280 matches
-
cu capu mare ( era și-o vorbă o dată cum că dacă îl prosteai pe unul, altul îți putea spune că: Ce bă ... i-ai făcut capu mare ăluia?) cu niște ochi negri fără pupile și cu niște brațe și picioare deșirate ca niște bieți somalezi ajunși în pragul foametei cu niște burți supradimensionate în raport cu corpul. Capul are de asemenea o gură foarte mică iar urechile sunt lipsă. Păi e ca o hieroglifă chinezească! Știți cum fac chinezii. Ei au ideograme. Și
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W. HAWKING de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356278_a_357607]
-
cutelor, i se prelingeau broboane de transpirație. Cu un ultim efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire tulpina nucului, pe care umbra acoperișului șopronului se înălțase binișor, în timp ce noi, încă tolăniți pe saltelele umplute cu ghije de porumb, ne dăm ghionți și ne îndemnăm unul pe celălalt cine să-i spună bătrânului că la
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
de viață, obiceiurile frumoase s-au pierdut și poeta este cuprinsă de tristețe și atenționează cititorul să ia aminte, să îndrepte cele stricate pentru că această stare este, se pare, generalizată în țară: “Atâtea ulițe pustii,/ atâtea case părăsite,/ atâtea umbre deșirate triste,/ care și-au pierdut stăpânii.” Mai intens decât atât, Olguța Trifan își manifestă dragostea față de părinți și familie, în general, aspect care o onorează, dar și dragostea față de oameni și anotimpuri, de tot ceea ce o înconjoară, în poeme emoționante
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului într-un capăt de lume precis colorez niște aripi de fluturi m-ai tocmit și atunci mi-ai promis că-ți voi fi ostatică- alături. și-am luat de la capăt un fir deșirata dreptate -mi v-oi face am pupile, mă uit și mă mir mi-ai înfipt numai vârfuri de ace. cu inima-ntinsă și ruptă în palma scurt'-a iubirii acrită de viață te-nfruptă și mușcă din legile firii. Referință
PRECIS... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353315_a_354644]
-
Dar iată, în timpul unor astfel de plimbări, se auzi zgomotul unor roți și ropot de copite de cai de la o trăsură care se apropia și care chiar opri la câțiva pași de ei. Ușa trăsurii se deschise, din ea coborî deșiratul de Albert, cu urechile și vârful nasului roșii ca para, de bună seamă, de mânie și năduf, care strigă: - Se poate, Alice?!... De ce mergi pe jos?!... Vino în trăsura mea!... Dar Alice cuprinzând și mai strâns brațul lui Karl, ca și cum
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
I!) e responsabila cu spălatul vaselor. Cea mică, îi desenează bunicii ce model vrea pe bluză (că nu poartă hainele de la alții, nemodificate...în stilul ei!). Norocul e că bunica știe să facă ursuleții sau prințesele din cârpe și mărgele deșirate, din șnururi și tricotaj.” “Doar cu părintele mai am uneori discuții...că nu mă las de fumat...că nu țin post (recunosc, mă mulțumesc, de cele mai multe ori cu ce lasă ei în farfurii...iar pe copii, că sunt în creștere
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
curiozitatea lu' Budacea ... Se apropia miezul nopții când ceata de handralăi se înfățișează la poarta casei cu pricina prinsorii dintre Budacea și restul gloatei ... Baba Catrina, care nu era chiar babă, era, ce-i drept, o femeie cam trecută și deșirată, numai piele și os. O îmbătrâniseră, înainte de timp, nevoile de văduvă și durerile încă neamorțite de pe urma morții bărbatului, de mâna banditului Zanet, dar mai ales de pe urma pierderii fiului cel mare în jariștea de la Mărășești. Necazurile însă o întăriseră în vrednicie
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
se vor aduna în mii de fire.Din plecări, întoarceri, înfrângeri, necunoscute, neștiute, nescrise, alese de prin rupturi sau dezlegări de soartă, și care vor fi albite din nou, într-o altă primăvară de sufletul meu, la râul dorului. Din deșiratul făcutului sorții rămasă pe pământ, împletesc scara spre cer pe care în semn de eternitate, ți-o voi crucifica deasupra inimi până când rotundul va fi împlinit. Iar neamul învolburând cântul în toate miresmele înfloririlor, îngemânând dor cu dor din toate
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
