258 matches
-
noi. O elaborare înfăptuită, ce-i drept, pe baza teoriei lui Darwin, dar prin revizuirea unora dintre principiile și ideile formulate în Originea speciilor. Gould vorbește de o teorie a evoluției „în mod fundamental revizuită“, care păstrează însă un „nucleu darwinian“. În cartea sa The Structure of Evolutionary Theory, care a apărut la treizeci de ani după articolul scris împreună cu Eldrege despre echilibrele punctuate, Gould apreciază că noua interpretare dată acolo datelor paleontologiei conține in nuce cele trei direcții ale noii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
punctuate, Gould apreciază că noua interpretare dată acolo datelor paleontologiei conține in nuce cele trei direcții ale noii sale abordări a cercetării evoluției: o teorie a selecției pe mai multe niveluri, o critică de pe poziții structuraliste a funcționalismului și adaptaționismului darwinian și o distanțare radicală de viziunea uniformitarianistă asupra proceselor și mecanismelor macroevoluției. 7. Către o nouă abordare a cercetării evoluției vieții? Contururile noii abordări se desprind foarte clar în marea lucrare de sinteză pe care a elaborat-o Gould în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a caracteriza relația tabloului evoluției pe care îl propune el cu cel din Originea speciilor, scriind: „...susțin, în acord cu Falconer, că schimbări substanțiale, introduse în timpul ultimei jumătăți a secolului XX, au construit o structură atât de extinsă, dincolo de nucleul darwinian, și atât de lărgită prin noi principii ale explicației macroevoluționiste, încât expunerea completă, rămânând în domeniul logicii darwiniene, trebuie să fie construită esențialmente diferit de teoria canonică a selecției naturale, mai degrabă decât pur și simplu extinsă.“ Gould își caracteriza
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acord cu Falconer, că schimbări substanțiale, introduse în timpul ultimei jumătăți a secolului XX, au construit o structură atât de extinsă, dincolo de nucleul darwinian, și atât de lărgită prin noi principii ale explicației macroevoluționiste, încât expunerea completă, rămânând în domeniul logicii darwiniene, trebuie să fie construită esențialmente diferit de teoria canonică a selecției naturale, mai degrabă decât pur și simplu extinsă.“ Gould își caracteriza ideile despre cauzele și mecanismele evoluției în raport cu cele clasic darwiniene prin termeni ca „expansiune“, „adăugare“ și „redefinire“. Deoarece
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
macroevoluționiste, încât expunerea completă, rămânând în domeniul logicii darwiniene, trebuie să fie construită esențialmente diferit de teoria canonică a selecției naturale, mai degrabă decât pur și simplu extinsă.“ Gould își caracteriza ideile despre cauzele și mecanismele evoluției în raport cu cele clasic darwiniene prin termeni ca „expansiune“, „adăugare“ și „redefinire“. Deoarece „sâmburele“, care este selecția naturală, nu este afectat, reelaborările desemnate prin acești termeni nu pot fi caracterizate drept „distructive“. Ele sunt apreciate de Gould drept intermediare între „prea multul“ unei distrugeri totale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pot fi caracterizate drept „distructive“. Ele sunt apreciate de Gould drept intermediare între „prea multul“ unei distrugeri totale și „prea puținul“ unor modificări cosmetice minore. În elaborarea lui Gould, teoria evoluției speciilor este una fundamental nouă, dar ea menține „nucleul darwinian“. Merită amintit că, abstracție făcând de cei numiți de Gould „hiperdarwiniști“ sau „ultradarwiniști“, abordarea lui nu este împărtășită astăzi de mulți cercetători reputați ai evoluției. De exemplu, Ernst Mayr, care a fost numit „Darwin ul secolului XX“, nota în ultima
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mulți cercetători reputați ai evoluției. De exemplu, Ernst Mayr, care a fost numit „Darwin ul secolului XX“, nota în ultima sa carte, What Makes Biology Unique?, publicată în 2004, anul în care împlinise o sută de ani de viață: „Formula darwiniană de bază - evoluția este rezultatul variației genetice și a ordonării acesteia prin eliminare și selecție - este suficient de cuprinzătoare pentru a face față tuturor posibilităților din natură. A căuta o nouă teorie (paradigmă) a evoluției pare acum o întreprindere inutilă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
accentuării treptate a micilor variații cu valoare adaptativă. Revizuirile în prima direcție, inaugurate de teoria echilibrelor punctuate, conferă și speciei statutul de obiect al selecției. Mecanismul selecției este extins sub și deasupra nivelului luptei pentru existență dintre organisme. În locul explicațiilor darwiniene, bazate pe presupunerea că selecția acționează la un singur nivel, cel al organismelor individuale, explicațiile evoluționiste urmează să fie elaborate ținând seama de acțiunea selecției la mai multe niveluri, de la gene până la specii. Dată fiind dezvoltarea pe care au cunoscut
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
