284 matches
-
a ordona, a cere, a enunța etc.), dar și prin conectori argumentativi (deoarece, pentru că, dar, deci etc.) și/sau printr-un lexic marcat din punct de vedere axiologic ("bordei" sau "cuib" în loc de "casă", "puști" sau "plod" pentru "copil", "slăbănog" sau "deșirat" pentru un personaj, alegerea unui lexic global euforic sau disforic într-o descriere etc.). A.2. O ancorare enunțiativă globală conferă unui text tonalitatea enunțiativă de ansamblu, în timp ce nenumărate schimbări de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a patra dintre surorile mele, era cu doi ani mai mare decât mine. Era cea mai mică dintre fete și mereu dată la o parte, se împodobea doar cu ce rămânea de pe la surorile mai mari. Imaginați-vă o copilă lungă, deșirată, mult prea înaltă pentru vîrsta ei, cu mîinile și umerii lăsați, timidă de abia dacă deschidea gura și care nu avea ținere de minte mai deloc; puneți pe ea o rochie primită de pomană, care nu-i venea nicicum, strângeți
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poate fi vorba aici? Iar în secvența următoare este descris mecanismul intratextual acela de a te vedea pe tine ca pe altul, despre care vorbea Michel Butor. (S6i) Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vreunui episod important, ci a jocului narațiune-descriere care potența suflul dramatic al experienței lui Dan-Dionis. Varianta nu este variațiune a operei, ci chintesența, livrată asumat, direct, pozitiv. (H2a) Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate...un dialog și cu toate acestea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
exprimate prin adjective propriu-zise, ceea ce sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile umbrei ca și când ar fi propriile lui cugetări. Să urmărim al treilea episod și ultimul al schimbului de identitate/materialitate dintre Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dacă să ne dea sau nu punctaj maxim. Cu o uitătură extrem de critică, întinde tricoul pentru a-l privi cum trebuie... și, în clipa în care face asta, una dintre mâneci îi rămâne în mână, lăsând în urma ei o cusătură deșirată. Toți cei prezenți se uită la ea muți de uimire. — Așa e modelul, spune Danny, un pic cam târziu. E o... abordare a designului din perspectivă deconstructivistă... Christina scutură din cap ferm și pune tricoul înapoi. — Dragă tinere, este evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Încrederea celor doi, Nicolae Petrașcu și Horia Sima, primea lovitură după lovitură, dar nu mai aveau altceva de făcut, decât să se lase în seama celor doi contrabandiști. într-un sfârșit apare și Boroancă, un țăran mai în vârstă, înalt, deșirat, cu niște ochi care umblau hai-hui. „N-aveți nici o grijă, vă duc eu până la Neagu în Lățunaș” le spuse ca într-o doară. „Cităm din Sfârșitul unei domnii sângeroase” (pag. 71): „Nevasta lui a început să pregătească masa, dar nouă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care ne afecta pe toți, dându-ne un sentiment ciudat. Lacul și-a pus amprenta și pe imaginea finală a spectacolului: Treplev Își distrugea manuscrisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră a apei, care Îl Înghițea. Pescărușul la New York Dacă la Tokyo scena plină de apă dădea impresia de naturalism de film, la New York decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat, dar spectacolul newyorkez arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei. 7 Județul Măriei sale Altă, altă pricină! bolborosește Ștefan printre clăbucii de săpun, în timp ce Don Giovanni Batista, un bătrân deșirat, osos, chel, îl bărbierește cu mișcări elegante. Tăutu, la pupitrul din odaia Domnului, răsfoiește un vraf de hârtii. ... Gata Don Batista?! Gata?! îl îndeamnă Ștefan. Presto, subito, Serenissime! cuvântă Don Batista executând câteva arabescuri "artistice" cu briciul. O pricină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiecare secundă de o mie de ori; îți mângâi părul și sprâncenele sburlite uneori, ca să le așez. Te iubesc, Mamina 11/1947 I 27 octombrie [1947], luni seara Draga mea, mult iubită, Ți-am scris ieri, prin R[ainer], mult, deșirat, dorind să umplu - poate cu inutilități - paginile obicinuite. [...] Iubito, în casă e un frig infernal și abia pot să țiu tocul... Astă seară am vorbit cu Lisette (cum nu i-ai scris tu ei? stă în Str. Vasile Lascăr 70
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se prezenta compactă și emanînd o impresie de forță, stînd gata de luptă, cu președintele ei, Millerand, încordat și gata de atac, Barrère, combativ, Berthelot, concentrat și atent, Foch, calm și senin. Printre englezi, în spatele săltărețului Lloyd George, se înălța, deșirată, silueta nemăsurată a generalului Wilson, șeful Statului Major britanic, gentleman și soldat loial, prieten devotat al mareșalului Foch (urma să moară la scurt timp după aceea, victimă a unui atentat comis de un descreierat), alături de care mergea legănat pe podeaua
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
absurditate”, ca și pe celelalte patru axiome euclidiene, se poate ridica Întreg edificiul geometriei plane. Riemann și Lobacevski au demonstrat ulterior că se poate duce o infinitate de drepte, dar... nu contează! „Vă rog să mă credeți pe cuvânt, spunea deșiratul individ pufnind pe nări, mi-am făcut studiile la Sorbona, Înainte de război, sunt un om onorabil, Îmi plătesc impozitele la timp...” Deodată, În ochii tinerelului care eram, obscura și impozanta „clădire” a matematicilor Începea să semene, prin precara ei bază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Vestul cultural, oglinda și mentorul nostru neînduplecat... De aici, probabil, și strigătul de alarmă al lui Lovinescu - și ne imaginăm azi bucuria, dar și stupoarea sa când el însuși a trebuit să descopere și să lanseze manuscrisul voluminos al tinerelului deșirat și blond, care avea deja un prost renume în Capitală, coborât de la Bistrița-Năsăud, dintr-o măruntă familie de intelectuali de țară, ce propunea de fapt primul roman românesc „care stătea”. Așa cum o statuie trebuie în primul rând „să stea”, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