trucate sau nu?). Dintr-un om...piele și os...s-a făcut, cu produsele astea (zice el), o mândrețe de om! Raportat la copiii lui, la nevastă (care aveau dimensiuni normale, în poză), el era ca un pisoi lung și deșirat. S-a lăsat de meseria lui și s-a apucat de afacerea asta. Hm! Mi-am amintit, că seara, când mă mai joc și eu, de relaxare, pe vreun site de socializare, și mai pun câte o poza, de pe net
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
Neculai Știrbu, care pân-atunci mestecase chinuit, ceva mai la dreapta lui. Stemate era înalt și slab, de toate hainele stăteau pe el ca pe gard. Nimeni nu-l văzuse vreodată purtând ceva care să cadă bine pe corpul lui deșirat. Tot fizicul său era cel care-i adusese și porecla de Păsărilă - inspirată de numele celebrului personaj de poveste - pe care i-o pusese chiar actualul primar, pe vremea când nu-i era decât coleg de clasă-n gimnaziu și
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
SEPTEMBRIE Vascodagama se trezise de dimineață înăbușit de dorința aprinsă de a sări gardul în curtea Afroditei, de a năvăli peste ea, peste trupul ei fierbinte de femeie tînără și cu fundul mare, deși frumoasa lui vecină era slabă și deșirată, cu sînii abia schițați și cu șoldurile nedezvoltate, dar în mintea lui de crai bătrîn Afrodita trebuia să fie ca un portocal înflorit, iarba era udă de rouă, nopțile erau reci, iar el ieșise turbat din căldura casei și se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Sunt în trenul care hodorogește spre Bârlad. Merge încet și sigur. Parcă circul cu melcul. E bine în tren. Nu-i aglomerat. Pe canapeaua din fața mea stă o blondă lungă și deșirată. Zici că-i scară. Poți să te sui (pe ea) la cer. Are ochi mari și frumoși ca două crizanteme. O cercetez. O mângâi de la distanță. O cotrobăiesc. O măsor. O perforez tare, cu ochii, să-mi rămână pe retină
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PULBERI DE VISE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ziua cățeaua costelivă ce-și strecoară pe sub grilajul ruginitei nopți trupul deșirat scuturându-și blana colbuită de pulberea muribundelor stele neluându-mi în seamă prezența își ridică botul înspre cer ațintind cu jind conturul palid al lunii fragilă ca o costiță de miel alunecată-n bolta înghețată și un răstimp numai ca
PULBERI DE VISE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371631_a_372960]
-
cu tunet rotund de ștampilă se va deschide cerul paradisului(lor) și deocamdată - pentru că resursele-s finite - numai purgatoriul(tău) de sus toți semizeii proclamați clipesc aprobator și-n așteptarea osanalelor se unduiesc cu foșnete de banere pe vânt în deșirate zâmbete cameleon. Referință Bibliografică: DEȘIRÂND ZÂMBETE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2086, Anul VI, 16 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DEȘIRÂND ZÂMBETE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373833_a_375162]
-
țarul!? Că și acesta a început de la o vreme să bage strâmbe în teritoriile din est, cele ortodoxe, sta-i-ar ortodoxia-n gâți să-i stea! Că dobitocul este destul de amorezat de cămila aia de nevastă-sa, englezoaica aia deșirată și spelbă și, uite că, nu prea mi-a venit vreo idee până acum. - Fii liniștită, tu! Am vorbi cu ambasadorul nostru la curtea lui și deja este pe drum una din doamnele mele de onoare. Un boboc de fată
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
locul cu pricina, îndepărtând, când și când, din reflex, câte o creangă de prun ce tinde amenințător săi scoată ochii. - Fiu, fiu, fiuuuu, fiu!... fluieră el pe lângă gard „parola de recunoaștere”, cu speranța că-n clipa următoare va vedea silueta deșirată a vecinului său ițindu-se printre rândurile de vie, camuflând cu mâna gâtul „jumătății” de țuică de corcodușe, ce ar trebui să tindă să-i iasă rebelă dintr-un buzunar al pantalonilor. Spre disperarea sa, nu se întâmplă nimic. Mai fluieră
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
