524 matches
-
un român (Realitatea TV, 5.XI.2007). 8.3. Mai îndepărtate de registrul cult scris sunt construcțiile relative în care pronumele care este folosit invariabil (în forma de nominativ-acuzativ), deși funcția sintactică în relativă i-ar impune o formă de dativ (marcată și de dublarea cu clitic în dativ): om simplu care nu are nicio putere, care îi e frică (Acasă TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
3. Mai îndepărtate de registrul cult scris sunt construcțiile relative în care pronumele care este folosit invariabil (în forma de nominativ-acuzativ), deși funcția sintactică în relativă i-ar impune o formă de dativ (marcată și de dublarea cu clitic în dativ): om simplu care nu are nicio putere, care îi e frică (Acasă TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar și în
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
românilor (Antena 3, 23.X.2007). Fenomenul apare nu numai la substantive (care desemnează persoane), ci chiar și în cazul unor pronume: în fiecare zi deschidem pe unele dintre ele (Radio InfoPro, 6.III.2008). Marca pe și morfemele de dativ sunt, de fapt, mijloace suficiente de marcare a funcției sintactice, față de care dublarea funcționează redundant. 10. MODIFICĂRI ȘI UTILIZĂRI ALE ADVERBELOR 10.1. Se confirmă tendința de generalizare a formelor scurte maxim și minim ca adverbe în construcții cantitative (cu
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
prepozițiile sau locuțiunea prepozițională corespunzătoare (care vi se pare că este cea mai potrivită în context). Substantivele precedate de prepoziții sunt date la forma de nominativ-acuzativ, dar puteți alege și o prepoziție sau o locuțiune prepozițională care cere genitivul sau dativul. (Cu italice, între paranteze, am indicat contextul lingvistic sau extralingvistic mai larg care poate dezambiguiza exemplele mai scurte). 1) să își asume răspunderea................................. legile justiției 2) nu s-au desfășurat lucrurile................................... un scenariu dinainte stabilit 3) asumarea răspunderii................................. lustrație 4
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
a merge. Se Înregistrează confuzia Între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o Întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc În nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele În genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor este cu forma numelui sau numelor, forme pe care nu le recunosc
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
mai dramatic: faptul că, cel puțin din perspectiva lui, situația era deosebit de gravă, putând degenera către o catastrofă aeriană. Din șirul de semne lingvistice utilizat, unul se afla În perfectă consonanță, ca semnificație, cu această avalanșă de semne non verbale: dativul -mi, prin care locutorul devenea beneficiarul acțiunii exprimate În propoziție, prin care lua asupra sa Întrega răspundere a rezolvării situației. El nu a folosit expresia neutră, impersonală și faci, cum ar fi fost normal. Asta pentru că ceea ce se Întâmpla nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
flexiunea substantivală, cu pronumele (lu' ăsta, lu' asta, lu' ăștia); (c) în absența oricărui mijloc, rolul dezambiguizator revine în exclusivitate regentului, care, prin trăsăturile lui inerente, suplinește informația sintactică absentă: aparține BCR, unde aparține este un verb cu regim de dativ, conform GALR, unde conform este o prepoziție cu regim de dativ. Fără a intra aici în detalii, trebuie observat că inventarul și ponderea fiecărui mijloc variază substanțial de la un registru stilistic la altul 49. Dar ceea ce este comun, dincolo de variațiile
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în absența oricărui mijloc, rolul dezambiguizator revine în exclusivitate regentului, care, prin trăsăturile lui inerente, suplinește informația sintactică absentă: aparține BCR, unde aparține este un verb cu regim de dativ, conform GALR, unde conform este o prepoziție cu regim de dativ. Fără a intra aici în detalii, trebuie observat că inventarul și ponderea fiecărui mijloc variază substanțial de la un registru stilistic la altul 49. Dar ceea ce este comun, dincolo de variațiile de registru și de normarea literară, este efectul general al acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție). Observarea fenomenului în dinamica sa discursivă pune în evidență faptul că, mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție). Observarea fenomenului în dinamica sa discursivă pune în evidență faptul că, mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se înscrie în mecanisme pragmatice variate, ca, de pildă, cele ilustrate în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
TEAmă↑ C: <F mie nu mi-e tea[mă A: [CE vă sperie. C: mie nu mi-e teamă de nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A venit fratele meu acasă; A fost apreciată ideea ta; Am văzut cartea lui în librării), acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
enunțului cu focalizare implicită a stării/procesului/evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea pronumelui reciproc, emfatizarea prin pronume de întărire, determinarea prin demonstrativ, cuantificarea totalizatoare, introducerea unui nume predicativ expletiv. Adesea, procesele de focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizat] a constituentului conservat în urma elipselor: A: eu nu am plecat cu ăla pentru că mi s-a părut cam rablă. B: mie nu↓ (IVLRA: 88) "vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mi s-a părut cam rablă. B: mie nu↓ (IVLRA: 88) "vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine↓" " NIci pă mine" (IVLRA: 48). 3.4. Dativul posesiv și acuzativul posesiv O particularitate tipologică a limbii române o constituie prezența "dativului posesiv", în structuri cu posesie alienabilă și inalienabilă, respectiv a "acuzativului posesiv" în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv, aceste structuri focalizează în mod diferit relația dintre posesor și posedat
