662 matches
-
să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de costumele alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și modestia, zice. Exhibiționismul e pentru fufe, e de părere. — O văd și acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu este... - Da’ n-a zis că nici n-o să fie vreodată... - Să-l întrebăm data viitoare. Anatol s-a convins încă o dată că s-a născut fie prea devreme, fie prea târziu, nu știe exact, oricum într-un timp decăzut, deteriorat de experimentele ăstora, îmbâcsit, într-o lume care trebuie trezită din letargie, zgâlțâită, plesnită peste buci cu nuiaua cunoașterii. Da, teoria lui încă nu poate fi dezvăluită în întregime, nu a venit momentul. *** La Anatol, ușa e întotdeauna deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș prin lumea decăzută, pe care-o detest pentru că m-a lăsat mama lefter. Intru în primul bar, nu înainte de a promite că mă voi duce negreșit într-o zi să admir tablourile. E absolut imposibil să găseși în orașul ăsta un loc normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îndrăgostise periculos de repede de fata care intrase în viața lui pe nepusă masă. Născut cu o fire obsedată de normalitate și tiparele existenței, îl deranja cumplit faptul că era divorțată. În concepția lui despre viață, femeia despărțită era aceea decăzută, renegată, lăsată la marginea societății de bărbatul integru care-i descoperise fărădelegea. Nici în nopțile bântuite de cele mai îngrozitoare coșmaruri nu visase că va iubi o astfel de creatură. Posesiv și gelos până la exagerare, nu putea să înțeleagă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de costumele alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și modestia, zice. Exhibiționismul e pentru fufe, e de părere. — O văd și acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va ști c-a mers prin bolovani.“ De ce trebuie să treacă mii și mii de ani pentru ca personajul nostru să știe c-a mers prin bolovani? Care bolovani? Nu a stat sub cais? Dar și mai abracadabrantă rămâne precizarea că decăzutul cer „stă și urzește un zâmbet fistichiu de pește“. Peștele zâmbește? Iar dacă ar zâmbi, de ce ar avea zâmbetul fistichiu? De ce trebuie insultați astfel bieții pești? În ceea ce mă privește, cred că peștii, dacă ar zâmbi, ar avea un zâmbet
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atunci foarte repede uera physicae philosophiae disciplina moștenită de la strămoși, cunoaștere pe care Adam o stăpânea într-un mod cu totul firesc. Această uitare a fost însoțită de o reconvertire a „științei naturale” spre scopuri cu totul profane: „El (neamul decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații de monștri: uriașii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Această uitare a fost însoțită de o reconvertire a „științei naturale” spre scopuri cu totul profane: „El (neamul decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații de monștri: uriașii, primii oameni care au trăit nu din munca lor, ci jefuindu-și vecinii. Ei se distingeau atât prin crudelitas, violentia, truculentia, cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au trăit nu din munca lor, ci jefuindu-și vecinii. Ei se distingeau atât prin crudelitas, violentia, truculentia, cât și prin inormitas corporum. Începând din acel moment, potopul s-a impus ca singura soluție obligatorie pentru înnoirea și regenerarea omenirii decăzute. După potop, legea scrisă a înlocuit legea firii. Într-adevăr, zice Serenus, „legea scrisă nu trebuia dată dintru început, căci era fără folos, atâta vreme cât legea firească rămânea în picioare și nu era stricată pe de-a-ntregul” (Conl. 8,24). În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ieși afară. Bătea vântul. Departe de râsetele celorlalți oameni găsi liniștea frigului. O idee îl trăsni: trebuia să locuiască în Antarctida. Da, asta trebuia să facă. Porni hotărât, dar se împiedică și căzu. Se lungise pe pământ. Ajunsese cea mai decăzută ființă. Era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla: îl dezgusta propria-i persoană. Conștientizarea acestui lucru îl lovi atât de tare încât orice urmă de beție pieri. Trebuia să se regăsească, cu asta trebuia să înceapă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Dumnezeu, în interiorul Sfintei Treimi (a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt). Toate acestea, desigur, fără nici o referință la Biblia ebraică sau la Noul Testament. Unui cititor atent al Bibliei îi va fi greu să înțeleagă speculațiile al căror obiect este un Dumnezeu decăzut. Karl Barth mi-a spus odată: "De ce ar trebui să mă simt mai bine eu dacă și Dumnezeu suferă?". Conform Noului Testament, omul Isus, Fiul lui Dumnezeu, îl invocă, strigând pe Dumnezeu, pe Tatăl său, deoarece crede că a fost