au participat tineri intelectuali români, în frunte cu Avram Iancu și Al.Papiu - Ilarian. DESPRE ACEST PRILEJ ISTORICUL MAGHIAR KOVARI LASZLO VORBIND DESPRE AVRAM IANCU ARĂTA: „ ÎNTR-UNA DIN SERILE LUI MARTIE TINERI MAGHIARI ȘI ROMÂNI ERAU ÎMPREUNĂ. UN TÂNĂR DEȘIRAT, CU O BARBĂ ROȘIATICĂ, URMĂREA DÂRZ DISCUȚIA ÎN JURUL DEZIOBĂGIRII ȘI DEODATĂ A SPUS RĂSPICAT: DESFIINȚAREA ROBOTELOR FĂRĂ DESPĂGUBIRE SAU MOARTE! /.../ IANCU ERA FIUL UNUI IOBAG ÎNSTĂRIT /.../ ELIBERAREA POPORULUI ERA ȚINTA VIEȚII SALE /.../EL N-A FOST DECÂT PURTĂTORUL DE CUVÂNT
CELEBRAREA REVOLUTIEI XI A GENERATIEI DE LA 1848 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347256_a_348585]
-
apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ascunde-mă în mreaja ta de gânduri Și roade-mă încet la rădăcină... Topește-mă și scrie-mă în rânduri, Mă smulge din cerneala de lumină. Adună-mă-n căușul tău de vise Și-nnoadă depărtarea deșirată, Altoi să-mi fii tulpinii neatinse, Să înfrunzești cu mine deodată... Genunche-mă-n altarul tău de doruri Și ruga mea auzi-o dintre șoapte, Mai strigă-mă, împrăștiind ecouri, Nu mă uita iar singură-n departe !! Ne prindă zorii
NELINIŞTI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378059_a_379388]
-
la un loc cu Voquin. Cum nu este posibil, ne îmbrășișăm și de despărțim cu promisiunea de a ne revedea în port. Eu nimeresc aproape de centru medical și am norocul să fiu examinat aproape imediat. Medicul, un bărbat înalt și deșirat, cu o mină de om plictisit, îmi cere să mă dezbrac complet, întreținându-se cu o asistentă planturoasă. - Numele și prenumele? Vrea să mai știe anul nașterii, locul, domiciliu și naționalitatea. Îmi ia tensiunea, mă ascultă cu stetoscopul, mă lovește
DRUMUL APELOR, 33 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643]
-
țină ritmul pașilor femeii. Se opriră lângă bradul uriaș, împodobit cu cutii de cadouri și țurțuri luminoși. - Pachetele sunt pline? Întrebarea fetiței se strecură șoptit, doar pentru urechile mamei, care, lăsă bagajele lângă picioare și se aplecă să aranjeze căciulița deșirată, ridicată în vârful capului din cauză că era prea mică. - Nu sunt pline, Cristinuța, sunt puse acolo ca să fie pomul mai frumos. Cu ochișorii triști, copila dădu roată de câteva ori ornamentelor din jurul bradului, sub privirile răbdătoare ale femeii. Câțiva tineri purtând
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
-mi ochii, când îi voi deschide nu vei mai fi, ca toți care-au plecat. Au fost mulți, au rămas puțini și bătrâni. Mă îngrozesc, la gândul că ar putea pleca toți. Atâtea ulițe puștii, atâtea case părăsite, atâtea umbre deșirate, triste, care și-au pierdut stăpânii. Amintesc de cei care, odată, isi strigau, plini de viață, copiii. S-au mutat într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde toți sunt la fel. Loc plin de bun-simț, pentru că așa
DANS MON VIEUX VILLAGE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376265_a_377594]
-
singura avere ce mă face-atât de simplu Trec prin mine-atât de amplu toate zilele din an Este tot ce sunt și am că-s normală, pur și simplu Haina care azi mă-mbracă e cuvântul ce mă scrie Deșirată cum mă știe și-i cuminte de săracă Simplă sunt, nu port zorzoane de când mama m-a făcut Mi-a legat în așternut chipul maicii din icoane. Eu. Referință Bibliografică: Pur și simplu / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PUR ȘI SIMPLU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379641_a_380970]
-
din clasa a VIII - a m-a sărutat timid pe gură prima dată și mi-a atins sânul ce abia de se zărea prin bluză, ca o mică mingiuță. - Care George? Eu îl știu? - Unul de la mine din clasă, unul deșirat și slab ca un țâr. Chiar așa-l porecleau fetele - țârul. Știi ce-i acela țâr? - Da, un pește lung și subțire ca un pui de șarpe, un fel de scrumbie de mare. Era la hala de pește din Piața
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
Copii nu le dăduse Dumnezeu și luaseră lucrurile așa cum erau, se resemnaseră cu situația. Între timp, Haralamb se smulse cu regret din așternut și intră în baie. Se spălă îndelung, lăsând ca apa rece să-i biciuiască corpul slăbănog și deșirat, înlăturând astfel moleșeala somnului. Se rase în viteză și își dădu cu aftershave-ul său prețios, își cântări cu priviri admirative pielea, încă netedă pe mușchii brațelor și își zâmbi complice, în oglindă, hlizindu-și dinții proeminenți într-o grimasă de
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]