91 matches
-
familial. Între spațiile sacre ale regatului lui Israel, putem aminti așa-numitul „unghi de cult” al locus-ului 2081 din Meghido (Zevit, 2001, pp. 220-225), unde, într-un colț al unei curți acoperite, aferentă unui complex de locuințe din stratul VA, databil în secolul al IX-lea î.C., au fost găsite, încă in situ, o serie de obiecte de cult: două altare cu coarne (unul mai mare și altul mai mic), câteva suporturi de cult, între care două prevăzute cu deschidere
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu poate fi clasificat ca templu pentru ceremonii, ci e posibil să fi fost utilizat în cultul oficiat în prezența unui număr restrâns de persoane care asistau în interiorul curții acoperite. Și aproape de Hazor a fost găsită o încăpere pentru cult, databilă la sfârșitul secolului al XI-lea î.C., în care, în paviment, era ascuns un vas care conținea statuete din bronz, între care iese în evidență o figurină a unei divinități masculine, pesemne un tânăr zeu războinic. În același loc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
locurilor de frontieră (Lachiș, Kuntillet ‘Ajrud, Beerșeba), unde, probabil, era mai mare posibilitatea ca diferite culturi - și, deci, religiozitatea - să se întâlnească în același loc. Aproape de renumita cetate iudaică Lachiș a fost găsită o încăpere de cult (cult room 59) databilă spre sfârșitul secolelor al IX-lea - al X-lea î.C. E vorba de o cameră mică: pe trei laturi avea băncuțe de depozitare; cele din fața intrării aveau o adâncitură, ca și cum ar forma un fel de nișă în fața căreia a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
casoleta de ars tămâie, utilizate în cultul domestic, prevăzute cu reprezentări animale și antropomorfe (Fig. 9). În afară de acestea, au fost găsite statuetele unor divinități la Ghezer, Hazor și Tel Zeror, și un grup de forme de lut de proveniență necunoscută databile în jurul secolului al VII-lea î.C. care reprezentă o pereche de figuri antropomorfe pe tron sau pe un car (cf. Uehlinger, 1997). În sfârșit, recent a fost descoperită la Tel Rehov o statuetă de fildeș din secolul al IX
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
victimelor sacrificate (bovine sau caprine) era consumată de participanții la sacrificiu. Acest sacrificiu era consumat în mai multe împrejurări precum voturile, mulțumirea sau vindecările. Și în acest caz multe texte biblice care ne vorbesc despre acest fel de sacrificiu sunt databile în perioada postexilică (Lev 3; 7), dar prezența sacrificiului šelămîm în culturile antice semitice și în textele tradiției biblice mai antice (2Rg 16,13; Am 5,22) mărește posibilitatea existenței sale încă din timpul regatelor lui Israel și Iuda. Cât
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și Numerilor sunt scrise cu certitudine în epoca postexilică astfel că este dificil să avem o viziune precisă cu privire la practica reală rituală din epoca monarhică, pentru că nu e sigur că ritualurile au rămas mereu aceleași. Neavând însă alte izvoare scrise databile în epoca monarhică cu privire la cultul din Israel și Iuda, putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele regale, aproape în mod sigur, s-a desfășurat zilnic sacrificiul în onoarea lui Yhwh, Dumnezeul suprem
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu formulele descoperite pe unele sarcofage feniciene (KAI 13, liniile 5-8; KAI 14, liniile 6-13) sau pe stelele aramaice (KAI 214, liniile 20-34): „Blestemat cel care va deschide acest (mormânt)” (liniile 2-3, KAI
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Aramului, pentru Domnul său (zeul) Melqart căruia i-a făcut vot și care i-a ascultat glasul” (KAI 201). O altă importantă descoperire votivă este situla inscripționată, de proveniență egipteană, găsită pe muntele Mișpe Yammim, la Nord de lacul Tiberiada, databilă din epoca persană (Frankel, Ventura, 1998). Această mărturie, deși se află în afara limitelor cronologice și etnice ale acestei cărți, este foarte interesantă pentru că ne oferă o dovadă că, deja din epoca persană, religia ebraică avea strânse legături cu contextul religios
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