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
2008). Zăpada de primăvară (1968), roman aflat în curs de apariție la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Angelei Hondru, este primul volum al tetralogiei Marea fertilității si este urmat de romanele Cai în galop (1969), Templul zorilor (1970) si Îngerul decăzut (1970). Activitatea literară a lui Mishima este dublată de preocuparea obsesivă pentru codul onoarei samurailor si spiritul național, care, în 1970, îl va împinge la gestul sinuciderii rituale. în romanul din care publicăm în aceste pagini un fragment, dragostea, suferința
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
conformism, de orice fel ar fi" (Dan Ungureanu). Sau: "Nu regimul e de vină ci ceea ce românii numesc Ťschimbarea domnilorť". Și, în definitiv, de ce să nu ne admitem, noi necomuniștii, dedublarea, simulacrul, bicisnicia ce ne disting? Noi am fost cei decăzuți, cei expulzați de "adevăr", nu regimul totalitar e cel căruia i se poate imputa impostura: "Comunismul nu s-a bazat pe minciună, impostură și dedublare (...) Minciuna, viclenia, impostura, dedublarea, ipocrizia sunt armele cu care noi ne-am apărat contra comunismului
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
o capcană. Intrând în vizuina fiarei, nu poți fi sigur că vei scăpa teafăr, necontaminat. Fascinația anulează simțul moral, nota un filosof" (p. 228). I se mai pare ciudat, că, în contrast cu operele unor mari autori europeni, de la Shakespeare la Dostoievski, decăzuții eroi brebanieni sunt construiți astfel încât nu au nici cea mai slabă mustrare de conștiință, pentru ei nu există pocăință ori redempțiune. În acest mod, în opinia criticului, prozei brebaniene îi lipsește un pol necesar, ce ar putea conferi o sporită
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
a mai privi în urmă... " (Ceasornicul bunicii). Cele mai specifice bucăți în proză ale lui Anghel se găsesc în primul volum; Oglinda fermecată, al doilea volum antologic, ni-l arată pe prozator evoluînd într-o direcție previzibilă: opoziția dintre prezentul decăzut și trecutul mirific al Iașului se transformă în opoziția dintre realitatea brută și fantezie; locul trecutului îl ia imaginarul pur, desprins de contingent. Prozele poetice devin basme stilizate (Culegătorul de stele căzătoare, Oglinda fermecată) sau parabole stranii, apropiate de basm
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
potrivite pentru a și le însuși drept o deviza proprie. Cum arata partitura lui Adrian Ălui Gheorghe? Ea se armonizează cu cea susținută de interlocutorul d-sale printr-o multitudine de reacții similare: "Ce eram noi, astfel, într-o societate decăzuta din democrație, cu bieți oameni care trăiau larvar, între granițe fixe, care mîncau pe cartelă, care iubeau Ťcorectť și controlat, care visau Ťsă supraviețuiascăť, care urau la comanda, care credeau că a fi român era Ťun meritť greu de egalat
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
Aceea, pedepsită după legile omenești, a celor care-și întemeiează viața și avutul pe seama celorlalți, pe care-i pradă și-i ucid, și cealaltă, a viselor imponderabile și efemere, date, spre veșnică amăgire cu promisiunea raiului închis, și celor mai decăzuți dintre muritori. Și pedepsită cu frustețea diafană a unui vers. Iată-le pe amândouă: „Câțiva au ucis,/ Câțiva ispășesc ori un furt, ori un vis." (Cina). Taina serii, a cucerniciei și-a trădării împreunate coboară, binecuvântând fără părtinire convoiul de
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
marginea mahalalei românești. Ce scriu ei e literatură de cîrtiță, adică descriere fatal mediocră și obscenă, dar ce se poate scrie pe marginea literaturii de cîrtiță e altceva. Mai întîi, constatăm că mahalaua, ca lume năclăită de unsoarea unor ființe decăzute, nu reprezintă o comunitate autonomă, avînd mereu nevoie de o urbe în marginea căreia să ia naștere. De aceea niciodată oamenii, cînd înființează o așezare, nu încep cu mahalaua. Mahalaua apare doar atunci cînd societatea simte nevoia unui loc în
