1,380 matches
-
interesați de istoria avangardei noastre." Nefiind, prin minimalismul acesta pus în ecuație cu bună-știință, o carte contaminată de istoria factică, Avangarda românească și complexul periferiei păstrează - în nucleul ei - urme certe de istoricitate. Ce altceva e reproducerea exactă - până la nivelul datării lexicale sau al erorii în șpalt - decât un clin d'oeil de factură diacronică? Cum altcumva să interpretăm ideea de scenariu cinematografic? Ei bine, inovația aceasta de tip colaj apare ca o frăgezire a discursului doar în raport cu caracterul academic inițial
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
din turcă, în perioade de bilingvism, de intense legături și schimburi balcanice. Doar în cazul din urmă se poate vorbi, în modul cel mai corect, de o influență turcească asupra lexicului argotic. Diferențierea celor două situații se poate face prin datarea fiecărui termen în parte (un argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut direct din turcă), dar, din păcate, vechimea în limbă a termenilor argotici e, în absența atestărilor scrise, cu totul incertă. Un argument pentru plasarea în categoria
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
o ignoră. Acuzația de antedatare a unui text, prezentată ca o evidență ignobilă ("truc ieftin"), cu o punere în scenă puternic emotivă ("rămânem stupefiați"), nu poate fi în nici un caz dovedită. Se face aici o confuzie între două sisteme de datare distincte, lipsite de echivoc pentru profesioniști. Indicația "august 1989" arată foarte clar că textul la sfîrșitul căruia se află nu a fost publicat: e o tipică marcare a momentului scrierii, pe care orice cititor avizat o percepe ca atare, în contrast cu
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
distincte, lipsite de echivoc pentru profesioniști. Indicația "august 1989" arată foarte clar că textul la sfîrșitul căruia se află nu a fost publicat: e o tipică marcare a momentului scrierii, pe care orice cititor avizat o percepe ca atare, în contrast cu datarea unui text apărut în presă, care trebuie să conțină denumirea ziarului/revistei, cu ziua sau numărul exact: "România liberă, 12 august 1992". A prezenta ca fraudă dovedită o datare asumată de autor (neverificabilă, dar și imposibil de contrazis cu dovezi
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
scrierii, pe care orice cititor avizat o percepe ca atare, în contrast cu datarea unui text apărut în presă, care trebuie să conțină denumirea ziarului/revistei, cu ziua sau numărul exact: "România liberă, 12 august 1992". A prezenta ca fraudă dovedită o datare asumată de autor (neverificabilă, dar și imposibil de contrazis cu dovezi) e, desigur, un "truc ieftin", ca și atribuirea de rea intenție (datarea fiind o formă de contextualizare a unui text, o alternativă la actualizarea și modificarea sa). Ultimele acuzații
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
revistei, cu ziua sau numărul exact: "România liberă, 12 august 1992". A prezenta ca fraudă dovedită o datare asumată de autor (neverificabilă, dar și imposibil de contrazis cu dovezi) e, desigur, un "truc ieftin", ca și atribuirea de rea intenție (datarea fiind o formă de contextualizare a unui text, o alternativă la actualizarea și modificarea sa). Ultimele acuzații țin mai puțin de practicile profesionale și cred că pot fi demontate mai ușor chiar de bunul simț general: presupozițiile pe care ele
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
pentru prima oară publicată (în facsimil) în revista România literară, la pagina 3, numărul din 6 martie 1969. A fost reluată în ediția Poezii (1970, p. 93-94), unde este datată "între mai 1947 și mai 1948", în contradicție deci cu datarea din 2006, aceasta din urmă dând impresia a fi fost făcută în urma unei discuții cu poeta Nina Cassian, căreia îi este dedicată poezia. Amintim faptul că "algebrista Emmy", la care se face referință în versul al 12-lea, este celebra
O poezie de Ion Barbu într-o revistă americană de matematică by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9971_a_11296]
-
intuit visul textualist, visul produs și nu reprodus, "visul pe care el șpersonaj cu funcție narativă, n. n.ț, ca și cum ar fi zeu, îl produce" (Patul lui Onir, "Ramuri", nr. 1, 1993, apud Felecan, p. 76). Găsesc curajoasă, oricât de discutabilă, datarea (proto)postmodernismului lui Țepeneag în 1969, când apare Heautontimorumenos: bocet pe aceeași temă (56). Voi face și câteva observații, care sper că sunt oportune, la lectura acestei cărți remarcabile, întrucât se situează în linia unei receptări avizate. Cred că nu
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
