245 matches
-
1851 pornește într-un turneu, primul din seria numeroaselor deplasări pe care le va face. În 1852 se angajează, în București, la teatrul ce îi va fi concesionat de câteva ori (1855-1866), fiind chemat și la Catedra de mimică și declamație a Conservatorului (1864-1866). Talentul îi este recunoscut de toți, chiar și de neprieteni, cum erau atunci Costache Caragiali și Mihail Pascaly, de care actorul moldovean a fost despărțit prin grave disensiuni. Inițiază, în 1871, Trupa artiștilor asociați, iar în 1874
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
elementară, făcută în satul natal, și cinci clase (1902-1907) urmate la Liceul Grăniceresc din Năsăud, A., trecut în România, figura în 1912 alături de Maria Giurgea și Elvira Popescu printre absolvenții clasei de dramă și comedie a Conservatorului de Muzică și Declamație din București. Ecourile unei existențe de boem se răsfrâng în Fragment dintr-un roman (1922). A. nu va fi totuși actor, ci bibliotecar la Fundația Universității, unde va funcționa din 1913 până la pensionare. Ultimii ani de viață adaugă, la durerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
doar o simplă povestire - Robinson în țara românească (1904). Utopie sămănătoristă în felul ei, scrierea, apropiată ca subiect de drama Năpasta a lui I.L. Caragiale, combină datele mitului justițiar cu acțiunea eroului civilizator. Romanul nu este lipsit de farmec, dar declamația și nota melodramatică destramă uneori epicul. În schițele din Taina a șasea (1905) domină fondul înnegurat al vieții de familie asupra căreia s-a abătut păcatul greu (Grăuntele, Afișul) sau în care mezalianța duce la o conviețuire insuportabilă (La jug
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
scop de binefacere etc. La rândul ei, Elena Dalles lăsa câteva imobile în centrul Bucureștiului, în locul cărora Academia urma „să construiască o clădire frumoasă și încăpătoare”, cu săli „pentru expozițiuni artistice de tot felul”, „pentru expuneri și audițiuni muzicale și declamație”, „pentru cursurile și conferințele asociațiunii Universității populare din București, cum și a altor instituții”. Sumele de bani primite au fost destinate, în bună parte, acordării de burse tinerilor studioși. Așa, de pildă, în testamentul său, marele proprietar Vasile Adamachi destina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
lui Chapman trebuie să fi fost considerată un scandal în toată puterea cuvântului. În construcția propriului "portret", prin mijloace strict discursive, pastorul pare să pășească, în mod deliberat sau nu, cu stângul, având în vedere modalitatea în care își începe declamația, invitând pe cei de față să își asume o vină în privința căreia, înainte de a fi expuși mesajului conținut în discurs, se simt, cu siguranță, total "inocenți". În termenii lui Edwin Black, gestul "solitar" al lui Chapman, acela de a invita
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
aceste decizii în Mein Kampf, acest lucru nu a afectat în nici un fel eficacitatea strategiilor sale de factură propagandistică, nici după ce conducătorul fascist le-a explicitat, deschis, funcția. În ce privește "tehnica oratoriei"466 lui Hitler, Kenneth Burke observă caracterul provocator al declamației conducătorului fascist, a cărei eficiență e sprijinită, dacă e cazul, prin forță, de către agenții săi de pază. "Trinitatea guvernamentală" concepută de Hitler, notează Burke, constă în "popularitatea conducătorului, forța care susține această popularitate și popularitatea și forța menținute împreună suficient
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
este asigurată de alternarea limbajului solemn cu cel colocvial, precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski. Dicția acestuia din urmă, ca și amalgamul de egolatrie și solidaritate cu cei mulți sunt vizibile în Poem cu fața către voi, care, împreună cu Fapt mărturisit, relevă atât stângăciile, cât și calitățile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
Régnier, va fi impresionat de stilul clasic al societarilor Comediei Franceze. După trei ani, din nou în țară, reapare pe scenă, distingându-se prin maniera sobră, de austeritate clasică, a interpretării. În urma unui concurs este numit profesor la Catedra de declamație a Conservatorului bucureștean (1873). V. a fost un adept al realismului segregat de naturalism, pe care îl repudiază, și degajat de orice emfază și retorism (Despre declamațiune), totodată un profesor cu merite deosebite, prin clasa lui perindându-se o pleiadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
