82,604 matches
-
obligându-le pe pașnicele găini să se refugieze pe lângă garduri. își zburliseră penele, mărindu-și neașteptat de mult volumul, se atacau în aer, la o înălțime de peste un metru și făceau un zgomot de vijelie dezlănțuită. Țăranul s-a dus decis la ei și i-a despărțit, ridicându-l pe fiecare în câte o mână: - Ia uite, dom'le, a zis el cu umor, ce gălăgie fac cinci kilograme de carne de cocoș! Folosirea unei cifre precise pentru indicarea greutății însumate
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
singur lucru: că habar n-au cum merg lucrurile în politica internațională. Havel e un personaj mult prea inteligent pentru a risca să creeze scandaluri când nu e cazul. Pur și simplu, el transmitea un semnal preluat de la cei care decid asupra lărgirii sau micșorării N.A.T.O. A doua greșeală a constituit-o vizita - ce mai degrabă semăna a represalii - a lui Geoană la Praga. Ministrul de Externe s-a repezit ca un uliu asupra suferindului fost dizident anti-comunist, storcându-i
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
ignore dura realitate a fondului pentru care caută forme: "tradiția religioasă cunoaște un avansat proces de uzură, morala creștină dispare fără urmă, familia trăiește sub zodia efemerului și a inconsistenței, structurile de autoritate se află în criză, polemicile și arguția decid opțiunile politice." Concluzia la care ajunge Daniel Barbu o confirmă pe cea a criticului de la Junimea - există într-adevăr o inadecvare profundă între normele juridice impuse de stat și practicile sociale remanente, între legea spusă și legea pusă, chiar dacă problema
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
celor zece țări care doresc să intre în NATO, ceea ce ar trebui să preocupe Puterea de la București e că nu mai e timp de vorbe. În puținele luni care au rămas pînă la summit-ul de la Praga, unde se va decide ce țări vor fi invitate să adere la Alianța Nord-Atlantică, România trebuie să convingă prin fapte că e stăpînă pe situație în lupta împotriva corupției. Mai trebuie să convingă și că defilează cu oameni credibili după criteriile NATO, nu după
Cu securiștii reșapați, înainte? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15382_a_16707]
-
le satisfacă pretențiile, cu o voce din ce în ce mai stinsă, el a înșfăcat cu disperare chestiunea Basarabiei și e la doar câteva zile distanță de a ne băga într-o belea cât istoria noastră de mare. Pentru că puterea comunistă de la Chișinău a decis să facă din rusă a doua limbă de stat, naționalistul de la București vede rezolvarea situației prin anexarea Basarabiei la România. N-ar fi rău ca lucrurile să stea atât de simplu. Partea proastă e că actuala Republică Moldova nu corespunde
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
două stabilimente evocate de Eminescu în finalul "Scrisorii III" și nu conduc, în nici un caz, partide. M-aș bucura ca intelectualitatea românească, adică mințile vioaie care-au dovedit de nenumărate ori că se pot coaliza pentru a face rău, să decidă să se autodepășească. Adică să-i expună, în toată nuditatea lor respingătoare, pe cei care sunt cu adevărat antidemocrați, anti-europeni, antisemiți. Altminteri, toată "corectitudinea" lor politică nu valorează nici doi lei moldovenești.