mai toate cărțile de ceva vreme încoace, se confirmă fără drept de apel. Rezistența la istoria mare și din an în an tot mai sinistră e contrabalansată de o imunitate epidermică la timpul pur și simplu. Chiar atunci când predispoziția spre datare face parte din structura internă a opului - cum se întâmplă în acest al șaselea volum al Supraviețuirilor, publicat inițial în 1971 sub un titlu radical diferit, Un august pe un bloc de gheață - suspiciunea uzurii morale se amână întemeiat și
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
Numai o oarecare valoare "probatorie", întrucît, pe de-o parte, nu este exclus ca Stere să fi vorbit totuși doar de primul său articol "teoretic", de doctrină 6, și întrucît, pe de altă parte, există acolo două inexactități, anume în datarea articolului cu pricina ("chiar două-trei luni șde la sosirea în țarăț") și în transcrierea pseudonimului (C. Scorțeanu, în loc de C. Sorțescu.). Conștient de insuficiențele mărturisirii respective, Z. Ornea a procedat la o verificare a informației, "cercetșîndț atent în 1971 și în
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
de semnalizare, indicii luminând, intermitent, deznodământul. În propozițiile și frazele aparent neutre sunt topite, savant, sugestii și prefigurări ale finalului, precum și aluzii, mai greu sau mai ușor de înțeles, la o anumită stare de lucruri din contexul istoric dat. Fără datarea întâmplărilor și fixarea între borne temporale a fundalului istoric, aproape nimic nu se poate înțelege din această povestire a unei întoarceri. Căci nu este o simplă întoarcere acasă. Ne aflăm în primii ani de după instalarea comunismului în România, anii naționalizării
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
făcut reconstituiri pe hârtie, iar cu sprijinul unui laborator de dendrocronologie din Lund (Suedia), care a pus la dispoziție și instrumentarul cuvenit, a luat 16 probe. Probe trimise la laboratorul suedez și datate benevol de dendrocronologul Hans Linderson. (Metoda de datare cu ajutorul inelelor de creștere a arborilor, prin calcule speciale - aflăm din studiul citat - a fost pusă la punct de un astronom american, A. E. Douglass, la începutul secolului XX, la noi, în România, fiind aplicată prima oară abia în anul
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
a arborilor, prin calcule speciale - aflăm din studiul citat - a fost pusă la punct de un astronom american, A. E. Douglass, la începutul secolului XX, la noi, în România, fiind aplicată prima oară abia în anul 1997, în cadrul programului de datare a bisericilor de lemn din Maramureș.) Aceste date, însoțite de concluzii și măsuri care se impun pentru salvarea bisericii de lemn de la Putna, au fost comunicate Ministerului Culturii și Cultelor. Dar și alte moașe știu de ele. De atunci, au
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
alte aprecieri privind însemnătatea bisericii, o relevă și pe aceasta: Toate aspectele legate de tipologie, structură și tehnică ale bisericii de lemn de la Putna câștigă, prin determinarea vechimii ei, o valoare de unicat pentru cercetarea arhitecturii medievale românești (...) Semnificația acestei datări depășește chiar granițele țării, biserica de lemn de la Putna aflându-se drept una din extrem de rarele construcții de lemn medievale păstrate pe continent (s.n.)". Să ne imaginăm, o clipă, ce ar fi făcut nemții ori - ca să ne ducem pe alt
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
Pavel Șușară Cu mai muți ani în urmă, comentînd expoziția retrospectivă Ion Țuculescu de la Muzeul Național de Artă, remarcam faptul că informațiile tehnice de pe etichetele care însoțeau lucrările nu ofereau datări explicite și nici măcar periodizări mai largi. Pentru privitorul obișnuit, dar și pentru specialist, mult mai important decît tehnica, de altfel ușor de recunoscut, și decît coordonatele fizice ale tabloului este anul realizării, fie el și aproximativ. Reperul cronologic, în cazul
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
formală, sînt anterioare celor deja rezolvate într-o etapă mai timpurie. Această contradicție dintre cronologia exterioară, cea temporală, și cronologia interioară, cea a dinamicii formelor, este greu de înțeles, și, cu atît mai mult, dificil de explicat, dacă elementele de datare lipsesc cu desăvîrșire. Și în expoziția Țuculescu ele lipseau chiar cu desăvîrșire. Însă de această lipsă nu se făceau vinovați, în excusivitate, realizatorii. Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
