596 matches
-
cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu un aspirator cu care culege niște urme invizibile de praf de pe covor. Duce aspiratorul în debara. Se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată, se uită cu părere de rău la lămâi și dă paharul pe gât. Închide ușa de la balcon, fără să mai mângâie lămâia scofâlcită: soarta lămâiului pare, și ea, pecetluită. Tot ce face, face
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
intră. E bucuros că a sosit la timp: apa abia a început să se infiltreze prin spărtura de la chepeng din care ies și niște bulbuci. Bulbucii încetează. Claude scoate drugul cu care a blocat chepengul și-l pune într-o debara folosită foarte rar. Scoate telefonul mobil și-l sună pe agentul de asigurări. Îi comunică grav: — Domnul Hirsch? Claude Fernandez la telefon. S-a întâmplat o catastrofă. E ora 16.00. Lionel a terminat ziua de lucru. Iese din baracă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scoate haina, o stoarce complet și i-o dă fetei mai mari. — Vă rog s-o țineți puțin. Își scoate și cămașa, pe care, după ce-o stoarce, i-o dă văduvei. Între timp, Liliane a găsit un mop în debara și, sprijinându-se în cârjă, încearcă să reducă din dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și sare în picioare ca la orfelinat. Începe să facă flotările și se oprește după o sută de bucăți. Simte că are o energie debordantă, caracteristică oamenilor nemuritori. Ia extensorul din cămară și execută tracțiuni fără număr. Duce extensorul în debara. Revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
experimentat, după care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Pune în pungă și resturile radioului, după care duce punga la ușă. Ia din debara o lopățică și începe să sape pământul din ghiveciul lămâiului. Adaugă o parte din cenușa rămasă de la sicriul său, toarnă apă și mângâie lâmâia paralitică. Lămâia îl ignoră. Intră în baie, se spală pe dinți și se rade la sânge
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Samir, kurdul. Văzând că i se închide ușa în nas, Samir începe să scoată niște strigăte de „Bogdaproste“ ca un războinic sioux. Lui Lionel puținul păr care i a rămas pe cap i se face măciucă. În panică, deschide ușa debaralei. Vede o pungă de la Carrefour în care mai sunt două cărămizi întregi. Crapă ușa și-i dă punga lui Samir, spunându-i: — Poftim, să-ți faci o casă. Samir încetează să strige. Pentru el, care toată viața a dormit în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
45. Lionel se trezește cu greu. Vede pe fereastră un soare splendid, să nu-ți mai vină să mori. Avea dreptate săracul Jacques Brel: C’est dur de mourir au printemps. Se scoală alene din pat și se îndreaptă spre debara, ca să ia extensorul. Debaraua e - pardon de expresie - goală pușcă. La fel și restul garsonierei: parcă prin casă au trecut portăreii sau, și mai rău, țiganii - pardon de expresie. Se uită cu tristețe la lămâi: e clar c-o să-și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu greu. Vede pe fereastră un soare splendid, să nu-ți mai vină să mori. Avea dreptate săracul Jacques Brel: C’est dur de mourir au printemps. Se scoală alene din pat și se îndreaptă spre debara, ca să ia extensorul. Debaraua e - pardon de expresie - goală pușcă. La fel și restul garsonierei: parcă prin casă au trecut portăreii sau, și mai rău, țiganii - pardon de expresie. Se uită cu tristețe la lămâi: e clar c-o să-și dea duhul odată cu el
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se dă jos din patul primit ieri cadou de la hotelul de lângă gara din Nantes - pat căruia îi cunoaște toate arcurile pe dinafară - este să deschidă ușa de la balcon. Trebuie să aerisească pentru că majoritatea obiectelor de decor primite provin din magazii, debarale, garaje, pivnițe și poduri. Vede de pe balcon că în jurul casei s-au adunat deja câteva sute de simpatizanți ai mișcării Salvați-l pe Lionel! Se ferește deocamdată să fie văzut, pentru a nu da ocazia unor strigăte care i-ar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sus: vede că lipsește și o felie de tort. Se întoarce spre balcon: își vede lămâiul - de un verde strălucitor - purtând o unică lămâie, mare și galbenă. Coboară din pat și execută seria de cincizeci de flotări. Se duce la debara. Degeaba: a făcut cadou atât extensorul, cât și punga de la Carrefour cu cărămizile. Își pregătește un mic dejun frugal. Nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întoarce spre balcon: își vede lămâiul - de un verde strălucitor - purtând o unică lămâie, mare și galbenă. Se gândește: cu o singură lămâie nu se face limoncello. Coboară din pat și execută seria de cincizeci de flotări. Se duce la debara. Degeaba: a făcut cadou atât extensorul, cât și punga de la Carrefour cu cărămizile. Își pregătește un mic dejun frugal. Nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care se sprijină un flacon de medicamente. Într-adevăr, nu aveau la ce să-l asculte. CD player n-au. Au doar un casetofon vechi de douăzeci de ani pe care, când Călin era mic, tatăl lui îl scotea din debara numai joia. Nu se știe de ce joia. Și asculta ăl bătrân Adriano Celentano și Tom Jones. Mai avea câteva colinde din zona Sibiului, pe care le scotea de la naftalină la ocazii. La Revelion, din patriotism local. Taică-su’ a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ai văzut că francezii ăștia au fântână arteziană până și-n baie? Hai, fată, ești întreagă, unde ai mai pomenit așa ceva? Discuția avea loc între niște oameni care avuseseră parte toată viața lor doar de niște băi de dimensiunea unor debarale îngrămădite, unde cei mai claustrofobici riscau să-și agraveze alarmant suferința. Totuși, deși li se părea absolut neverosimilă existența unei arteziene într-o budă, o umbră de îndoială plana asupra întregii situații. De la francezii ăștia imprevizibili te poți aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a produs nicio idee de doi bani. Se chinuie cu un exercițiu de logică de trei zile și nu-i dă de capăt. Sunt un tâmpit!" Se învârte prin apartament fără rost, fără să-și găsească hainele, încurcă dulapul cu debaraua și alte chestii de felul acesta. Trebuie să iasă să se întâlnească cu băieții, altfel îi crapă capul. Un sfert de oră se învârtește după chei. Niciodată nu le pune în același loc, și când are nevoie de ele le
