208 matches
-
tare să nu cad În părtinire rasială ! -, Îmi par a fi cei mai deștepți Între toți... Însă, iertați-mi constatarea, foarte subiectivă, desigur, și când dai printre evrei de câte-un prost, apoi acela e prost din cale afară, contrabalansând deșteptăciunea celorlalți, ca Într-o blestemată compensație” <endnote id="(638)"/>. Din nou, un stereotip aparent pozitiv se dovedește a fi negativ. Atribute Înnăscute sau dobândite ? În 1892, Moses Schwarzfeld Încerca să demonstreze că inteligența pusă pe seama „evreului imaginar” ar fi, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adresa ori de a-și exprima refuzul, venită din partea copilului trebuie respinsă și sancționată de părinți înainte de a se amplifica și a degenera în obrăznicie, impertinență și nerușinare. Nu trebuie uitat că necuviințele mici, interpretate ca drăgălășenii sau manifestări ale deșteptăciunii, se transformă treptat în atitudini intolerabile. Aceeași intoleranță trebuie manifestată și față de comportamentele libertine ale copilului. Orbiți de dragoste, mulți părinți trec cu vederea greșelile copilului, greșeli care nesancționate se înmulțesc, se permanentizează și devin componente stabile de conduită. Copilul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ale copilului se află în nevinovatele capricii acceptate de părinți sub explicația: ce vrei, minte de copil, în poznele aparent inofensive (unele chiar încurajate pentru că ele fac deliciul celor din jur), în minciunele istețe care sunt percepute ca semne de deșteptăciune sau sclipiri geniale, ajungându-se treptat la obrăznicia și nerușinarea cu care sunt respinse observațiile sau reproșurile părinților, toate contribuind la transformarea odorului într-un mic tiran. Aproape fără să-și dea seama (orbiți de dragostea fără limite), părinții ajung
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
om abil, descurcărț, capabil, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, experimentat, ingenios, iscusit, isteț, încercat, ândemânatic, înzestrat, meșter, practician, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, orientat, rutinat. El găsește o soluție bună adaptându-se unei situații concrete. Românul e înainte de toate inteligent. Deșteptăciunea sa e vioaie, suplă, dar mai ales limpede. Nici o umbră de misticism ori de nebulozitate nu-i tulbură funcțiunea exactă a minții sale. Cel care se adaptează are nevoie de reflectare perfect clară, de o luciditate neturburată a condițiilor mediului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
deci mai vârstnici decât mine, se codeau. Le trebuia unul care să scoată castanele din foc și să ia răspunderea. Atât de tineri, și totuși aveau acel simț de conservare care, în viața de mai târziu, se numește „dibăcie“ și „deșteptăciune“. Omul fu găsit, acela eram eu. Încă de atunci am avut curajul faptelor ce săvârșeam și nu mi-a plăcut să fiu în dosul paravanelor. Spiritul de revoltă începea să mă însuflețească. Deci am scris plângerea și am semnat-o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a conserva, îndrepta și dezvolta puterile corporale și spirituale", acordînd însă prioritate unității și armoniei între puterile corpului și cele ale sufletului. În spirit rousseauist considera că unul dintre scopurile educației era de a deștepta și cultiva în copil toată deșteptăciunea și capacitatea ce-i este dată ca om și individ, deci a dezvolta la maxim potențialitățile fiecărui individ. La originea concepției pedagogice a lui George Barițiu se află admirația pentru filosofia iluministă derivată îndeosebi din Émile a lui Jean-Jacques Rousseau
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
trece fir roșu contra deochiului. Tot pe fir roșu se atîrnă galbenii la urechile femeilor. (Gh.F.C.) Depănare Cînd te vei visa depănînd, ai să vezi ori ai să pățești ceva. Desculț La praznice nu-i bine a ieși afară desculț. Deșteptăciune Copiii cu fruntea despicată vertical sînt deștepți. Cînd facerea a fost ușoară, copilul născut va fi mintos. Copii mintoși sînt acei care se nasc dimineața, mai ales sărbă toarea. Cu cît un copil e înțărcat mai de timpuriu, cu atît
