201 matches
-
trăgănată strică nexul intern al cugetărilor, discompunîndu-ne elementele, enumerîndu-le oarecum. Prin asta însă simțirea noastră vine în contradicțiune cu declamațiunea. [... ] Ea aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care se naște neapărat când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată elementele vorbirei care se cuvin la un loc și e totdeuna în consonanță cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune falsă și neartistică poate să devină adeseori și o manieră nesuferită și să stăpânească până și pe niște artiști talentați și cuminți, cărora apoi le răpește orce efect. O măsură anumită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a unei adevărate naturi de artist cât și a unui învățător de arte ca să aibă această măsură în sufletul său. Cine va ști a cunoaște marginea unde tonul ca atare, adică ca element muzical, vrea să facă mai mult în declamațiune decât aceea ce i se cuvine, adică de-a nu fi neciodată altceva decât numai purtătorul sensului său, acela și-ntr-un caz concret va nimeri linia cea fină peste care trecând începe declamațiunea trăgănată și lungită peste măsură. Daca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vrea să facă mai mult în declamațiune decât aceea ce i se cuvine, adică de-a nu fi neciodată altceva decât numai purtătorul sensului său, acela și-ntr-un caz concret va nimeri linia cea fină peste care trecând începe declamațiunea trăgănată și lungită peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pus-o el deja. Vorbitorul numai prin aceasta e în stare de-a lăsa să se execute acest act al respirațiunei încet și nebăgat în seamă de auditor, încît ne lăsăm cu deplină siguranță elucubrațiunilor sale celor mai pasionate și declamațiunei celor mai întortocheate compozițiuni de frază, căci [prin] neauzibilitatea respirațiunei nu se naște în noi îngrijirea despre nesuficiența puterei respiratorii. În perioade lungi am de-aceea de consiliat ca vorbitorul să-și împartă respirațiunea, căci numai prin aceasta este el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din nenorocire o vedem în genere călcată din cauza puținei culturi a cugetărei la actori. Pentru că accentul logic e productul minții, el va putea fi nimerit de fiecine prin mijlocul culturei sale, și e un lucru cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al artei. Mintea abstractă și inteligența înaintată au degradat vorbele la niște simple semne cărora ele li dau înțelesul lor, astfel încît vorbele ca atari, adică prin tonul lor, nu mai stârnesc imaginea ce le corăspunde, e însă de dătoria declamațiunei artistice, a celei poetice mai cu seamă, ca să readucă prin intonare aceste semne ale inteligenței iarăși la simbolismul lor. Căci prin aceasta se produce în elementul vorbirei o pătrundere reciprocă a formei și coprinsului, a imaginei și intuițiunei, cari constituiesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
317} facă altceva decât să ia în considerațiune pretențiunile minții logice abstracte și să le îndestuleze. Această unitate produsă numai pentru minte, perioada o predă iarăși fantaziei și sufletului prin arta cu care ea coordinează și împărțește membrele ei logice. Declamațiunea perioadei presupune cunoașterea ființei ei, prin urmare declama[to]rul trebuie să fie pe deplin inițiat cu perceptele periodologiei, el trebuie să aibă deplină cunoștință de legile structurei sale. Un sistematic și amplu institut pentru artiști dramatici va trebui să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a le reproduce și de-a le face pricepute urechei prin fluxul și refluxul ondolărilor tonului, puse în consonanță cu membrele periodei. Accentul logic, care n-are altă dătorie decât de-a reda complect sensul celor vorbite, e subordonat declamațiunei ritmice a periodei. Declamațiunea ritmică își zidește pe această primă temelie, indispensabilă, un alt edificiu, care nu e accesibil decât numai simțului artistic. Dispărțirea marilor membre generale ale periodei, împărțirea pauzelor construcțiunei după valoarea și însămnătatea