religios în mijlocul căruia se afla. Această situlă de bronz, decorată cu motive egiptene, între care imaginea unuia care oferă un dar în fața unei mese și a câtorva divinități, este utilizată ca dar votiv de un credincios în limba feniciană. Inscripția, databilă în jurul anului 500 î.C., afirmă: „(darul) lui Akbor, fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe care le deținem, observăm că promisiunea votivă e
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p. 257). Inscripțiile funebre săpate în stâncă descoperite uneori în aceste camere funerare dau acestor morminte o mare relevanță din punct de vedere religios. Între aceste epigrafe putem aminti aici inscripțiile iudaice, databile de la sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al VII-lea î.C., găsite pe pereții mormintelor de la Hirbet el-Qom (circa 14 km Est de Hebron), de la Hirbet Beit-Ley (aproape de Lachiș) și în satul Silwan (la Est de valea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
merismului, adică utilizarea a doi termeni pentru a indica întregul, ca de exemplu, expresiile „cerul și pământul” (Gen 1,1; 2,4; Is 1,2; 45,7; 51,13) sau „locuința morților și cerul” (Am 9,2). Abia în mărturiile databile în epoca postexilică târzie apar unele cuvinte care, înțelese în sens generic, erau utilizate pentru a sugera totalitatea cosmosului, ca de exemplu, termenul „totul” în Ier 10,16 sau Qoh 1,14 (în greacă, Înț 1,14). În orice caz
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
confirmându-i pe roxolani ca stăpânitori ai acestor teritorii și menționându-le implicarea în conflictele cu romanii, cărora le provoacă mari pierderi, uneori de legiuni întregi, cum este cazul în anii 89-92, episod amintit de Cassius Dio. Orizonturi mai târzii, databile spre sfârșitul secolului I d.Hr. și începutul secolului al II-lea d.Hr., caracterizează necropolele de la Seliște, Bocani, Cuconeștii Vechi I și II, Taraclia II ș.a., etapă care corespunde anihilării ultimelor enclave scitice târzii de către noi afluxuri sarmatice estice, care
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
realistă și alta ținând de meditația pe teme civice și geopolitice, se regăsesc, îmbinate complex, în Hotel Europa, carte distinsă cu un premiu UNESCO, considerată de critică drept primul roman important care se referă la realități de după 1989 (acțiunea e databilă: 21 decembrie 1989 - toamna lui 1991). Sub aparențe de roman picaresc (în parte parodic, polițist sau de aventuri), de cronică, în maniera carnavalescului tragic, a exodului spre Vest al unor tineri dezamăgiți de viața postcomunistă, Hotel Europa e o meditație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
și în cronica lui Griselini, din 17808. Același gen de lucrări de asanare a unor mlaștini, cum au fost cele ale Ecedului, s-au efectuat la începutul secolului al XIX-lea pe afluenții cursului superior al Tisei din Crișana 9. Databil de prin anul 1790 este sistemul de canale datorat lui Alexandru Ipsilanti, unind Dâmbovița cu Argeșul, pentru a apăra Bucureștiul de inundații. Între lucrările recente, după al doilea război mondial, se pot menționa ca fiind mai importante următoarele: Canalul Colector
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Hesiod atunci când descrie Împărțirea prototipică săvârșită de Prometeuxe "Prometeu". Există totuși un simț al vinii pe care dispozițiile oficiale ale cetăților grecești care se refereau la actul sacrificial nu Îl lasă să se Întrezărească. Legea jertfelor din Cos, de exemplu, databilă deja În secolul al IV-lea Î.Hr., deci relativ recentă, dă Încă dovadă de o indiferență generală față de victimă. Practica de sacrificială, de la uciderea animalului, exprimată prin verbul sphàttein, la prescrierea stropirii cu sânge a altarului 1, este descrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
z) - care, absentă În G³th³, Îmbracă În veșminte zoroastriene concepția indo-iraniană antică a centrului lumii. În mod semnificativ, aceasta este prezentă mai ales În Yașt, dar și În Wid¶wd³d (Gnoli, 1989a, pp. 38 sqq.). Prima informație certă, pentru că este databilă Într-o cronologie absolută, este că Darius I (522-486 Î.Hr.) a fost zoroastrian. În ciuda Îndoielilor sau a opiniilor contrare, acest fapt poate fi considerat, În mod rezonabil, sigur (cf. Duchesne-Guillemin, 1972; Herrenschmidt, 1980; Boyce, 1982; 1992, pp. 125 sqq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]