-a produs sinteza dintre genetică, știința ale cărei baze au fost puse de Gregor Mendel, Augustus Weismann și Thomas Morgan, și principiul darwinian al selecției naturale. În aceeași
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]