textilă casnică cu care se realizează sculurile de fire S scarpă femeie rea (scorpie) scălâmbăiat anormal, strămb scăuneciu scaun rotund cu trei picioare secrement efortul de a realiza o lucrare dificilă sfara lui independent, de capul lui sfleder burghiu slăbănog deșirat spoit văruit stelaj dulap de bucătărie staghilă scîndură la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ne vedea în țara cea mai interesantă din Europa. Șvițera, în adevăr, se deosebește prin frumusețea naturei, prin confortul otelurilor, prin bunatatea brânzăturilor și mulțimea englejilor. Această din urmă calitate e singura care poate fi discutată. Pretutindene îi întâlnești, nalți, deșirați, cu monocluri în ochi, cu cizme potcovite, cu lungi bastoane ferecate, ocăind ca niște rățe care se scaldă în apă. Cât despre lăptării și brânzeturi, n-avem ce zice! Tinerii căsătoriți, mai ales, deprinși, se vede, cu laptele cel stricat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra lui... ca o mreajă neagră cu nasul lungit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire întinsă cu el. Părea c-o întreabă cugetând... părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poliție, rochia ei de mătase roșie, atât de veche încât practic se destrăma, părea mai degrabă un semn al sărăciei decât al viciului. Faldurile prea mari și trena murdară stârneau ridicolul, la fel cum o făceau și pălăria de paie deșirată și umbrela de soare hodorogită. În răspăr jalnic cu toate acestea, subminând orice efect urmărit de ea, era șalul de lână înfășurat în jurul umerilor. Avea o constituție firavă. Atât Salitov cât și polizyeisky-ul erau mai înalți decât ea, și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cămătarul strâmbă din nas înainte de a se conforma. Capitolul șapte Rămășagul Căminul lui Lippevechsel din Strada Gorokhovaia era una din acele mahalale care păreau crescute ca un organism decât să fi fost construite după un plan rațional. Cocioabe și șoproane deșirate, fațadele și aripile erau adunate în jurul unor curți murdare în care lumina soarelui nu ajungea nicidoată. Când bătea prin ele, vântul era simțit de fiecare ocupant, chiar și de cei adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl căută pe Virginski și îi înmână o perche de cizme de muncitor, care deși nu erau noi, erau în stare bună. Virginski, așezat pe marginea patului, se uita la cizme și la degetele care îi ieșeau afară din ciorapii deșirați. Avea unghiile crescute și galbene, iar pe alocuri piele îi era arsă și roșie. ă De ce mi-ați adus cizme? ă Ai mare nevoie de o pereche bună de cizme. ă Am mare nevoie de multe lucruri. Credeți că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în jurul absenței sale fizice. Era ca și cum acestea îi făceau loc printre ele, așteptându-i întoarcerea. Un scaun de lemn pătat de vopsea, cu șezătoarea roasă de nenumărate șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea, lângă o grămadă de cărămizi și bușteni, iar fundul unui butoi era sprijint de unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șaptezeci și șapte, șaptezeci și opt... Mergea de-a lungul părți îndiguite a Canalului Iecaterniski, în dreptându-se spre Nevski Prospect. Nu era o zi de ieșit afară fără motive serioase. Vântul rece îi lovea fața și își bătea joc de haina sa deșirată, iar gheața îi intra în oase și se răspândea de-a lungul nervilor cu o grabă lacomă și distructivă. În stânga sa se afla Banca Imperială, al cărei motto, special pentru el, părea a fi Nu vei primi nimic de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
convins să renunțe la sancționarea disciplinară a dumitale. Doctorul Pervoiedov îl cercetă scurt pe Porfiri. Dădu din cap cu un zâmbet indulgent în timp ce își întorcea atenția asupra mortului. ă Foarte bine, dă-mi stomacul, îi spuse el diener-ului. Încâlcit și deșirat, stomacul fu îndepărtat și așezat într-un vas de porțelan. Doctorul Pervoiedov secționă sacul puternic vascularizat, din care țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Numai că Nikki era mult mai sever și mai critic. Când Ravelstein a cumpărat de la Sukkumian, din cartierul de nord, un covor antic foarte scump, Nikki a strigat la el: - Ai aruncat zece mii de dolari pe găurile și zdrențele astea deșirate? Pentru că rupturile dovedesc că‑i antic? Cu ce te‑a vrăjit negustorul? Ți‑a spus că În covorul ăsta au Înfășurat‑o pe Cleopatra goală? Ești Într‑adevăr așa cum spune Chick, ai impresia că banii sunt făcuți ca să fie aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îl puse la locul său în continuarea trupului. Se așeză pe marginea șanțului cu capul între palme. Caii nu se vedeau nicăieri, doar soarele arunca aceleași văpăi spre pământul secătuit. ............................................................................................. - Ce s-a întâmplat aici? V-au bombardat? Insul slab, deșirat, cu mărul lui Adam proeminent pe un gât care parcă nu se mai termina, cu ochi obosiți, se oprise la spatele lui întrebând cu voce spartă. Mihu mârâi ceva nedeslușit, se uită în sus, văzu epoleții de ofițer și însemnele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]