353 matches
-
franceză, devenise în 1918 (Versul decadent) adeptul retoricii clasice. Delimitându-se de valul imitațiilor decadente, el identifică versul alb cu nonpoezia și se proclamă precursor al versului simfonic. Prototip, pentru contemporani, al poetului decadent, M. a fost un inamic al decadentismului, al imitației și formelor goale (Decadentismul, 1902), dar nu a ezitat să aducă în discuție noi criterii de apreciere pentru frumosul literar, pregătind înțelegerea modernă a poeziei. Proza lui M. este prin excelență lirică, autobiografică: el se caută pe sine
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
sale oferind imaginea unui prim material, insuficient prelucrat artistic, regăsit în poeziile de gen ale lui Camil Petrescu. Dacă proza și mai ales versurile i-au fost comentate în câteva cazuri cu ostilitate explicită, autorului reproșându-i-se „brutalitățile senzuale”, „decadentismul modern”, „nota morbidă”, „indiferentismul estetic”, „nihilismul formei” și chiar „denigrarea neamului” prin zugrăvirea procesului de dezumanizare la care este supus luptătorul din tranșee, dramaturgia - Omul de prisos (1921), Teatru. Creditorii, Șacalii, Turmele (1922) - a cunoscut o bună primire din partea criticii
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
extravaganțele formale, „scamatoriile” ori „scrântelile” moderniste (futurismul ș. a.) nu-l dau gata și K. nu pregetă să le încondeieze acid. Firea lui meridională, robustă în fond, nu suportă o artă ce poartă amprenta maladivității, chiar dacă lirica proprie prezintă afinități cu decadentismul în vogă la început de secol. Neașteptat de puține sunt traducerile pe care le dă la iveală - din Paul Bourget, Charles Baudelaire, François Coppée, Armand Gossier, Francis Jammes, E. Pailleron, Henri de Régnier. Se adaugă două piese de teatru, aparținând
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Symboliste”. De aici, dubla denumire, mult timp, a curentului: simbolist și decadent. Până după al doilea război mondial au apărut sinteze franceze de istorie literară ce prezintă curentul de la finele secolului al XIX-lea ca având două aspecte: s. și decadentismul, reunind „simboliști” și „decadenți”. În prima categorie intră poeți făuritori de viziuni eterate, atrași de „magia verbală”, precum Jean Moréas, Gustave Kahn, René Ghil ș.a., avându-l pontif pe Mallarmé, dar mai ales pe Paul Valéry; în a doua - poeți
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
I-II, Paris, 1951-1955; Hugo Friedrich, Die Struktur der modernen Lyrik, Hamburg, 1956; ed. (Structura liricii moderne), tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Symbolisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia Bote, Simbolismul românesc, București, 1966; H. Zalis, Simbolismul în literatura română. Contribuții bibliografice (în colaborare cu D.
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
der modernen Lyrik, Hamburg, 1956; ed. (Structura liricii moderne), tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Symbolisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia Bote, Simbolismul românesc, București, 1966; H. Zalis, Simbolismul în literatura română. Contribuții bibliografice (în colaborare cu D. Copilu și C. Pompilian), pref. Mircea Tomescu, București
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
de istorie și sociologie”. Pe aceeași linie, L. Algazi va pleda în Profeții pentru „militantismul cultural”, împotriva diletantismului și a artei pentru artă. H. Sanielevici susține teoretic această orientare prin studiile Despre stil și Literatura viitorului, afirmând că simbolismul și decadentismul sunt expresia unei „bolnăvicioase hipertrofii a senzației”, iar naturalismul, ca falsificator al adevărului, e „mărginit, vulgar ori nevropat”. Const. Graur dă câteva articole cu tentă sociologică, precum Bacșișul presei și Învățământul rural. În numărul 2 Gala Galaction îl omagiază, la
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
D. Patrașcanu. Așa stând lucrurile, apare logică inaderența la literatura „cazurilor” („subiectivă”), căreia îi opune substanța universal umană din opera ardelenilor și a celorlalți „clasici” amintiți, după cum în aceeași logică intră și condamnarea vehementă a simbolismului și mai ales a „decadentismului”. „De un Verlaine - vaticinează el - ne va feri îngerul de pază al României mari”, iar lectura unui roman de D’Annunzio îi provoacă „un dezgust pe veci”. Criticul jură pe „clasicismul de fier” rezultând din consolidarea burgheziei naționale și crede
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