facilita schimbări ale trăsăturilor organismelor care răspund presiunii exercitate de ambianță. Pe această linie, o înțelegere mai bună a relației complexe dintre factorii interni și cei externi în producerea schimbărilor evolutive introduce o „componentă structurală“ în logica funcțională a explicației darwiniene. Atenția acordată planului de organizare, tipului de structură specific diferitelor grupuri de organisme, îndreaptă atenția de asemenea asupra rolului pe care îl are în evoluție „cooptarea“ unor structuri care au luat naștere independent de cerințe de utilitate funcțională. Cercetările lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de genetică, acei cercetători care cred că toate aspectele fenotipului organismelor ar putea fi explicate pe deplin drept adaptări promovate de selecția naturală. Este subliniată însemnătatea explicațiilor morfologice ale caracteristicilor organismelor, a acelor explicații care se plasează în afara domeniului „funcționalismului darwinian“. În exprimarea lui Gould, aceste revizuiri conduc la „rebalansarea constrângerilor și a adaptării, drept cauze și forțe ale evoluției, și la recunoașterea puterii de pătrundere și a însemnătății constrângerilor dezvoltării drept o forță pozitivă, structuralistă și interioară - adică a sinergiei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și a adaptării, drept cauze și forțe ale evoluției, și la recunoașterea puterii de pătrundere și a însemnătății constrângerilor dezvoltării drept o forță pozitivă, structuralistă și interioară - adică a sinergiei cu selecția naturală mai degrabă decât a opoziției față de teme darwiniene“. Revizuirile în a treia direcție privesc, în primul rând, luarea în considerare a schimbărilor bruște, cu caracter catastrofal, ale ambianței, care, îndeosebi prin efectele extincției în masă a unor grupuri de organisme, exercită o influență covârșitoare asupra determinării căilor pe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fi generale sau cel puțin predominante în frecvență relativă, atunci acest fenomen macroevolutiv va reprezenta o provocare pentru premisa extrapolaționistă crucială a darwinismului, dovedindu-se mai frecvent, mai rapid, mai intens și mai diferit în efecte decât poate permite biologia darwiniană (și geologia lui Lyell).“ Ceea ce distinge, în primul rând, abordarea lui Gould și Eldrege față de cea a cercetătorilor evoluției care își prezintă poziția drept una consecvent darwinistă este răspunsul la întrebarea: Este selecția naturală o condiție necesară și suficientă pentru
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Este selecția naturală o condiție necesară și suficientă pentru explicarea biodiversității, sau doar o condiție necesară? Eldrege și Gould au contestat afirmația că selecția naturală ar reprezenta o condiție suficientă. Este ceea ce ei au calificat drept „ultradarwinism“, „hiperdarwinism“ sau „fundamentalism darwinian“, cu referire la autori ca Maynard Smith sau Dawkins. Principalele lor argumente împotriva unui program de cercetare a evoluției vieții centrat în mod exclusiv pe selecția naturală care acționează asupra organismelor individuale provin din discipline ca genetica populațiilor, biologia dezvoltării
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Darwin. Teoria susține că majoritatea covârșitoare a schimbărilor care au loc la nivel molecular sunt efectul fixării unor mutații neutre din punctul de vedere al necesităților de adaptare ale organismelor. Așa cum a subliniat chiar Kimura, acest fapt nu contrazice teoria darwiniană a selecției naturale. Căci, deși multe schimbări ale nucleotidelor sunt la origine neutre din punctul de vedere al cerințelor adaptării, variabilitatea pe care o generează ele poate fi cooptată pentru schimbări adaptative ale fenotipului. Gould apreciază însă drept deosebit de importantă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fost rezultatul accentuării treptate, într-o lungă perioadă de timp, a unor variații adaptative în competiția dintre indivizi pentru supraviețuire. David Raup, în cartea sa Extinction: Bad Genes or Bad Lack? (1991), a arătat cel mai clar de ce explicația clasic darwiniană a extincției ființelor vii în istoria Pământului nu este una pe deplin satisfăcătoare. În multe situații care au marcat istoria vieții, extincția unor mari grupuri de viețuitoare nu a fost o simplă consecință a selecției naturale, în primul rând a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
orientării pe care îl oferă acel program sau, dimpotrivă, pot genera îndoieli, cu impact deosebit asupra opțiunilor noilor generații de cercetători. Astfel, la capătul unei competiții care a durat aproape un secol, teoria sintetică a evoluției a consfințit victoria programului darwinian în competiție cu alte programe, ca cel lamarckian sau saltaționist. În cazul competiției dintre orientările în cercetarea evoluției vieții promovate astăzi de cei care urmează liniile directoare trasate de teoria sintetică a evoluției, respectiv de acei cercetători care au schițat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că opoziția în cercurile din afara științei a fost mai puternică la început, dar ea s-a atenuat cu trecerea timpului. În ceea ce privește rezistența pe temeiuri religioase, această apreciere generală se cere nuanțată, cum va rezulta din cele ce urmează.) Percepția explicației darwiniene a originii speciilor de către cercetătorii naturii a înregistrat oscilații semnificative. Împotrivirea a avut orientări și accente diferite în cei 150 de ani care au trecut de la apariția cărții lui Darwin. În diferite medii culturale, filozofice, teologice și științifice, cu teoria