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noaptea pe drum. După plecarea curățitorilor, domnul expulzat a vrut să măture, dar, toate măturile și măturicile, luaseră calea containelelor gunoiere. Câteva scaune, taburete și schimburile pregătite pentru a fi duse la curățătorie, de asemenea. Săpuniera, de la baie; solnița din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac un pui de mămăliguță. Dar, când s-a dus la debara, l-a apucat amețeala. Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și punga cu mălai, și sita, și ce i-ar fi mai trebuit, pentru a-și face o mămăliguță. Hai, s-a autoironizat, el, că fără o seară de mâncare, poate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
respectiv America de Nord și Asia. În cealaltă jumătate a clădirii așteaptă accederea În Rai vedetele din Africa, America de Sud și Oceania. Antarctica, neavând rezidenți permanenți, beneficiază doar de o cămăruță, care, În timp, din lipsa VIP-urilor corespunzătoare, a fost transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mesaj ascuns, destinat extratereștrilor. Kafka a fost chemat să se explice. Asemenea eroului său, a petrecut luni de zile căutând sala În care avea loc audierea. Între timp, a dormit pe canapelele aflate pe culoare, În spatele ghivecelor, În căzi, prin debarale, chiar și Într-unul dintre lifturile galbene. Ajuns la proces, Kafka a fost strălucitor. A invocat propria epuizare fizică și nervoasă - prezentând În acest sens și certificatul de deces -, care l-ar fi Împiedicat să-și Încheie romanul. În ceea ce privește mesajul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încolțesc Într-o bucătărie, tăindu-i orice posibilitate de retragere, ușa unui dulap se deschidea și Își făceau apariția un raționalist și-un empirist, care ne luau martori la cearta lor. Chiar și când am blocat-o Înfierbântat În fundul unei debarale, răsturnând mături și găleți, Înălbindu-ne din cap până-n picioare din cauza unei pungi de detergent găurite, am dat peste un chinez mititel, care levita În poziția lotusului, iar el ne-a salutat politicos cu o Înclinare a capului, fără Însă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mâna dreaptă le pulsau spasmodic pe brațele scaunelor, ca și cum, fără mouse, s-ar fi transformat În antenele unor gândaci pipăind bezna. Membrii unui chatroom stăteau așezați În cerc, privindu-se unii pe ceilalți, cu expresiile unor mături uitate Într-o debara. „Săracii, Îi pun să vorbească Între ei“, mi-a șoptit la ureche Olaf. Din când În când, câte unul Încerca să-i adreseze altuia un cuvânt, dar gura i se pungea În mijlocul efortului, câteva grimase chinuite Înconjurau locul supliciului, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Fără nici o altă explicație, decît că nu se simțea prea bine. Naggie răsfoia ultimul număr al revistei Întîmplări adevărate și vedea titlurile ca prin vis. Adunase Între timp o veritabilă și inutilă colecție, acum abandonată pe unul din rafturile din debara. Chiar În dimineața aceea Bill Îi spusese că vor trebui să se despartă. În primul moment, asta Îi aminti de articolul „Ne-am plictisit căsătoriți, ne-am iubit divorțați“, citit mai demult. Însă Bill venise imediat cu o explicație: trebuie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vreme Într-un subsol de bloc , de unde am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un administrator turbat de furie. Nu făceam mizerie, nu am lăsat În urma mea maldăre de gunoaie, veneam pe furiș seara și mă strecuram Într-o debara Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec sfârșitul acolo, m-a descoperit administratorul care a făcut un scandal de pomină, alungându-mă. -Ce a urmat, stafie buboasă? -Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și le-a legat, iar apoi le-a târât în camera cu trofeele tatii. Nu-i e niciodată rușine de casa ei: n-are decât să intre un străin la orice oră din zi, să-și bage nasul în orice debara, în orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac de pe jos, dacă s-ar pune vreodată problema. Când pierde la mah-jong, nu face din asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șters-o pe furiș la o lecție de balet a „artistului“ local (dl Maurice). Bătrânu’ a venit după ea cu o curea și a bătut-o cu ea peste glezne tot drumul până acasă, iar apoi a încuiat-o în debara până seara târziu - cu picioarele legate, ca să știe o treabă. — S’ te mai prinz o dată la bulangiu’ ăla și n-o să ți le mai leg iac’ așa. Nu te teme, c-o să-ți fac mai mult de-atâta! Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și fut. — Și eu. Ce coincidență formidabilă, am zis eu, că ne-am cunoscut așa, din întâmplare. Pentru prima oară, ea a izbucnit în râs și, în loc să mă facă să mă simt în largul meu, am știut dintr-o dată... din debaraua dormitorului ei avea să apară un cioroi vânjos, să-și înfigă șuriul în inima mea - sau ea însăși avea s-o ia razna, râsul avea să se transforme într-un acces de isterie - și Dumnezeu știe ce catastrofă avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]