a momentului marcat de entuziasm în fața manifestărilor culturii socialiste, adună articolele și „studiile critice” publicate începând din 1946 în „Scânteia” și „Lupta de clasă”. Înscriindu-se alături de Mihai Novicov și Nicolae Moraru printre teoreticienii realismului socialist, Ș. proclamă lupta împotriva decadentismului burghez și a manifestărilor „formaliste”, militează pentru o „cultură a maselor” și pentru instaurarea „criticii științifice”, unele articole purtând titluri ilustrative: Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid, I. V. Stalin, teoretician genial și
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
scriitorului-luptător social. Câteva capitole prezintă campaniile care au jalonat în această perioadă drumul literaturii spre condiția de instrument al propagandei: promovarea „culturii de masă”, stigmatizarea „turnului de fildeș”, adoptarea modelului literar sovietic, discreditarea modernismului, „lichidarea rămășițelor dușmănoase”, contestarea „crizismului”, abolirea „decadentismului” și cosmopolitismului - etape în acțiunea de „arestare a cărților și ideilor”, de „revizuire a patrimoniului”. Combatanți în această ofensivă maculată de „umbre, pete și noroi” sunt, lângă un Oscar Lemnaru sau Ion Călugăru, și nume sonore, de la Miron Radu Paraschivescu
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
S. este, după cum a remarcat critica, „un cronicar al valorilor burgheziei”, cu personaje ce amintesc de Anton Holban și Mihail Sebastian, dar și de Al.Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești, Cezar Petrescu (eroii inadaptabili), Mateiu I. Caragiale și Ion Vinea (prin „decadentism”) ori, mai cu seamă, de Nicolae Breban, model preferat în sensul sugestiilor nietzscheene și dostoievskiene; de altfel, în Herbert există referințe la Bunavestire de Breban, cât și la alt etalon literar, Moarte la Veneția de Thomas Mann. Dincolo de aceste raportări
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
artei, cochetând chiar, în manifeste și articole teoretice, cu radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și obiect al
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
în intriga de roman-foileton, superficială și senzațională, ci în construcția fragmentară și relativ autonomă a episoadelor, care facilitează întâlnirea, în „mici nuclee poetice, poeme pure, pline de tensiune și farmec” (Elena Zaharia-Filipaș), dintre atenția specială acordată detaliului, definitorie pentru stilul decadentismului de la finele secolului al XIX-lea, și viziunea teoreticianului literar ca amplificare și modulare în chei retorice diverse a aceleiași esențe poematice. Publicistica lui V., întinsă pe trei decenii, din 1913 până în 1945, acoperă ariile tematice fundamentale ale jurnalisticii românești
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
broșuri dedicate lui C. Dobrogeanu-Gherea, Mihai Eminescu și I. L. Caragiale, ca și a volumelor Pasiunea lui Pavel Corceaghin și Critica criticii corespunde tipăririi în „Contemporanul” și în „Gazeta literară” a seriei de articole vehement denigratoare în care V. acuză „limitele decadentismului” în literatura română și face procesul lui E. Lovinescu și G. Călinescu. Între 1946 și 1949 apar aici Un ideolog al fascismului românesc: Nichifor Crainic, E. Lovinescu sau Impasul subiectivității, Căile artei și culturii văzute de V. I. Lenin, Sarcinile
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
zelos tendenționism sociologizant - idei aberante, ce au avut o influență dezastruoasă: ca să teoretizeze „imaginea omului nou, a tânărului revoluționar de tip stalinist”, va face istoria „decadenței literare occidentale”. Bunăoară, Alfred de Vigny și Alfred de Musset ar marca începutul expresiei decadentismului burgheziei, pe când Stéphane Mallarmé ar începe dictatura cuvântului. În Nichifor Crainic și Lucian Blaga V. nu vede decât cultul iraționalului, în G. Bacovia „un sensibil participant la viața socială a timpului său”, Mihail Sadoveanu nu există decât cu romanul Păuna
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
exterioare: „Și frunzele foșniră spulberate.../ Foșniră cum foșnește amintirea”. Pe scurt, livrescul continuă să fie preeminent. Modelele se lasă ușor identificate. Satan trimite la Baudelaire și la Macedonski, prin unele detalii și la prerafaeliți, nu și la Rollinat, al cărui decadentism extrem nu putea conveni unui temperament echilibrat. În Grădina între ziduri mai pot fi identificați Maeterlinck, Henri de Régnier, Francis Jammes, Albert Samain mai ales, aduși însă cu multă decizie la o cheie proprie. Poezia străbate, încet dar sigur, un
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
volumelor Spleen (1891), Rondele (1892), Sonete. 1888-1916 (1916), Dacia noastră (1919), Himere (1927) și Pantheea (1927). În 1932 este decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. Ins jovial și de o robustețe remarcabilă, O. cultivă în poezie un decadentism programatic. Imaginația sa se complace în scene de un fantastic macabru și bizar. Pe urmele lui Maurice Rollinat, el asociază plăcerea, moartea și descompunerea (Cadavrul și scheletul, Sodoma). Neajungând la vibrația mai adâncă a acestei poezii a abisului, îi rămâne