de înțeles, și, cu atît mai mult, dificil de explicat, dacă elementele de datare lipsesc cu desăvîrșire. Și în expoziția Țuculescu ele lipseau chiar cu desăvîrșire. Însă de această lipsă nu se făceau vinovați, în excusivitate, realizatorii. Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului. Ridicînd absența datării de la înțelesul ei tehnic, imediat, la unul mai general sau, pur și simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
desăvîrșire. Și în expoziția Țuculescu ele lipseau chiar cu desăvîrșire. Însă de această lipsă nu se făceau vinovați, în excusivitate, realizatorii. Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului. Ridicînd absența datării de la înțelesul ei tehnic, imediat, la unul mai general sau, pur și simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se poate spune despre întreaga pictură a lui Țuculescu, fără nici o precauție, că este o pictură nedatată
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
privată are putere doar între părți; este opozabil (se opune) terților, care pot să-l recunoască sau să-l tăgăduiască. Moștenitorii, de exemplu, dacă nu recunosc scriptura (scrisul, ca fiind a defunctului) sau semnătura, se pot adresa instanței de judecată. Datarea actului are o importanță deosebită între părți fiindcă de el se leagă și de la el curg o serie de fapte, acte și evenimente ce interesează părțile. Pot avea putere probatorie și registrele, cărțile, chitanțele, facturile, când cuprind clar o sumă
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
vedere, unele schimbări s-ar chiar impune. Cum ar fi culoarea calului... Prea roșu! 7. Ziffer Sandor (l880-1962) „Natură statică”, ulei pe pânză, 80x70 cm, datat 1910, semnat dreapta jos. Lucrarea a fost pictată la Paris, dacă luăm În considerare datarea scrisorii lui Ziffer către prietenul său Boromisza Tibor, redactată la Paris În ziua de 25 XII 1910. Argumentele acestei presupuneri ar fi și cele câteva rămurele de brad precum și câteva tușe de culoare mai violente din primul plan, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ziua de 25 XII 1910. Argumentele acestei presupuneri ar fi și cele câteva rămurele de brad precum și câteva tușe de culoare mai violente din primul plan, care ar sugera lumânările de pe bradul de Crăciun. Aceste câteva elemente conjuncturale cât și datarea și semnătura lizibilă a lui Ziffer, care apare atât În scrisoare, cât și În tablou, ne pot conduce la o singură concluzie: lucrarea a fost pictată la Paris În preajma Crăciunului. După cum se știe, În opera lui Ziffer regăsim o puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vor marca imaginarul european. Iuda apare în culori sumbre. Există unele tradiții mai îngăduitoare, dar firave. În general, predomină diabolicul. Voi încerca să urmez cât de cât o ordine cronologică, deși, în cazul acestor texte, fără origine și autor precis, datarea pune probleme. În Evanghelia arabă a copilăriei, versiune din secolul al V-lea, probabil, Iuda se întâlnește cu Isus la o vârstă foarte fragedă. Autorul apocrifei încearcă să răspundă narativ la două întrebări: cum a devenit Iuda ucenic al lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei, gnosticii. Astfel, șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, întrucât sunt opuse Demiurgului „oficial”. Diabolizat de aproape întreaga tradiție creștină, reabilitat simbolic de câteva grupări gnostice, Iuda este consacrat erou al poporului ales, într-un text polemic a cărui datare este greu de stabilit (undeva între secolele al V-lea și al XI-lea). Textul se numește Toledot Ieschu, provine dintr-o comunitate iudaică fanatic anticreștină și prezintă viața lui Isus în cele mai sumbre culori. Există mai multe versiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
202 și Koch203 (sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX), primele care au arătat într-un mod absolut convingător dependența autorului Numelor divine față de filozofia neoplatoniciană, în general, și de cea a lui Proclus, în special, dovezile în favoarea unei datări târzii a acestui corpus misterios s-au înmulțit. E de-ajuns să amintim contribuțiile lui F. Müller, G. della Volpe, R. Rocques, M. Schiavone, S. Lilla, H.D. Saffrey, R.F. Hathaway, Ritter, Y. de Andia și lista poate continua cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este ansamblul figurilor propriei sale esențe și ale proprietăților fundamentale ale acestei esențe pe care viața și-a propus-o sieși, în fiece moment și în fiece loc, pretutindeni unde este vie. Dincolo de plăcuțele de mozaic colorate și de chestiunea datării lor riguroase, această esență a vieții ca singură și ultimă semnificație a reprezentărilor figurate pe zidurile de la Daphni ca producții ale artei tuturor epocilor este cea pe care estetica științifică o nesocotește pe deplin, iar această nesocotire este cea care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]