în plachetele Tăcere (1916), Murmur de izvoare... (1931), Spre lumină (1932), Pe altarele patriei ard candeli... (1942), Litanii de seară... (1946), unde versurile se grupează în cicluri tematice. Credința și patriotismul constituie fundamentul inițial, dar, în fapt, se purcede la declamații filosofarde ca într-un poem masiv, Omul și creațiunea sa, care repovestește geneza, vorbește despre omul creat la hotarul dintre lumină și întuneric, încorporând atât scânteia divină, cât „și-a răului esență”, spre veșnica lui nefericire. Poetul va oscila, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
și al lui Constantin Ponici. Învață la Roman, urmând apoi cursurile Academiei Mihăilene și ale Conservatorului Filarmonic-Dramatic din Iași. În stagiunea 1839-1840 se angajează în trupa condusă de Costache Caragiali, iar ulterior, remarcat de Matei Millo, intră la școala de declamație inițiată de acesta. În anii 1844-1846 evoluează pe scena Teatrului de Varietăți din Iași, iar între 1846 și 1853 apare în spectacolele date de Teatrul cel Mare din Copou. Întors din străinătate, unde fusese la studii, va lua parte la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
printr-un șiretlic, locul unde până atunci benchetuiseră. Pe la jumătatea drumului, locul lui Ascyltos este luat de vicleanul și mult mai vârstnicul poet Eumolpus, un vestigiu de imoralitate și non-talent, înclinat în pofida tuturor celor care, desigur, nu-i ascultă întotdeauna declamațiile să pună în versuri orice situație prin care trece. Scăpați cu bine, adică fără "dureri de burtă", din ghearele banchetului dat de Trimalchio , Encolpius și Ascyltos se văd prinși în mrejele disputei amoroase, avându-l drept obiect tocmai pe tânărul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unde trăia ca un adevărat senior, o vastă bibliotecă și, într-una din încăpătoarele odăi, amenajase o sală de teatru, unde trupa sa de entuziaști actori diletanți dă spectacole. În 1860 inițiază aici și un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași. În diferite broșuri I. nu ezită să-și expună punctul de vedere în chestiuni diverse ( Despre puterea legislativă și privilegiile Principatelor Române, 1856, Despre alegători și despre deputați, 1858, Chestia mănăstirilor închinate din Moldova, 1860, ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
bacalaureat la Liceul „Gh. Lazăr” și se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică, audiind și cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Distribuit, încă de pe băncile Conservatorului, în diferite roluri, B. va absolvi, în 1901, clasa de declamație condusă de C. I. Nottara. Împreună cu o mică trupă de diletanți, începe, din primăvara anului 1903, o serie lungă de turnee teatrale în principalele orașe ale Transilvaniei. Inițiativa trezește un interes deosebit în epocă. Societatea pentru fond de teatru român
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
mai dat la iveală, intermitent, poezii în „Pagini literare”, „Litere și arte”, „Flacăra” ș.a. Apreciat de Macedonski pentru „silințele de a exprima un fond estetic”, M. împrumută de la maestru efuziunile în fața florilor exotice și a pietrelor prețioase. Predominante sunt însă declamațiile galante și sentimentalismul minor, de romanță. Melodramatic sunt tratate și unele teme sociale (Cerșetorul), dar nu lipsesc câteva acorduri mai originale, ce puteau să justifice perseverarea. Acaparat de profesiune ori, poate, lucid, M. a abandonat curând preocupările lirice. Traducerile, apărute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
e nou în literatură?", în Preludiu, Editura Cartea Românească, București, 1981. 239 "Notele comune ale ultimei generații ['80] nu sunt, însă, nici mai multe, nici mai supărătoare și nici mai pregnante decât ale generației '60. Sunt altele: acolo jubilația și declamația, aici decepția și cerebralitatea; de o parte incantația și declamația, de cealaltă prozaismul și ironia; în locul angajării convenționale, sarcasmul neconvențional; cei dintâi s-au lăsat duși de apele existenței ce le promitea armonia, cei din urmă s-au oprit la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
1981. 239 "Notele comune ale ultimei generații ['80] nu sunt, însă, nici mai multe, nici mai supărătoare și nici mai pregnante decât ale generației '60. Sunt altele: acolo jubilația și declamația, aici decepția și cerebralitatea; de o parte incantația și declamația, de cealaltă prozaismul și ironia; în locul angajării convenționale, sarcasmul neconvențional; cei dintâi s-au lăsat duși de apele existenței ce le promitea armonia, cei din urmă s-au oprit la bariera morală a lumii și având în față dizarmonia dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Constantin Dimitriade, om de teatru, autor dramatic, și al Luxiței Saragea, și frate vitreg al Aristizzei Romanescu, D. s-a pregătit la rându-i să devină actor. A urmat, cu întreruperi, cinci clase liceale, apoi, la Conservator, cursul de declamație al lui Ștefan Vellescu. Bonifaciu Florescu și Pantazi Ghica, prieteni ai tatălui său, îl îndemnau să scrie. Frecventează gruparea de la „Literatorul”, unde debutează în 1880 cu „acuarele”. O nuvelă (Victima societății) îi apare tot atunci în „Portofoliul român”. Citea mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