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
o fundătură". N-am înțeles în ce consta facerea de bine. Citind în carte notele informative ale lui "V. Cristescu" (D.O. și-a luat acest pseudonim fiindcă citea pe atunci Dicționarul personajelor lui Dostoievski de Valeriu Cristea "și am decis să-i spurc numele"!), îți dai clar seama că nu să-l scoată din fundătură pe Stelian Tănase urmărea Sursa, ci să-l înfunde complet, asumîndu-și rolul unui provocator implicat în acțiunile Securității și pătruns de importanța serviciilor aduse de
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
voiam soluții, mama voia să discute, adică să fie cu noi. Pentru noi era vorba să rezolvăm o problemă, pentru ea - să discutăm despre asta". Când verdictul nu mai poate fi amânat, mama dorește ca măcar să lase impresia că a decis singură, că nu regretă, că trebuie doar să organizeze bine totul. Febrilă, trece la lichidarea locuinței: abandonează, distribuie copiilor și nepoților mobile și obiecte. Se desparte ușor de lucruri, nu și de amintirea lor. În felul acesta, își ia revanșa
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
întrucât autorul (scriitor și publicist totodată) era esențialmente pictor, unul cu profil aparte, anevoie clasificabil chiar și de critica domeniului. Ce putea spune însă un istoric, absent îndeobște la vernisaje și nedeprins a frecventa atelierele de creație plastică? Aș fi decis repede negativ, cum am făcut adesea în situații analoage, însă Val Gheorghiu mi-a fost coleg de facultate, spre mijlocul anilor '50, unul dintre cei mai distinși, implicat și în sărbătorirea lui Ștefan cel Mare la cinci secole de la înscăunarea
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
comprehensiune, a cărui miză artistică se recunoaște în orice temă a înțeles să trateze. Dacă Ardeluța Tarcăului, cu case vechi și uși deschise, i-a oferit, în 1976, destulă "materie" pentru o expoziție personală, ușile din urbea în care a decis să-și ducă veacul, identificându-se oarecum cu ea, i-au putut furniza cu atât mai mult elemente semnificative pentru conturarea universului său plastic. Un univers plin de semne și simboluri, în care ispita plutirii, a zborului, a levitației, sesizată
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
este: "Eu am spus și spui: cap de operele trebuiesc lăsate singure în pustiul lor, până unde nu poate ajunge nimeni... Nu trebuie preluate, parafrazate..." Furioasă, Ina, care se află în "camera de muzică", silită să compună: "Vreau să citesc! decide, dar știe că minte că își minte ei însăși(!). Pe pian e o carte, aceeași, Versurile lui Eminescu. O găsești în toată casa în diverse ediții și legături. În fiece an Elena își întreabă odorul ce dar vrea, și el
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
datorată soliștilor, ansamblurilor primei scene lirice a țării, recentă montare a operei lui Bizeț, Pescuitorii de perle, se constituie într-o reușită. Este o reușită importantă din care as retrage anume credite; în primul rând creditul acordat celor care au decis că spectacolul să nu se cânte în limba originală în care și-a gândit compozitorul sonoritățile, sonorități împlinite la nivelul relației determinate, stabilite dintre verbul francez și muzica. Declamația intonata în limba în care autorul și-a imaginat opera tine
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
avut nici un scrupul să-și voteze, la unison, un nou șir de avantaje. Cu cât mai rău la bază, cu atât mai roz-bombon la vârful piramidei. Cu un cinism posibil doar într-o țară de vânători și pescari, parlamentarii au decis că trebuie să li se verse în cont diurnă nu doar pentru zilele când se află la serviciu, ci și atunci când stau acasă, în preajma soaței, a secretarei-amante și a diverse admiratoare din "teritoriu". Printr-o singură mișcare, aceste bășici umflate
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
o bună zi fiul ei va scrie romanul pe care ea îl anunță ori de cîte ori povestește, stereotip, întîmplările de demult, Paul ziaristul își dă seama că tragedia scufundării navei se sustrage oricărei transcrieri în plan literar și se decide să recurgă la culegerea de mărturii pentru un ipotetic roman... pe care-l scrie în cele din urmă tocmai autorul nuvelei în pas de rac, al romanului Toba de tinichea, al ciclului Trilogia Gdanskului. "Nuvela lui Günter Grass face parte
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
în 1951. Atunci, încredințate revistei din exil Caete de Dor 2), sînt pentru prima oară date publicității pagini selectate din anii 1923-1926. Publicarea în întregime a fost posibilă, în ediția de față, mulțumită acordului doamnei Lovinescu. Pentru responsabilitatea de a decide schimbarea traiectoriei textului, presupus a fi fost scris de E. Lovinescu numai pentru sine, Cuvântul înainte se resimte de apăsarea întrebării de lungă durată provocată de încălcarea acestei "pudori". "Răspunsul aparține cititorului, istoricului literar de azi și de mîine. Cît
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
șanse de integrare avem. Comportamentul aberant al pedeseilor e mult prea coerent, totuși, pentru a-și avea originea în prostie. Sigur, el e născut din cinism și din clare interese de lungă durată, menite să perpetueze interesele cleptocrației securiste care decide discreționar asupra destinelor țării. După părerea mea, P.S.D.-ul are chef de integrarea europeană ca de-un glonte în cap. își imaginează cineva că incompetenții aduși în parlament sau în funcții de conducere cu pluta fidelității față de partid și-a
