378 matches
-
Română, ”în Tabără, la București”, cum mai mereu își aducea aminte mamare, cu nostalgia anilor tinereții, privind departe, departe, la vremurile când aveau, ”nu una, ci două ordonanțe”. Vocea lui tunătoare, cred că în tot satul se auzea. Acum, gândind, decibelii lui erau mult peste limita admisă. Când striga, mă paraliza, numai dacă-mi pronunța numele, mă făcea cea mai cuminte fetiță. Pentru el, eram Nicolae. Băteam câmpurile să inspectăm lanul de porumb și via în capul căreia trona un vișin
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
ce face cu telecomanda televizorului și nici nu purtăm căști pentru ritm. Suntem numai câteodată agățați de cuvinte cu forța de gravitație inevitabil produsă de cosmos. INTELECTUALISM În liniștea nopții, foaia de hârtie pe care am îndoit-o a creat decibeli fără precedent pentru casa ascunsă în întunericul neclintit al somnului. Evenimentul nu a fost considerat oportun, am înlocuit creionul cu un stadler ușor, să nu părăsesc echidistanța dintre ferestrele deschise și respirația încă trează a eroului necunoscut. COMPARAȚIE Doctorul spune
CRATIME (2) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364240_a_365569]
-
de inspirat! A făcut posibilă nașterea unei oaze civilizate de odihnă. Locul are conturul unui bob de fasole, dungat pe mijloc de-un iaz artificial, linie demarcantă între spațiile de joacă, de agrement și parcul propriu-zis. Din centrul apei, atenuând decibelii dinspre sporturi și zbeng, baletează către cer o arteziană, pe timp de noapte luminată. Și tovarășei mele-i place aici. N-o spune, dar îndeamnă săltăreț pe alei. O cotește spre fântână și, cum o bancă e liberă, se trântește
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
personală a Măritului Ștefan era formată din nemțălăi. După ce-mi voi termina treburile cu banca, am să merg la o terasă să beau o bere (străină, firește). Voi sta între tineri vorbind romgleza și voi asculta la maximum de decibeli muzică anglo-saxonă, cîntată de zeii lor zgomotoși. Și mă cuprinde un frison de însingurare, cum zice prietenul meu Viorel Ilișoi într-un articol: „Numai eu sînt român în casa asta construită de muncitori chinezi. Și nici asta nu-i sigur
O DIMINEAŢĂ COSMOPOLITĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348217_a_349546]
-
noi fie vorba, dacă pui cap la cap toate aceste felii ar ieși cât un întreg... Nu asta mă deranjează ci cu totul altceva. Pot adormi înainte de calupul de publicitate și la vârsta care o am m-aș expune atacurilor decibelilor amplificați cu scopul de a-ți înșuruba în creier conținutul reclamelor. Nimeni, dar nimeni d-le nu bagă de seamă și nu protestează că nu numai vârstnicii dar și copiii sunt expuși la o incipientă boală de inimă cât și
RAM PA PA PAM... de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365160_a_366489]
-
de inimă cât și la eventuale boli de nervi. Voi, cei vârstnici, nu ați băgat de seamă nervozitatea crescută a copiilor?!... ,,Pauza,, publicitară m-a prins pregătit. Butonez repede căutând un post care să nu mă tortureze cu reclame și decibeli amplificați. Am dat de unul care promovează noile valori ale societății capitaliste multilateral dezvoltate. Efectul emisiunii asupra mea este neașteptat... În minte îmi răsună fragmente dintr-un căntec, la modă, așa cum le percepe, fonetic, auzul meu avariat de decibelii reclamelor
RAM PA PA PAM... de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365160_a_366489]
-
și decibeli amplificați. Am dat de unul care promovează noile valori ale societății capitaliste multilateral dezvoltate. Efectul emisiunii asupra mea este neașteptat... În minte îmi răsună fragmente dintr-un căntec, la modă, așa cum le percepe, fonetic, auzul meu avariat de decibelii reclamelor: ram pa pa pam, ram pa pa pam... o mama, mama... pulicica, pulicica... cremenal, cremenal.... ram pa pa pam, ram pa pa pam... Referință Bibliografică: RAM PA PA PAM... / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2020, Anul
RAM PA PA PAM... de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365160_a_366489]
-
descoperită în Colorado în anul 1953 și are o vechime de 65 milioane de ani ? Este o plantă înrudită cu ananasul și numită puya. 104. Știați că ... cea mai zgomotoasă insectă este greierele african ale cărui sunete depășesc 100 de decibel ? 105. Știați că ... cea mai distructivă insectă cunoscută este lăcusta de deșert ? Aceasta trăiește în Africa și Asia de Vest. Roiurile unor astfel de lăcuste nimicesc întreaga vegetație care le iese în cale. 106. Știați că ... prima femeie din Europa
