577 matches
-
de canatul ușii marginile de carton pline de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă în antreu și-am întins piciorul în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o privire mai atentă. Simian Keslev, Sheffield Road nr. 90. Harrison Brodie, St. Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sena lăsînd neglijent din mînă trusa de scule care se izbește de pămînt făcînd un zgomot metalic asurzitor, ia să vedem ce avem aici. Ăsta da arsenal, dom’ Președinte, se vede că aveți legături strînse cu reprezentanții clasei muncitoare, zice deșertînd totul pe jos, trecînd în revistă șurubelnițe, chei, pile, ciocane, leviere, de toate felurile și mărimile. Pe etajera din baie și în dulăpiorul de sub lavoar îl așteaptă toate instrumentele necesare întreținerii igienei corporale fără care nu poate să conceapă viața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus cabina șoferului, scoțînd banchetele din șuruburi, deșertînd pe jos tot conținutul torpedoului pentru acte, aruncînd în stradă covoarele de cauciuc, negăsind nimic, și-au îndreptat în sfîrșit atenția și asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă, tactactactac, la ce-ți stă capul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mei. Le-am făcut un semn scurt să mă urmeze și tiptil ne-am strecurat printre manifestanți pînă într-un gang din spatele Comitetului Central. Acolo am lăsat bagajul jos și le-am făcut semn să se strîngă în jurul meu. Am deșertat totul rapid, nu le-a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pus condiția ca banii să-i țină ea, iar bărbații să-i poarte tot timpul de grijă. Nu le rămînea decît să fixeze ziua plecării cînd ceasornicarii vor reveni să vadă cum merge pendula. PÎnă În ziua aceea, a mai deșertat o dată perna În ulcea ca să măsoare volumul dolarilor. Mai sporise. I-a luat foaie cu foaie și i-a cusut În haine, lăsînd cîte ceva și la Îndemînă. Meșterii s-au Întors, au văzut că pendula umblă, bate bine ceasurile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
destul de exact, diferențele între cele patru mărturii reducându-se la câteva detalii, pe care Stăniloae le are în vedere 224. Este vorba despre următorul scenariu: după ce s-a retras în chilia sa, călugărul „își ridică mintea de la tot ce-i deșert și trecător”. Pe urmă, trebuie să-și sprijine bărbia în piept și să-și îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și să se concentreze asupra „locului inimii”. La început, călugărul va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Altul ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da’ nu cumva tu umbli cu lingușeli? ― Iar m-ai ghicit. Niciodată nu pot să te iau pe nepregătite - a sfârșit Despina, cu Înfățișarea celui Învins. ― Atunci, deșartă sacul cu „povești”. Sunt numai urechi... ― Să nu mă cerți, tati, că nu i-am spus mai Întâi lui mami. Îmi promiți? ― Deși nu bănuiesc o iotă din ce Îmi vei spune, nu te voi certa. ― Voiam... Am venit să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de cinema. După încheierea proiecției, mulțumit ca după un desert greu, de ciocolată, mă hotărăsc să iau tramvaiul până la aceeași Hackescher Markt, doar-doar voi putea evita întâlnirile apropiate de gradul al III-lea. Zis și făcut. Cochetul vagon galben își deșartă pântecul de călători întârziați și înfulecă un nou lot. În burta chitului, mă aflu și eu, un Iona cam amețit de sunetul prea puternic al filmului, dar, cum vă spuneam, esențialmente satisfăcut. Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
impasibil; nu era el omul care să facă mărturisiri, și cu atât mai puțin unor străini pe care fusese cât pe ce să-i căsăpească. Prin urmare, chiar că nu-și putea Închipui de ce credea fantele acela c-o să-și deșerte inima În fața lor. La drept vorbind, oricât de mult ar fi vrut să afle ce mama naibii era toată tărășenia aia, căpitanul Începu să se gândească dacă n-ar fi mai bine s-o ia din loc. A intra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
persoane. Așa îi făcea și pachețelele pentru școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era și ea uluită. O mașină le claxonă. Era cel