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
conform memorabilei definiții călinesciene, ea nu trebuie nicidecum interpretată ca o „desfacere de conținutul politic”, care e totuși evident, ci ca o autohtonizare a motivelor și tonalităților biblice. Țara din Poezii este Ardealul de dinainte de 1918, înfățișat ca un eden decăzut, răsunând de un plâns universal și ale cărui frumuseți sunt acoperite de cenușă. Câte o imprecație se face auzită ici-colo, dar atitudinea dominantă este de stoică resemnare. Goga este rapsodul unei lumi care supraviețuiește doar în nostalgia cronică a poetului
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
era nespus de ager la minte și avea să mă ierte, dându-și seama de ce nu puteam crede în El cu niciun chip.” Rămân la regretul de a nu putea crede, numai la atât. Cartea lui Pamuk despre melancolia Istanbulului decăzut m-a învățat, sper, întrucâtva, să privesc dărăpănăturile Bucureștiului cu alți ochi. (Oare? Chiar și Calea Moșilor, de la bulevardul Carol la capătul liniei de tramvai?) Insomnie majoră. Mă trezesc la două, mă întorc când pe o parte, când pe alta
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
de fapt, orgoliul teribil ori indiferența suverană față de privirea celorlalți. Ceea ce este, în fond, o mască a aceluiași orgoliu. Însăși vitalitatea locvace pe care autoarea o pune în serviciul propriei demascări, ca și plăcerea de a se arăta în posturi decăzute, susceptibile de a provoca penibilul devin suspecte. Există o relație sado-masochistă în astfel de autoportrete provocatoare, o combinație de plăcere și suferință (al doilea poem al cărții, Lumina dimineții, nu înfățișează altceva), de rană și satisfacție, de distrugere și gratificație
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
de incompatibilitate. Mai mult, Curtea a respins recursul lui Mora Akoș Daniel, ca nefondat. Legea nr. 176/2010 arată la articolul 5, alineatul 2 că "persoană (...) față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzuta din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezenței legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării
ANI cere revocarea unui senator. Vezi de ce by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35076_a_36401]
-
la stomac și stringența defecației îl agită în preajma unei catedrale abandonate -, cât și ca răscolire a patimilor, a frustrărilor, a dorințelor imposibile, a contorsiunilor și zvârcolirilor sufletului faustic. Această degradare a materiei este parte a moștenirii mefistofelice, a unei corporalități decăzute, prin care diavolul regizează căderea ultimă, pierderea sufletului. Cea de-a două dimensiune a Faustului lui Sokurov ne aruncă în inefabilul jocului dintre lumină și umbră, și ține de o artă a clarobscurului pe care Caravaggio o descoperă în pictură
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
considerat principalul pericol la adresa individualității limbii române. În acest sens, Frollo nu ezită să afirme: " Dacă românii ar fi bătut ceva mai rar drumul spre Paris, poate că azi ar fi întrucîtva mai români; obiceiurile lor ar fi mai puțin decăzute și literatura lor ar păstra un plus de originalitate."4). Dicționarul italian-român cuprinde un numar de pește 42.000 cuvinte titlu, cărora li se adaugă aproximativ 1400 nume de persoane și circa 1500 denumiri geografice, reprezentînd, fie și numai prin
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
cerul, luna și stelele capătă mirabile atribute însuflețitoare, prilejuiește un cert efort poetic. Ceea ce însă îl individualizează deplin pe Antim, definind, tocmai datorită contrastului asumat, calitatea artistică a temperamentului său rămîne forța discursului moralizator, cu care sînt denunțate vituperant moravurile decăzute ale contemporanilor - de cele mai multe ori, referirile sînt chiar la cei prezenți, accentuîndu-se latura kairotică a enunțării -, iar anafora și interogația retorică marchează stilistic acest tip de expresie: "Dară ce voiu să zic de nesimțirea cea mare a oamenilor acestui veac
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]