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
Lipsa unor răspunsuri N-ajunsese oceanul planetar de nume Lipsea o conștijnță de răspunsuri, Așteptând întrebările mării ce spune Rătăcim și astăzi printre cursuri. Și citim tratate alambicate Cu sufletul bântuit de îndoieli Dând hăului distanțe îndepărtate Distanțe răscumpărând cu decibeli. ...Dar iubirea a venit dinspre cer și poveștile le-am răscumpărat din stele,- le-am mutat în mine și nu cer o altă viață cu clipele rebele. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Lipsa unor răspunsuri / Al Florin Țene : Confluențe Literare
LIPSA UNOR RĂSPUNSURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351231_a_352560]
-
trânteau câte o petrecere și dansau cu bocancii pe parchetul gol, lustra din sufragerie se legăna precum surata ei de pe Titanic. Cum să nu-ți dorești și tu așa ceva? Am tot amânat cumpărarea unui casetofon ultimul răcnet (răcnet, adică mulți decibeli) nu numai din cauza banilor, ci și pentru că niciun aparat nu rezista prea mult în fața unor zgâtii de copii. Curioși, erau gata să demonteze orice pentru a afla unde-și ține sufletul. Culmea e că niciunul n-a ajuns inginer. Într-
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
ÎNTRE ZIDURI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori Fugiți vise, bidineaua Mătură cu decibeli Uite ziua cum e neaua Și iar mor aristoteli Unde ești mamă și tată Ochii plâng pe-o uniformă Dintr-o poză înrămată, Plânsul vostru n-are normă Unde suntem noi și voi Cine pe cine desparte Că visez numai
ÎNTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356041_a_357370]
-
stingă, într-o găleată, o fumigenă ce nu se lăsa înecată, trei fete țipau ca din gură de șarpe, un tânăr dolofan, 50 de kg pe un picior, ca mai toți tinerii zilelor noastre, transpirat vroia să intre pe teren... Decibelii erau la maximum. Pe fondul ăsta, au loc ratări incredibile, fanii cei mari, din ceruri, nehotărându-se cui să lase mingea să rupă plasa! Doamne și vine golul! Cartierul a luat foc. Smurdul a tresărit din toate încheieturile. Arafat era
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
INTRE ZIDURI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori Fugiți vise, bidineaua Mătură cu decibeli Uite ziua cum e neaua Și iar mor aristoteli Unde ești mamă și tată Ochii plâng pe-o uniformă Dintr-o poză înrămată, Plânsul vostru n-are normă Unde suntem noi și voi Cine pe cine desparte Că visez numai
INTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357666_a_358995]
-
ÎNTRE ZIDURI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori Fugiți vise, bidineaua Mătură cu decibeli Uite ziua cum e neaua Și iar mor aristoteli Unde ești mamă și tată Ochii plâng pe-o uniformă Dintr-o poză înrămată, Plânsul vostru n-are normă Unde suntem noi și voi Cine pe cine desparte Că visez numai
ÎNTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358809_a_360138]
-
posesia cartonului cu mici și paharului de berea, iar acum își făcea loc la masă, mai mult sau mai puțin delicat, între Stemate și Costache Ofticosu. Petre Clăpăugea vorbea tare de obicei, dar acum trebuia să adauge și mai mulți decibeli vocii sale baritonale, ca să se facă înțeles, prin vacarmul ce-l crea acompaniamentul și vocea manelistului, ce se producea sârguincios, pe scena improvizată la marginea luminișului, care devenise locul obișnuit de desfășurare a acestui gen de serbări câmpenești cu duhoare
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
pe-acolo se-nmulțeau de-a valma toate națiile). Eu vă zic de unii, MESERIAȘII, de toate culorile, pe care îi știi din prima: au totul și ei încă fură, n-au loc nici când sunt singuri, vorbesc cu-un decibel mai tare, chiar și când nu au nimic de zis! Sunt blonzi, bruneți, roșcati și cu pistrui, au chică sau au capu’ chel, au T-short-ul mulat pe trup sau treningul bufant, cel mai lucios. Fie trăsnesc a cel mai scump
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
Suntem cinci în total, jos lângă teren, cu steaguri, zâmbete și tot ce trebuie. Eu și Cătălin, un tânăr român care lucrează la o multinațională, în Herning, ambasadorul României și fostul ministrul al Energiei, Răzvan Nicolescu (sufletul scadărilor și tunetul decibelilor). Am stat la tribuna a doua pentru că acolo am găsit bilete. Toți am vrut în galerie. Nu se putea pentru că riscam să vedem meciul la fun zone, dacă veneau posesorii locurilor pe care le-am fi ocupat abuziv și patriotic