protestând împotriva criticilor cărora le lipsea caracterul wagnerian al multor pasaje din operele sale, precum acel Trio din Ernani sau scenă somnambulismului din Macbeth. Un element fundamental este auzit în Falstaff încă dela primele măsuri: manieră intonației vocale, dozarea între declamație și cânt, scriitura orchestrala, toate sunt modelate ca să corespundă dezvoltării acțiunii. Și, plecând de la toate ideile comice din text, Verdi compune într-o astfel de manieră încât adesea face că însăși orchestră să pară ca râde. De exemplu, discursul lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
vreme a se dobîndi un Teatru Național. Așa s-a găsit cu cale a se forma o tovărășie sau Soțietate Filarmonică, ale căria mădulare fieștecare va contribui cîte un ce pe an spre a se întocmi o școală de literatură, declamație și muzică vocală și scopul aciștii școli să fie a pregăti tineri prin cari pe de o parte să putem avea un teatru și pe de alta să se intruducă și să se întinză în prințipat muzica vocală. Amatori s-
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
locuri. D-lui va cerceta la început dispozițiile tinerilor ce vor dori a se da spre învățătura aceștii frumoase arte, și va alege un număr pînă la 12 cu care va urma învățăturile sale. D. Aristia va fi profesorul de declamație carele va începe cursul său mai întîi a deprinde pe tineri întru citirea cea curată; a păzi puntuația, a apăsa citirea după duhul perioadelor, introducînd pe cititor în înțelesul celor scrise. A doilea va păși întru citirea cea adevărată a
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
și haracterelor. A cincilea și în sfîrșit va ajunge, prin unirea la un loc de mai mulți tineri, în partea cea dramatică. Eliad va fi profesorul de literatură pregătitor cu teoria acelora ce d. Aristia va pune în lucrare prin declamație, și spre înlesnirea cheltuielilor casei va face lecțiile sale gratis. Lecțiile sale vor fi despre elocvență și felurile ei, despre stil și felurile lui, despre înalt, simplu sau jos, despre frumos, despre gust, despre proză și poezie, despre felurile poeziei
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
doritori, cea din urmă față a Curierului rumânesc va fi hotărîtă spre publicarea lor, de unde, fără greutate a scrisului le vor avea școlarii gratis și vremea scrierii se va putea întrebuința spre alte băgări de seamă folositoare. Cursul literaturei și declamației va fi slobod de obște la orice tînăr, fără să fie supus la nici un fel de condiție (se înțelege însă la tinerii carii, sau în colegiul din Sf. Sava sau în alte școli private, vor fi urmat în vreo limbă
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
încai învățăturile a cîteva clase de umaniore). Pentru lecțiile literaturei, care privesc spre cunoașterea frumuseților autorilor și ale scrisului și prin urmare spre a și le însuși cineva, este de prisos a mai vorbi, fiind cunoscute de oricine, iar pentru declamație, care din multe întîmplări a fost neîngrijită și prin urmare necunoscută, mă socotesc a face cîteva însemnări spre îndemnul tinerimei către ascultarea aceștii lecții atît de folositoare. Un bun declamator este pentru o limbă aceea ce este și un bun
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
un poet și-ar alcătui cuvintele sau poemile sale, căci vor fi departe de a săvîrși isprava cea dorită, dacă nu vor fi citite sau de dînșii sau de cititorii lor cu expresia cea chiară și potrivită duhului celor scrise. Declamația sau citirea cea bună trebuie să facă în duhul ascultătorului aceeași întipărire și ispravă care muzica o săvîrșaște în inima lui. În zadar un preot s-ar sui pe amvon să predice moralul Evangheliei, dacă citirea sau glasul său cel
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
să ne pricinuiască petrecerea, dacă mișcările sale cele stîngace, dacă glasul său cel necioplit și neimitator și dacă musculația obrazului său nu se vor potrivi cu persoana ce ne arată. Aceste povățuiri și deprinderi se învață cu desăvîrșire numai prin declamație și prin urmare această învățătură este de trebuință la toată treapta de cetățean! Cîți oameni și-au aflat a lor norocire și au scăpat de multe primejdii numai prin a lor frumoasă înfățișare și rostire! Și iar la cîți bărbați
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]