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
1914 și 1916, P. încearcă să susțină dreptul la existență și chiar la preeminență literară cuvenit simbolismului în spațiul românesc. El reia, la distanță de decenii, eforturile lui Jean Moréas și ale altora de a salva simbolismul de acuzația de decadentism. Informația este bogată, criticul se mișcă printre sursele franceze cu ușurință și le citează abundent. Argumentele nu pot fi, totuși, altele decât ale simboliștilor combatanți din jurul lui 1886. Autorul devine inventiv doar când trebuie să afirme caracterul național și înnoitor
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
la ură. Geo ȘERBAN 31: „Cartea de față a Sandei Movilă se deosebește categoric de restul operei sale. Autoare a mai multor volume de proză și poezie, scriitoarea a profesat În trecut o literatură străină de viață, Îmbâcsită de ideologia decadentismului burghez. Fără a fi scutită de slăbiciuni, această carte dovedește totuși că Sanda Movilă s-a rupt de lumea «desfiguraților» și a «nălucilor» (chiar așa se intitulau două din vechile volume de proză) care populau altădată paginile sale și că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
D. Radu Petrescu susținând că poezia noastră progresistă s-a dezvoltat pe baza poeziei decadente, subscrie la această pseudo-teorie, se situează pe pozițiile ideologice ale dușmanului de clasă. În realitate, poezia noastră tânără, progresistă nu s-a format la școala decadentismului poetic burghez ci În spiritul tradiției vechilor poeți militanți ai clasei muncitoare (Ion Păun-Pincio, Beldiman, Traian Demetrescu, Neculuță, etc.), la școala poeziei noastre populare și a marilor noștri clasici (Eminescu, Coșbuc). Poezia noastră progresistă s-a făurit În luptă, cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
românească, al cărei rol este tocmai justa Îndrumare a scriitorilor, denotă o condamnabilă lipsă de vigilență. Recenzia de care ne-am ocupat constituie un exemplu evident de atitudine dușmănoasă Împotriva poeziei noi, de minimalizare a acestei poezii, de ploconire În fața decadentismului, de bagatelizare a celor mai valoroase opere poetice ai căror autori, sub Îndrumarea partidului, servesc cauza clasei muncitoare”. După acest articol, În următoarele două numere, revista Contemporanul propune „o discuție asupra problemelor poeziei noastre actuale” În serialul lui N. Tertulian
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
propună să ajungă să Învețe pe scriitori cum să folosească În mod just limba națională, să ajute pe critici să aprecieze În mod științific stilul operei literare. (Ă). Înarmați cu Învățătura stalinistă despre limbă, putem combate cu putere și lichida decadentismul, această armă ideologică a imperialismului care apare În poezii ca aceasta: «cititor, deparazitează-ți creierul/strigă În timpan/avion/t.f.f.-radio/ televiziune/76-K-p/marinetti/ breton/vinea etc». sau fragmente de proză ca următorul: «Ismail nu umblă niciodată singur. Poate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
avea la Baconsky resturile formaliste ce mai stăruiau În viziunile sale poetice. (Ă). Formalismul este prezent, sub specia aceasta, mai ales În poeziile mai vechi ale poetului clujean. Sesizând pericolul pe care-l constituia pentru creațiile sale această influență (a decadentismului - n.n.). Baconsky a Început să lupte Împotriva lui (Ă) Vom arăta Însă că poetul n-a scăpat de asemenea devieri, nici În cele mai bune poeme ale sale: Balada despre Barta Iosif și ortacii săi și La frasinii de la răscruce
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin care a reușit să zugrăvească figura iubitului conducător al poporului nostru muncitor, tovarășul Gheorghiu-Dej! (Ă). Partidul atrăgea mereu atenția scriitorilor că, pentru ca pe baza acestor principii să poată crește o literatură nouă, terenul trebuie să fie curățit de buruienile decadentismului burghez. Studiul tov. Sorin Toma Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei a ajutat scriitorilor să Înțeleagă În adâncime originile și diferitele forme de manifestare a ideologiei burgheze În creația literară, i-a Înarmat să le combată. Însă confuziile n-au dispărut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revoluționar (opus neutralității În artă, lipsei de combativitate ideologică și literaturii neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității estetice a operei, au dus la nașterea unei literaturi autarhice, sufocată de șabloane tehnice, de constrângeri ideologice, uniformă și repetitivă În toate structurile sale: tema, viziune literară, tehnică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]