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
o anumită soluție plastică este consecința directă a unui impact cultural, de pildă lucrarea Fructul care m-a devorat era mama mea, creație de certă aluzie psihanalitică, perspectiva construcției rămîne în continuare genuină, marcată evident de percepțiile copilăriei, și împinge decis într-un plan secund întregul eșafodaj conceptual și savant. Acest orizont infantil-arhaic, în care copilăria individuală, copilăria speciei și copilăria limbajului se amestecă insesizabil și inseparabil, indiferent de fluiditatea lui și de instabilitatea sa formală, rămîne unul aproape obiectiv, ingenuu
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
neconvențională, o parte semnificativă a elitei intelectuale eline. Preocupați de propriile valori dar și de acelea internaționale, animați de dorința de a le fi în preajmă și de a descoperi ceva din misterul energiilor unor personalități, cei de la Alekton au decis să o aibă, de data asta, în centrul atenției lor pe Maia Morgenstern. Alegerea a fost Astă seară Lola Blau de Georg Kreisler, în regia lui Alexandru Dabija la Teatrul evreiesc de stat, rol pentru care a primit și Premiul
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
cu grija de a nu scăpa nici o notă. Construită solid, cu calm și infinită prevedere, spontană însă în fiece desfășurare, până la amănunt, cartea m-a cucerit mai ales prin adevărul ei: în ciuda atâtor forme prefabricate, ea urmează calea firescului, spărgând decis prejudecățile, schemele și obișnuințele cu care ne-au îndestulat interpretările ultimilor ani (vreo treizeci). Realitatea, spun unii, ne stă la îndemână, nu trebuie decât să-i privim curat formele. Nu e așa: realitatea e netedă numai pentru nepriceput, sub luciul
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
acestei reprezentări nu tocmai optimiste, asemenea aventuri sînt încă posibile. Profesioniști care au cercetat în profunzime fenomenul artistic național, care i-au analizat evoluția și i-au evaluat atent direcțiile, au ieșit acum din disciplina istoriei artei și au intrat decis în istoria ei reală. într-o asemenea situație, dificilă și seducătoare în același timp, se găsește, nu de multă vreme, criticul de artă Maria Magdalena Crișan. Cunoscută în principal ca om de televiziune și ca un actor alert al scenei
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
de tare și te chinuie de parcă tu i-ai ucis pe toți acești bașkiri în camerele de gazare. Firește, am aflat ulterior că m-am născut în toiul războiului, când milioane de oameni se omorau unii pe alții pentru a decide ce fel de lagăre de concentrare să existe pe lume: brune sau roșii. Din vremea aceea nu-mi amintesc de nimic. Cea mai veche amintire o reprezintă imaginea salvelor de salut din Moscova, la încheierea războiului. Cineva m-a ridicat
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
nu-și va da viața pentru Malenkov!" Mulțimi uriașe de oameni, neorganizate, se scurgeau spre Sala Coloanelor, unde era depus trupul lui Stalin, și se simțea ceva neobișnuit în această mulțime de necuprins, tăcută și mohorâtă. Autoritățile nu s-au decis să o stăvilească, au barat doar unele străzi lăturalnice cu șiruri de autobuze și camioane, iar mulțimea se scurgea necontenit. Pe acoperișuri și prin mansarde, am reușit să ajungem până la hotelul "Național" și de acolo, de pe acoperiș, am văzut o
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
ei în SUA) le aplică acuzaților, indiferent de natura acuzației, pe care-i mai și plimbă pe sub ochii telespectatorilor. (Dl Dan Erceanu e doar ultimul care a "beneficiat" de acest tratament imbecil). Ei bine, CNA s-a autosesizat și a decis: de aici înainte, televiziunile nu vor mai avea dreptul să filmeze mîini încătușate decît dacă sentința contra posesorului mîinilor e definitivă și irevocabilă. Un eventual recurs în anulare al Procurorului General nu e luat în considerare. Decizia CNA e la fel de
CNA a pus cătușe cătușelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14418_a_15743]
-
da) cîtă vreme stă cu gealații alături. Ca să nu spun că, dacă e să le strecoare acestora ceva în buzunar, o poate face și încătușat fiind. De ce pe Sounalet sau pe Treptow să-i încătușezi? Fapta lor (dacă justiția va decide că există una penală și în cazul Sounalet, foarte puțin clar în acest moment) nu e de natură să ducă la legarea de mîini, ca să zic așa. În ce-l privește pe directorul Bibliotecii Naționale, aici abuzul de cătușe este
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
desprinsul Narcis. II, 16 Iar și iar rănindu-l, Zeul este locul ce se vindecă mereu. Noi tăioși sîntem, căci vrem de veste, dar e risipit seninul Zeu. Chiar ofranda pură și sfințită s-o primească-n lumea-i e decis doar, cu-mpotrivirea-i neclintită, stînd la capătul deschis. Din izvorul auzit și aici de noi, doar mortul bea, cînd îi face Zeul semn abia. Nouă doar ni-e dată larma. Mielul, implorînd, își cere clopoțelul, din instinct mai liniștit
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]