545 matches
-
din zile, după ce ea își va fi încheiat programul, pe terasa Brühl, pe malul Elbei. Ajunsesem, ca de obicei, înaintea prietenei mele la locul de întâlnire. De aici se deschide o largă priveliște asupra fluviului. La poalele terasei se află debarcaderul Flotei albe, al navelor fluviale, cu alte cuvinte. În stânga, se ridică sinistre ruinele înnegrite ale bisericii Frauenkirche, amintind de bombardamentul din februarie ’45, iar în depărtare se înalță clădirea gărzii vechii Dresde, cu frontonul central în forma unui templu ionian
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse la capătul debarcaderului și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i se adresa, cu un braț ridicat. Erau probabil spasmele morții, Însă lui Îi păru gestul politicos al cuiva care Își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la deznodământ. Sări ca ars În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
raiaua Brăilei, te pun eu pe el. De voie, de nevoie, Metodiu îl urmă pe otoman, care făcu un ocol mare, cum îi era obiceiul, și ajunse în cele din urmă la Dunăre, în spatele unui vas tras lângă un mic debarcader din scânduri. Pe punte, cel ce părea a fi stăpânul, de cum îl văzu pe turc, se sculă de pe un butoi și începu să se vaite: — Bre, Osman, halva ai luat, sardea ai luat, icre ai luat, la Beci nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Necunoscut, ci, cu neobrăzare, Păstorul cel Bun, cocoțat pe o coloană în stil doric, înconjurată de bănci, în amintirea țăranilor răpuși de holeră la întemeierea Băilor Vechi. Iar mai jos, pe malul din dosul pieței, era o singură vilă. Cu debarcaderul, cu pontonul și cu cabinele lângă ea. Deasupra porții se bălăngănea o „Amintire din Stațiune“, iar în vitrină, niște fotografii prăfuite, vreo trei. Se vede că va trebui să aștept din nou, mi-am spus eu când n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce bun vecinii, când e loc destul și aici, m-am consolat de unul singur. Am căutat locul cel mai ascuns din munți și, când Guvernatorul a revenit, i-am arătat imediat punctul acesta cât un vârf de ac, de lângă debarcader. „Nu fiți atât de modest. De ce nu veniți în capitală?“ - m-a întrebat el. Dar eu am ținut-o una și bună, că vreau să mă duc acolo unde nici pasărea nu zboară, sunt numai câțiva turiști bolnavi, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vrut să-i pun întrebarea asta. Degeaba s-a dus în cer, nu le știa nici el pe toate, am fost eu de părere mai târziu. Am trăit un an în liniște totală, tot mai departe de morții noștri. La debarcader lucra o femeie posacă, pe nume Gertrúd. Nici nu s-a prezentat, îi știam numele de la alții. Cum a trecut anul? M-am dezvoltat. Mirosul, din ce în ce mai mult. Simțeam vechea duhoare a lacului în timp ce-l sorbeam sau mă scăldam în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Mergeam acolo numai ca să dorm, să mă spăl și după cărți. În rest, doar o observam din Babilon. Priveam pe fereastră turiștii care stăteau descumpăniți în fața porții închise. „Ar trebui să deschidă dimineața la opt“ - i-au reclamat Gertrudei la debarcader. Li s-a dus dracului sejurul, mă gândeam eu cu un pic de rușine în suflet. Artúr nu știa să cânte la pian, iar orchestra de la Babilon nu voia să accepte cu nici un preț. Ei ar fi dispuși să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urmă Amory a zărit unul: One Hundred and Twenty-seventh Street. A coborât din autobuz și, fără o destinație precisă, a mers În jos, de-a lungul unui trotuar șerpuit, care l-a scos În fața râului, mai precis la un lung debarcader cu mai multe șantiere, separate prin garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste un gard scund de sârmă, și s-a pomenit În mijlocul unui șantier naval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de molizi, înaltă, deasă și de o arborescență de un verde crud peren pe care-l tot arată stâncilor și apei limpezi și reci pe care le reflectă și pe care plutesc bărci închiriate și vedete rapide, având la margine debarcadere din lemn protejate prin balustrade din același material și la care ajungi pe niște poteci bătătorite cu așchii de copaci prelucrate, un fel de surcele mărunțite care sunt tasate și care treptat se fac una cu pământul și-l afânează
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
veți vedea mai degrabă niște vile luxoase scufundate în frunzișuri unduitoare. Trebuie să coborâm însă pe țărm pentru a privi îndeaproape acest loc minunat. De altfel, vaporul va sta aici două zile. Vaporul a ancorat în radă nu departe de debarcader și noi am putut face rost fără prea mare greutate de o luntre care i-a dus pe doritori la mal. Puntea debarcaderului înaintează în mare și, de cum am coborât din luntre, am fost înconjurați de localnici cu propuneri de
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
minunat. De altfel, vaporul va sta aici două zile. Vaporul a ancorat în radă nu departe de debarcader și noi am putut face rost fără prea mare greutate de o luntre care i-a dus pe doritori la mal. Puntea debarcaderului înaintează în mare și, de cum am coborât din luntre, am fost înconjurați de localnici cu propuneri de a cumpăra bastoane de cocotier sau de abanos, tot felul de lucruri mărunte, presse-papier și altele, printre aceștia făcându-se simțiți în chip
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