„Clic aici” și o să vedeți aur curat () [Corola-blog/BlogPost/338575_a_339904]
-
restul muzicienilor români, apreciați în toată lumea). La nivel de percepție, sunt babe credincioase care se pot ruga foarte liniștit pe cele mai antihristice disonanțe și rockeri hipersensibili care fac ulcer de la o notă lipsă dintr-un solo sau de la 5 decibeli în minus pentru chitara bas. Este o chestiune de focusare a minții, dar și de schizofrenie față de simțuri. Despre aspectele acestea au scris mai mult orientalii, dar și alde Henri Corbin. Nu e suficient nici ca o piesă rock, sau
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
exact ca sunetul. Sunetul nu există în Univers, așa cum nu există apa sau oxigenul, căci fără atmosferă, sunetul nu se poate propaga. În Univers este pace, este o liniște coagulată, o liniște dură care nu poate fi fisurată de niciun decibel, care dăinuiește de o veșnicie și care va mai dura încă o veșnicie. Cele mai mari explozii solare nu au sunet. Cataclismele cosmice, exploziile stelare, sunt făcute în muțenie, în acea muțenie sfântă, dată de puterea divinității. Dumnezeu a clădit
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
Erată dacă mă trag cu o linie după punctul tău. ... ... ... ... ... Și dăi înainte ceartă ... Deodată, mintea mi s-a luminat! O lanternuță s-a aprins instantaneu și pâlpâind își îndemna bateriile să-mi mănânce bezna din creier. Luminița risipea și decibelii țâfnoși a conflictului la care încă eram martor. Mai auzeam frânturi de glasuri certărețe, ca un ecou ce se pierdea prin văile și dealurile grafice ale frazelor împădurite cu semne de punctuație. Muza pe care o căutam de ceva vreme
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
la tine acasă, lucrurile nu stau tocmai bine, că cei care încă își mai permit vacanțe exotice nu caută nici liniștea dumnezeiască, nici raiul pe Pământ. Le plac plajele aglomerate, unde să își poată etala frumusețile lor artificiale, le plac decibelii ce se revarsă din boxe enorme, le plac chelnerii în frac și cu pantofi de lac servindu-i cu băuturi colorate pe nisipurile de aur , argint sau de care or fi. Din când în când ești abordat de bărbați care
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
la tine acasă, lucrurile nu stau tocmai bine, că cei care încă își mai permit vacanțe exotice nu caută nici liniștea dumnezeiască, nici raiul pe Pământ. Le plac plajele aglomerate, unde să își poată etala frumusețile lor artificiale, le plac decibelii ce se revarsă din boxe enorme, le plac chelnerii în frac și cu pantofi de lac servindu-i cu băuturi colorate pe nisipurile de aur , argint sau de care or fi.Din când în când ești abordat de bărbați care
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
Ieri, București, orele amiezii. E cald, nefiresc de cald pentru luna aprilie. În coloana ca o râmă torturată de soare, în care vin dinspre Universitate, mulți oameni coboară geamurile. Se revarsă decibelii, diverși cantautori își spun cu of și mult volum păsurile. Vin de la o conferință de presă, la Teatrul Național s-a dat startul campaniei revistei Timpul, Oamenii Timpului la nivel național. S-a vorbit despre excelență. Despre idealuri, despre formatori
Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…” () [Corola-blog/BlogPost/337989_a_339318]
-
fără nicio tranziție sau preaviz. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins, îmbujorat și răpus de prime time. El e mereu întrecut în decibeli și vehemență de invitații-panaceu, care dau cu morgă verdicte definitive. În 2010 am renunțat la cablul tv. Mi-ar fi plăcut să fie un gest dramatic, să smulg cablul din perete, să lovesc televizorul cu un baros. Dar nu. Totul
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
gaz mai greu decât aerul. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins, îmbujorat și răpus de prime time. El e mereu întrecut în decibeli și vehemență de invitații-panaceu, care dau cu morgă verdicte definitive. Oamenii sunt mulțumiți de cuvinte doar datorită zgomotului care le apără capetele. În liniște, adevărul ar putea pătrunde în ele, ceea ce îi sperie. De celalată parte a sticlei, telespectatorii par
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]