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în câteva structuri cu posesie inalienabilă, referitoare la relația individ - parte a corpului său. În plan discursiv, aceste structuri focalizează în mod diferit relația dintre posesor și posedat. În structurile cu posesie inalienabilă, individul este obligatoriu focalizat în raport cu partea prin dativul/acuzativul experimentator: îi ieșeau ochii (76), îi ajunge burta la gură (82), îmi plesnea stomacul (83), își bate capul (119), își bagă coada (120); mă dor gleznele (82), nu mă țin nervii (121), te apasă pe creieri (122). Structurile cu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
acuzativul experimentator: îi ieșeau ochii (76), îi ajunge burta la gură (82), îmi plesnea stomacul (83), își bate capul (119), își bagă coada (120); mă dor gleznele (82), nu mă țin nervii (121), te apasă pe creieri (122). Structurile cu dativ sunt la limita cu reflexivul inerent. În structurile cu posesie alienabilă, vorbitorii au posibilitatea de a stabili o ierarhie discursivă între individ și obiectul posesiei. Optând pentru structura cu dativ posesiv, ei focalizează individul în raport cu obiectul posedat, prezentat ca experimentator
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
țin nervii (121), te apasă pe creieri (122). Structurile cu dativ sunt la limita cu reflexivul inerent. În structurile cu posesie alienabilă, vorbitorii au posibilitatea de a stabili o ierarhie discursivă între individ și obiectul posesiei. Optând pentru structura cu dativ posesiv, ei focalizează individul în raport cu obiectul posedat, prezentat ca experimentator al procesului/al stării: ți-ai schimbat radioul (123), și-a băgat banii în buzunar (74); să-mi iau mutația (74). Optând pentru structura cu posesie implicită, fără dativ posesiv
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cu dativ posesiv, ei focalizează individul în raport cu obiectul posedat, prezentat ca experimentator al procesului/al stării: ți-ai schimbat radioul (123), și-a băgat banii în buzunar (74); să-mi iau mutația (74). Optând pentru structura cu posesie implicită, fără dativ posesiv sau sintagmă posesivă, vorbitorii focalizează procesul, nefiind preocupați de raportul de posesie sau de ierarhizarea discursivă a nominalelor (ai schimbat radioul, a băgat banii în buzunar, să iau mutația). Sunt frecvente structurile cu două pronume, pronumele "dativ posesiv" și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
implicită, fără dativ posesiv sau sintagmă posesivă, vorbitorii focalizează procesul, nefiind preocupați de raportul de posesie sau de ierarhizarea discursivă a nominalelor (ai schimbat radioul, a băgat banii în buzunar, să iau mutația). Sunt frecvente structurile cu două pronume, pronumele "dativ posesiv" și pronumele complement direct în acuzativ - vi-l demontez și vi-l împachetez (121), să ți-l ții să nu se-ncaiere (76), ți-i faci scurți (126), să nu mi-i uit (92) - în care proeminența discursivă a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ți-l ții să nu se-ncaiere (76), ți-i faci scurți (126), să nu mi-i uit (92) - în care proeminența discursivă a beneficiarului desemnat deictic/anaforic este amplificată de nonreferențialitatea cliticului acuzativ. Procedeul de focalizare a individului prin "dativ posesiv" s-a extins și la situații în care relația de posesie s-a abstractizat, iar individul și obiectul sunt puși în relație pe baza unei predicații implicite: mi-o băgat [articolul cu] evaziunea fiscală [pe care l-am scris
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
prin patru tipuri de structuri, cu grade diferite de gramaticalizare, prezentând câteva diferențe semantice și discursive (puțin clarificate și sistematizate în faza actuală a cercetărilor): (i) posesia tare, realizată prin sintagme posesive (am adus cartea mea); (ii) posesia slabă (cu "dativ posesiv", mi-am adus cartea); (iii) posesia deviată (spre relații spațiale, la mine în buzunar - în buzunarul meu); (iv) posesia implicită (a venit mama [mea], am adus cartea [ta]) (vezi GA I: 233; Șerbănescu 2005:211). Dintre acestea, sintagmele posesive
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
râde, a dori - a-și dori; să scap de ele - să mă scap de ele) și a formelor de imperativ ale unor verbe (scoală! - scoală-te!, prinde bara! - prinde-te de bară!), precum și prin introducerea unui reflexiv expletiv înrudit cu dativul etic (făcea copii - își făcea copii; o iei - ți-o iei; ai meritat-o - ți-ai meritat-o). Printr-un mecanism paralel s-au constituit și opoziții lexico-gramaticale de aceeași natură: uite! - uită-te!. Deși prescrierile normative nu recomandă astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
unui stil cultural de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
parcă, exprimând predicații contrafactive: (257) Sună ca și când se grăbea să termine. (www.gamextv.ro) (e) GAdv cu centrul adverbul-substitut cum, interogativ sau relativ: (258) Cum sună vocea lui?/ Vocea lui sună cum o știam. Lexicalizarea Experimentatorului prin clitic în cazul Dativ este admisă în oricare dintre tiparele de complementare: (259) Muzica lor îmi sună bine. 6.2.3.Verbul a mirosi. Grila sintactică Verbul a mirosi participă la tipare mai diverse. Funcționează contextual ca verb impersonal (260a), cu poziția subiectului neacoperită
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]