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sunt faptele, numai că de atunci a trecut un an și mâna dreaptă a lui Blejnar, stăpânul informațiilor căutate de anchetatori, pare că a intrat în pământ. Oare îl mai caută cineva cu adevărat? Adus în instanță, Marta ar putea deșerta sacul cu secrete. Cei cu “nașul în suflet” tremură la ideea că Marta ar putea vorbi. Oare mai trăiește? Tatăl său, Marta Alexandru, a declarat într-un interviu acordat pentru Jurnalul Național că are impresia că “s-a întâmplat ceva
Codruț Marta, un an de la dispariție. Îl mai caută cineva cu adevărat? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78814_a_80139]
-
concluziile sale putea subscrie o întreagă generație de scriitori și de oameni politici: "O singură ginte în lume cere și merită stima și gratitudinea noastră. Aceasta este națiunea franceză, care de o jumătate de seclu își varsă sîngele și-și deșeartă punga numai pentru umanitate; e ursită de la Providență a se sacrifica intereselor universale și e condusă de genii, cărora singuri se închină, dar însă și-i produce sau și-i adoptă. Francia și Parisul sunt și rămîn miezul lumei și
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
fost poet de mare precocitate și de vocație rapid identificată; a scris primele poezii cu adevărat originale la vîrsta de 22 de ani; apoi, în numai cîțiva ani, între 1838 și 1842, își compune aproape toate poeziile importante. Și-a deșertat sacul în intervalul unui singur lustru și a spus, pînă la vîrsta de 32 de ani, cam tot ce avea de spus. După aceea - tăcere sau repetare, în ton minor, a producției deja publicate. S-a consacrat doar poeziei, artei
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
contextul aglomerării Șoselei Colentina care continuă Podul Tîrgului de Afară. Așadar, Oborul era "afară"! Inima orașului, de la care el a început să se extindă, era Curtea-Veche, încît Craii lui Mateiu Caragiale, după ce luaseră cină pe Covaci, și-au primit că deșert porecla în "buricul tîrgului". Locurile bucureștene nu lipsesc din titlurile unor ficțiuni, ceea ce ne face să credem că autorii le consideră o atracție în sine pentru potențialii cititori: Craii de Curtea-Veche, Calea Victoriei, Foc la Hanul cu Tei (de I. Peltz
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
cocoșat, pe care îl ceruse cu împrumut de la părintele Custódio, ca să o îngrijească pe Ludovina. Amoroso îi dădea comprimatele, puțina mâncare pe care o accepta sau reușea să o înghită, îi punea plosca și pe urmă se ducea să o deșerte în fosa din spatele casei, veșnic tăcut, ca și cum nu și-ar fi părăsit niciodată somnolența în care părea să trăiască. Purta niște mănuși de bumbac albe, pe care le schimba de multe ori pe zi, de altfel lângă șemineul din salon
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
așa încât ai sentimentul că vorbele ei se scurg din gură direct în poșetă. Iar apoi încheie convorbirea, scoate firul din ureche, scoate telefonul mobil din poșetă, îl închide, îl înfige în nisipul nevăzut de vorbe pe care tocmai le-a deșertat și trage conștiincios fermoarul. Imaginea unui tânăr cu ten măsliniu care citește preocupat din manualul de învățare a limbii olandeze pentru străini și roade capătul creionului ca pe o bomboană gumată. Tânărul scoate tot timpul creionul din gură și subliniază
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
în cartier. Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, s-ar fi deschis pe dată zeci de ferestre, nevestele și babele ar fi blestemat și l-ar fi ocărât pe cântăreț, iar până la urmă s-ar fi găsit cineva să-i deșerte o găleată cu apă în cap. Pe câtă vreme aici cerul este nemărginit și deschis și oricât de tare ai striga nu poți umple toată acea imensitate. Nu degeaba cântărețul, odată ajuns în capul străzii, ridica glasul. Cu siguranță că se gândise
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