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
tradiții religioase pot percepe darwinismul drept un atac îndreptat împotriva convingerilor lor fundamentale. Cercetătorii și filozofii care văd în lumea vie în primul rând armonia și expresia unei tendințe lăuntrice spre perfecțiune crescândă vor fi izbiți și contrariați de explicația darwiniană a adaptării ca rezultat al luptei pentru existență. Naturaliștii care prezintă evoluția lumii vii drept o suită de tranziții ce reprezintă macromutații vor pune în discuție în primul rând gradualismul darwinian. În sfârșit, cei care împărtășesc o imagine asupra științei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
perfecțiune crescândă vor fi izbiți și contrariați de explicația darwiniană a adaptării ca rezultat al luptei pentru existență. Naturaliștii care prezintă evoluția lumii vii drept o suită de tranziții ce reprezintă macromutații vor pune în discuție în primul rând gradualismul darwinian. În sfârșit, cei care împărtășesc o imagine asupra științei modelată de idealurile de cunoaștere ale fizicii clasice vor fi înclinați să aprecieze drept nesatisfăcătoare o teorie care propune o abordare populațională, care atribuie un rol proeminent individualității și apreciază explicațiile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluției. Observația importantă este că ascendența comună și selecția naturală sunt idei logic independente, că susținerea celei dintâi nu implică acceptarea celei din urmă. Considerând lucrurile în mare și în mod schematic, putem distinge două surse ale rezistenței față de știința darwiniană: rezistența motivată de constatarea că unele din concluziile ei sunt incompatibile cu o anumită viziune asupra lumii și a omului, respectiv opoziție sau rezerve față de înțelegerea curentă a explicației darwiniene a mecanismului evoluției, precum și rezistența întreținută de atașamentul ferm față de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mod schematic, putem distinge două surse ale rezistenței față de știința darwiniană: rezistența motivată de constatarea că unele din concluziile ei sunt incompatibile cu o anumită viziune asupra lumii și a omului, respectiv opoziție sau rezerve față de înțelegerea curentă a explicației darwiniene a mecanismului evoluției, precum și rezistența întreținută de atașamentul ferm față de anumite cerințe de excelență științifică, care nu sunt satisfăcute de teoria lui Darwin. Discuția publică întreținută de teologi, filozofi și alți intelectuali oferă mostre ale primului tip de reacție negativă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
anumite cerințe de excelență științifică, care nu sunt satisfăcute de teoria lui Darwin. Discuția publică întreținută de teologi, filozofi și alți intelectuali oferă mostre ale primului tip de reacție negativă, iar considerațiile cercetătorilor naturii sau ale filozofilor științei asupra explicației darwiniene a originii speciilor și a supozițiilor care o susțin constituie terenul pe care se manifestă cel de al doilea tip de rezerve critice. La unii dintre adversarii lui Darwin întâlnim ambele tipuri de critici. 1. Opoziția religioasă Ceea ce a atras
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un mesaj adresat aceleiași Academii în octombrie 1996, Papa sublinia că „teoria evoluției nu mai este o simplă ipoteză“. Ea este sprijinită de un mare număr de dovezi convergente. Nu pot fi formulate rezerve față de teorie în numele credinței. Acceptarea științei darwiniene poate crea probleme credinciosului doar dacă textele biblice vor fi interpretate drept „afirmații științifice“, și nu drept ceea ce sunt ele de fapt, adică „învățături religioase“. În intervenții anterioare, Papa Ioan Paul al II-lea avertizase că Biblia nu trebuie citită
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
instantaneu prin fiat, omul a fost creat în mod separat prin procese care nu operează niciunde în universul natural - trebuie să fie respins. Mai mult, se încearcă să se arate că această reprezentare a primit astăzi o întemeiere științifică. Științei darwiniene îi este opusă așa-numita „știință a creației“. Un cunoscut propagator al „creaționismului științific“, H.M. Morris, exprima foarte bine cele mai categorice luări de poziție de acest fel, scriind: „Ideea că evoluția ar fi un fapt probat al științei este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că modelul biblic al creației și al istoriei pământului este mult mai științific decât modelul evoluției.“ Un episod relativ recent ilustrează cât de vehemente și de pasionale pot să fie reacțiile negative ale acelor persoane care cred că progresele științei darwiniene amenință convingerile lor creaționiste. În cartea lui The Third Chimpanzee, publicată în 1992, Jared Diamond arată că specia homo sapiens este mai îndeaproape înrudită cu două specii de cimpanzei decât sunt acestea cu alte specii de maimuțe. În acest sens
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]