drept topazuri, rubine, ametiste, safire și alte nestemate adevărate. Oaspeții însă nu se avântau să cumpere, căci deja ni se pusese în vedere că aceste nestemate sunt de fabricație engleză, așa că ne-am urmat calea mai departe. Primblându-ne puțin pe debarcader am întâlnit un cicerone local, un bărbat tânăr care și-a propus serviciile pe care noi le-am acceptat. Acesta vorbea engleza și spaniola și, împreună cu el, am cercetat așezarea Point de Galle și împrejurimile. Mai întâi am trecut prin
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
coborâserăm din șalupă, de obicei vizitatorii erau aduși de barcagiii din partea locului în niște lotci mari care acostau frecvent direct pe plaja cu nisip fin, chiar lângă zidurile dărăpănate, dar pitorești în felul lor, ale fostelor fortificații, exista și un debarcader rudimentar din piatră, dar când afluența de turiști era mare, în sezonul estival mai ales, acesta nu mai făcea față solicitărilor. Firește, pentru oaspeții mai simandicoși, cum eram noi, de pildă, aduși cu șalupa căpităniei portului din Orșova, se elibera
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
spre periferie, lungi de nu se mai termină, unduitoare pe verticală și în pante extrem de abrupte, măsurate în unghiuri imposibile, cu oameni pe străzi ca la noi , trotuare înțesate cu prăvălii și mărfuri expuse direct în stradă, pe străzile din apropierea debarcaderului sau muzeului marinei, birje trase de cai cu clopote-claxoane, cu birjari cu joben și trese de zici că cine știe ce “amirali” de pe vremea elisabetană sau victoriană sunt “rămași” sau năpustiți ca o cavalcadă ecvestră din celuloidul westernian al Hollywood-ului (ca și
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
stâncilor marine fac să exale putreziciunile cine știe căror organisme, pe care începem să le simțim abia acum din plin. Aproape că trăim o promiscuitate olfactivă, declanșată de acești “coioți” ai Pacificului, undeva în zona Fisherman ‘ Warf, la Pier 39, debarcader din apropierea Muzeului Național Maritim din San Francisco, câteva zile mai târziu, când vom naviga deja cu o mică ambarcațiune de agrement în jurul și apoi atăt de aproape de insula celebră a și mai celebrului Al Capone, din Alcatraz-ul tinereților sale penitenciare
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
dimineață mânuind vela spre a capta vântul după ridicarea ancorei. Ciripeau voios cu toții. Ziua începuse cu bine și sperau să se termine tot așa. Vântul era destul de șugubăț încât au cam tras de sfori, i-a dus însă repede la debarcader. Pe la zece au acostat și au predat ambarcațiunea. - Când se scoală mămica? Întrebă Ionel pe Miranda. - „Pe la 12. Apoi face vocalize, ia masa etc. Abia pe la 6 este accesibilă” Răspunse ea. - Aveți un program special până atunci? Veni întrebarea lui
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
Dar iată, nu ne punem de acord, Și ne încurcă cine-știe-cine, Că unul este conte, altul - lord. Un bun liant e sigur poezia: Satira, o romanță, un poem Să spargă vechi tipare fantezia Invidiată de orice boem. De dimineață la debarcader Am pescui, de obicei, iluzii, Dar în caiet, ca orice condeier, Vom consemna contururi și concluzii. Când se anunță seara punem fracul, Mai luăm din garderobă chip solemn. Nu mai vibrează florile și lacul - Pornim la dans, toast - ca la
DE NOBILIS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361864_a_363193]
-
iar eu habar n-aveam! Bravo mie! Mai făceam și pe grozava. Părintele, cu nevinovăție de îngeraș, mai face și glume: „Măi copii, dar ce grozavi sunteți voi! Noi habar n-aveam că se trece cu bacul!” Noi! Ajunși la debarcader, găsim altă specie, de data aceasta domestică: o cățelușă cu pui, un câine care a traversat cu noi pe bac. Brațul Borcea al Dunării e așa cum îl știu din copilărie. Poate ceva mai poluat. O apă atât de mare îmi
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
inconsecvențe ci și jumătățile de gând, suficiența, carențe ale unui câmp de idei incrongruente, dizarmonice, poate facile și inoportune. The Embarcadero este acum un bulevard larg în zona portului, amenajat cu zeci de palmieri de o parte și de alta, debarcadere istorice, apartamente luxoase, minimagazine de desfacere și artizanat de obiecte deja confecționate in micro sau care pot fi prelucrate sub ochii tăi la comandă, rafie sau un fel de fir de cânepă sau in sau curele împletite cu ajutorul cărora sunt
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
-i pot însă asocia și o învârtită și bătută de pe aceleași meleaguri, suprerstatui din gips sau materiale ușoare de culoarea abanosului marcând culturi materiale aborigene din extremitatea Oceaniei, Vanuatu, Tuvalu, sau a celor precolumbiene, aztece, incașe, etc. Fisherman'warf sau Debarcaderul pescarului este o constantă a activității portuare la nivelul unei străvechi îndeletniciri a locuitorilor, pescuitul. Mai multe debarcadere erau la început înșirate cu bărci de toate culorile care aduceau pe malul peștele prins în năvoade, la ostie și chiar cu
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
de culoarea abanosului marcând culturi materiale aborigene din extremitatea Oceaniei, Vanuatu, Tuvalu, sau a celor precolumbiene, aztece, incașe, etc. Fisherman'warf sau Debarcaderul pescarului este o constantă a activității portuare la nivelul unei străvechi îndeletniciri a locuitorilor, pescuitul. Mai multe debarcadere erau la început înșirate cu bărci de toate culorile care aduceau pe malul peștele prins în năvoade, la ostie și chiar cu undițele din papură sau trestie sau bețe de pin sau alun iar comerțul se desfășura simplu, ușor și
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]