expresie și caustic în tentă psihică. Un înveninat al cărui ștaif spiritual se revarsă într-un pitoresc argou oltenesc. Iată cum sună, în varianta lui Pandrea, o meditație asupra sensului vieții: „Materialistul vulgar spune: să-ți umpli și să-ți deșerți zilnic mațul gros, să-ți storci lichidul seminal regulat și cît te țin curelele. Idealistul vaporos proclamă: să alergi după năluci cu denominațiuni glorioase. Religiosul zice: am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul prezenței mele în lume
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
banii pe care-i câștigă, nici măcar un sfanț, de aceea mi-a cerut obiectul de care avea nevoie și banii nu-i sunt de folos. Mă întorc îndată.” Când s-a întors după câteva minute și-a scos haina. Eu deșertasem între timp pungile și pusesem fiecare lucru la locul său. „Ai ajuns la timp?”, am întrebat-o. Eram destul de curios să aflu cum se petrecuseră lucrurile. „Da, probabil că stau până la ora închiderii. Am intrat, am cumpărat un pachet și
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
spate, vânzări și trădări de Iude... Nu, nu acesta este neamul meu; sau e și acesta, dar și cel ce a ridicat sute de biserici în câțiva ani, i-a ajutat din răsputeri pe sinistrații diferitelor calamități, vine și-și deșartă sufletul în fața nevăzută a Domnului la Mânăstiri cu ocazia tuturor praznicelor, de se crucesc străinii văzând atâta credință înflorind în atâta sărăcie, pe când falnicele lor catedrale stau mai mult goale. Neam făcut din contraste, ca și oricare dintre poporeni. Un
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
sunt copiii supradotați, în ciuda mizeriei, cei ce culeg lauri la mai toate concursurile internaționale; ei sunt poeții și prozatorii ajunși aproape de indigență, adevărata frunte gânditoare a României, salvatorii singurului nostru bun deplin: limba română. Uf, dar știu că m-am deșertat de o parte din obidă. Marea trăncăneală care a urmat "rotației la vârf a cadrelor" din '89 și "fugii șobolanilor de pe corabia ce se scufundă" - rog revedeți cu ochii minții celebra scenă a balconului de la CC al PCR, când niscai
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
pleznit pielea și curgeau pîrîiașe din el ca dintr-un burete pe care uiți să-l storci. Pînă și pe cruce i-au pocit numele. La un an de la moartea lui am fost împreună cu Nino la groapa de la Cernica. Am deșertat o sticlă de vodcă pe pămîntul crăpat și tot cimitirul mirosea ca la doamna Candrea unde era locanda scriitorilor. Atît am mai putut să facem pentru el. În amintirea mea Virgil rămîne un clovn sublim, un clovn genial la care
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
Și că scapără în stele, Zăpăcind mințile mele, Parcă peste văi răsună Șoapte vii de viorele Și cânturi de zână bună, Când din aripi geana-ți bate Și prin ochi, ca o comoară, Sufletul îți iese afară, Bunătatea să-și deșarte, Căznindu-se să mă doară, Să mă iubească... de moarte. Parcă văd că-n nimb de zare, Unde viața nu-i păcat, S-au pus îngerii la sfat, Dacă să-mi dea glod sau soare, Că prea sus m-am
PSEUDO-PSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384817_a_386146]
-
Simona Tache Dimineață, cănd plecăm eu de acasă, învăluita în tradițională duhoare, mașina de gunoi staționa în fața blocului. Ce făcea șoferul ei, în cabina, în timp ce colegii deșertau de zor tomberoane? MÂNCA! Mi-a venit să vomit instantaneu. Eu nu puteam să respir de duhoare și nu știam cum să mă-ndepărtez mai repede, iar omul ăla mânca liniștit și senin. Tot asa or mânca și vidanjorii la
Mâncând printre gunoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19321_a_20646]
-
desfăcut cu totul și prin gaura aia i s-ar fi vărsat afară toate măruntaiele. Lichidul era de un galben superb, care mă făcea să mă minunez cum de exista ceva atât de frumos colorat ascuns în corpul uman. Îl deșertam în fântâna din curte, motiv pentru care băiatul cu harpa avea mereu degetele de la picioare ude. Bunicul era în chinuri toată ziua. Cel mai rău se simțea chiar înainte de revărsatul zorilor. Gemetele lui, amestecate cu orăcăitul saltelei, colcăiau neîncetat prin
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]