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fiica ta, spun cu însuflețire. Ne-am distrat foarte tare, când a venit la Barneys. Cum îi merge cu serviciul cel nou? Fata lui Michael e avocată specializată în legea brevetelor și a mărcilor și pur și simplu emană o deșteptăciune de speriat, prin toți porii. Pe de altă parte, nu și-a dat seama că-și alege numai culori care n-o avantajează până în clipa în care i-am spus eu asta. — Foarte bine, mulțumesc. Tocmai s-a mutat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privește din nou printre gene, ca pe un gîndac sub lupă. Și ce este țuica, bre, Costică? De data asta mă ochește unde mă pricep. Îmi umflu pieptul și răspund: Alcool etilic, că de cel metilic orbești! Zîmbește, auzind atîta deșteptăciune. Și ce face alcoolul ăsta după ce îl înghiți? Cam arde măruntaiele și buimăcește creierul. Așa este, văd că ești capabil de discuții elevate. Dar de ce devii dependent de el? Este ca și tutunul. Se formează niște mișcurici în sînge, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mi-aș pierde toată liniștea care îmi dă din cînd în cînd putere. Aș vrea să te știu învățînd, cred că poți intra la filologie! Nu e greu, dimpotrivă! Îți trebuie doar să fii dezinvolt, să faci chiar caz de deșteptăciunea ta, chiar dacă nu ești prea pe subiect. Aș vrea să te știu liniștit, mai mulțumit! Mă doare tot ce li se-ntîmplă rău poeților, deci mă dor mîhnirile tale. Cred că nu e nevoie să spun de ce mă dor! Eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
prilejul, sunt dispuși să mă întrebe oricând și cu aroganță, de la înălțimea ,,pregătirii” lor: ,,mă, ce pregătire ai tu ca să te apuci de scris cărți?” Răspunsul meu este simplu: întotdeauna, numai incompetenții au alergat după hârtii care să le ,,certifice deșteptăciunea“ în ochii celorlalți. Adevărații meseriași nu au nevoie de hârtii pentru a-și dovedi competența .( Și nu mă refer aici la certificarea unei pregătiri pentru a putea ocupa un post oarecare). Adevărații meseriași, meseriași în orice domeniu posibil, îți dovedesc
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
îmi spunea că după moarte noi trecem undeva ,,în cer la Doamne-Doamne”. Eu într-un fel eram convins de ce spunea, dar atunci când bunica a trecut ,,dincolo” , priveam norii, nu vedeam nimic și nu înțelegeam unde poate fi. Apoi, sub influența ,,deșteptăciunii” comuniștilor am devenit ateu: totul poate fi explicat, știința umană nu are nimic în comun cu ,,superstițiile”, iar omul este ,,buricul” Universului. Este atitudinea tipică a omului tălâmb! Eu abia începeam să înțeleg că mai sunt multe de învățat despre
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
le spună un adevăr mai puțin plăcut. Dar oamenilor nu le-a plăcut adevărul. Și astăzi la fel ca și atunci, omul are dorința permanentă (dar nemărturisită) de a fi lăudat, de a fi slăvit, de a i se recunoaște ,,deșteptăciunea” în fața celorlalți. Dacă un astfel de om este lăudat de cineva, atunci acesta îi devine automat ,,prieten” , îl invită chiar la un șpriț (hai că-ți fac cinste) și îl îndeamnă; mai vorbește, mai spune, îmi place cum gândești. Dacă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
celui dintâi. Mă întreb, totuși, dacă - dincolo de turnătoriile unuia împotriva celuilalt - nu există și ceva comun între Vătămatu’ și Vătămătoru’. Dacă da, ce anume? Nerăspunzând unor asemenea întrebări, în loc să descifrăm resorturile unui mecanism, riscăm să ne trezim cu toții bolborosind dubioase deșteptăciuni în talk show-ul la care pare branșat permanent Vătămatu’. De ce i-am face jocul? (Cotidianul, 28 martie 2002) Factorul Vadim Stigmatizarea unei formațiuni politice ori demonizarea unui politician sunt exerciții de rutină pentru presa de pretutindeni. În România, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
numește „șiac” în unele părți, acest șiac se bate și se împâslește cu lână, la piuă ca să devină mai gros, semănând cu postavul. Nevastă-sa, Marița, nu se potrivea cu el la statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E limpede că-l
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
istoric de atunci. Alții însă au perceput-o sub specia învecinată a ridiculului discreditant. Discreditul acesta s-a dovedit durabil, trecând din cafeneaua de odinioară la generația crescută între timp. Durabil, deoarece se întemeia pe o endemică lene a minții. „Deșteptăciunea” ricanantă și negativismul aprioric sunt alibiurile unei funciare nesimțiri intelectuale, care trece foarte lesne drept superioritate. Spre deosebire de prostie, care e congenitală, lenea minții se dobândește și este evolutivă. Proliferarea ei în lumea de azi e cutremurătoare (efect al mass-mediilor, sloganurilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aș avea lângă mine, cred că aș suporta și mai greu situația, fiindcă mi-ar fi frică de orice pentru tine. Așa, singură, am învățat arta de a fi ipocrită, mincinoasă, lașă, slabă; mă prostesc. Dar tu, floarea mea de deșteptăciune, de zâmbet și de frumusețe, să crești liberă și bravă pe pământul francez cel atât de iubit. Să-l ferească Dumnezeu de a cunoaște ceea ce cunoaștem noi așa de adânc, până la drojdia suferinței. Nu ne mai rămâne de cunoscut decât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Reflexul acatholiei asupra persoanei empirice Caragiale constă într-o aparență a lipsei de sfințenie, bineînțeles nu în sens teologic. De la Caragiale, Noica deduce un fapt identitar fundamental, zeflemeaua, în măsură să-i caracterizeze pe toți românii, ca „exercițiul suveran al deșteptăciunii”. „S-au zeflemisit în trecut prea multe lucruri, stări și destine, în viața noastră publică, dacă n-ar fi fost decât Revoluția de la „pasiopt”. (...) așa cum pe plan moral ne-a lipsit în trecut prea mult, câteodată, self-respectul, sentimentul răspun- derii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ziar”. Deci, acesta era un tip extrem de mărginit iar orizonturile sale „intelectuale” se limitaseră doar la citirea de nenumărate ori a istoriei partidului comunist român, falsificată grosolan. Aceeași opinie avusese și un mahăr care, dacă nu se putea lăuda cu deșteptăciunea, o putea face măcar cu Înalta funcție comunistă din aparatul local: „De aceeași părere a fost și tov. Țolescu S. secretar cu probleme de propagandă și agitație a comitetului orășenesc de partid”. Ce a pus În loc pescuitorul slovelor nelalocul lor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
interne ale României. Interesant rămâne, totuși, modul de abordare a problemei câștigării independenței din punctul de vedere al „internaționaliștilor” noștri. Jalnici, de altfel, dacă mai Întâi n-ar fi fost josnici. Alt deștept, cenzorul, cu procură de la partid pentru corectarea deșteptăciunilor altora, și-a motivat drastica intervenție astfel: „1) Regimul burghezo-moșieresc nu a fost instalat după 1877, cum susține autorul, ci cu mulți ani mai Înainte. După cum se știe, coaliția burghezo-moșierească și-a găsit expresia și În constituția adoptată În 1866
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un personaj destul de ciudat. Într-o zi, după plecarea lui Orezeanu, ușa s-a deschis și au adus un tânăr: un student care suferea de astenie. Era fiul unui țăran foarte sărac din județul Vâlcea. Sclipitor de inteligent, cu o deșteptăciune înnăscută. În timpul războiului, terminase școala primară și plecase pe jos, singur singurel, la Sibiu, unde se înscrisese la un liceu tehnic de pe lângă un arsenal din localitate. Fusese găzduit de o femeie căreia i se făcuse milă de el. Apoi, a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fost dascăl și cânta foarte frumos. Și pe Costachi, tot dascăl. Și mai multe fete, eu nu cunosc decât pe Ruxandra lui Costachi a lui V. Petrea Rusu. Popa Costachi Ghiorghițanu a avut 3 feciori: pe Toader Gheorghițanu, om de deșteptăciune rară și foarte amarnic. Care s-a căsătorit cu Ilinca, vară cu marele scriitor Nicu Gane [15]. Ilinca a fost fată de mare boier de la Ciumulești Gane, dar pe cât era de bună și omenoasă, pe atâta era de rău Toader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sa Maria, cu seminaristul Gh.Bîrliba din Vînători, Tg.Neamț și el era ficior de preot mirele. Și au cununat 2 nași cu față mare: Costinescu [32] de la Piatra Neamț, fost Ministru de finanțe numai cu 4 clase primare, dar cu deșteptăciune foarte mare și cu Inspectorul Școlar Cosmovici [33]. Și mirele a adus din Târgul Neamț 30 de domnișoare, care toate trebuiau dansate. Și eu aveam ordin de la tata meu: "La orice petrecere te-i duce măi Ghiorghi, să joci toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe Ilenuța, fiica lui Toader Grumăzescu din Rădășeni, gospodar f. chiabur. Preotul Gh. s-a îmbolnăvit de cancer și a murit. Preotul Gh. Lateș a avut un fecior și două fete. Pe fecior l-a chemat Vasile, băiat de mare deșteptăciune și mare înțelepciune, care a învățat medicina la Paris. Și a eșit printre cei dintâi studenți. L-am cunoscut în 1915 când a dormit o noapte la școala din Bogata unde eu eram învățător director. Acum doarme somnul cel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
despre N. Iorga: Într-un an eu și cu Iorga am fost trimiși la Berlin să mai învățăm cu cheltuiala țărei. Eu m-am dus singur, iar Neculai Iorga a luat și pe soția lui Maria, de rară frumuseță, mare deșteptăciune și mare înțelepciune. În Berlin am stat la un german bogat și cu masa și cu dormitu. Tot la acel german a mai stat în gazdă și un ficior de lord din Anglia. Iorga pe lângă că era și f. deștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]