acestora, economizarea vocei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de-a le face pricepute urechei prin fluxul și refluxul ondolărilor tonului, puse în consonanță cu membrele periodei. Accentul logic, care n-are altă dătorie decât de-a reda complect sensul celor vorbite, e subordonat declamațiunei ritmice a periodei. Declamațiunea ritmică își zidește pe această primă temelie, indispensabilă, un alt edificiu, care nu e accesibil decât numai simțului artistic. Dispărțirea marilor membre generale ale periodei, împărțirea pauzelor construcțiunei după valoarea și însămnătatea acestora, economizarea vocei și o corectă împărțire a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ilumina în parte tocmai cugetările cele mai eclatante și întorsăturile cele mai surprinzătoare, în fine dominarea acestor momente prin care intră în intuițiune o viață unitară cu toată varietatea, toate aceste la un loc constituiesc cerințe pe care o artistică declamațiune a perioadei pretinde a le vedea împlinite. Prin ondulațiunea ritmică, cu care ajung periodele de lovesc auzul nostru, intră elementul muzical în declamațiunea prozei. Un artist care în cugetare, ce peste tot domnește în proză, poate să aducă încă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o viață unitară cu toată varietatea, toate aceste la un loc constituiesc cerințe pe care o artistică declamațiune a perioadei pretinde a le vedea împlinite. Prin ondulațiunea ritmică, cu care ajung periodele de lovesc auzul nostru, intră elementul muzical în declamațiunea prozei. Un artist care în cugetare, ce peste tot domnește în proză, poate să aducă încă și eufonia la dreptul ei, care îmblînzește asprimele întîmplătoare din coliziunile vorbirei și dimprotivă elevează muzicalul din structura diferitelor elemente, acela transmite prin asta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
proza prezintă încă și o hotărâtă evidență plastică (ca cea a lui Gothe d. es. ), atunci pe lângă o deplină frumusețe a declamărei se mai adaogă și pretențiunea de-a lăsa să pătrundă prin accentele simbolice importanța espresiunii. Cultivarea unei nobile declamațiuni de proză trebuie să fie un studiu esențial al viitorului actor. Cine esersă arta vorbirei pe culmea poeziei, de la acela se poate pretinde măiestrie și-n declamarea compozițiunilor prozaice. Accentul logic e numai prima și indispensabila condițiune pentru asta. Progresând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deplina lor varietate. Și aicea e organul artistic busola proprie a lucrării, care nu se lasă înlocuit prin rațiunea abstractă. Ba încă simțul pentru frumusețile periodologiei sânt în genere o sămănătură {EminescuOpXIV 318} {EminescuOpXIV 319} atât de rară că o declamațiune care ar prezinta misterioasa lege ce se deschide auditorului într-o asemenea compozițiune [ar] aparține celor mai mari rarități. Complecta împlinire a legilor accentului logic nu ni dă decât o corectă declamațiune prozaică. Frumusețea declamațiunei prozaice însă se-ncepe abia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
318} {EminescuOpXIV 319} atât de rară că o declamațiune care ar prezinta misterioasa lege ce se deschide auditorului într-o asemenea compozițiune [ar] aparține celor mai mari rarități. Complecta împlinire a legilor accentului logic nu ni dă decât o corectă declamațiune prozaică. Frumusețea declamațiunei prozaice însă se-ncepe abia cu acel profund simț pentru arte care prin ondolațiunea ritmică-i comunică întregului corp al construcțiunei un spirit ideal, ce plutește deasupra înțele[ge]rei simple și care nu se descopere decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât de rară că o declamațiune care ar prezinta misterioasa lege ce se deschide auditorului într-o asemenea compozițiune [ar] aparține celor mai mari rarități. Complecta împlinire a legilor accentului logic nu ni dă decât o corectă declamațiune prozaică. Frumusețea declamațiunei prozaice însă se-ncepe abia cu acel profund simț pentru arte care prin ondolațiunea ritmică-i comunică întregului corp al construcțiunei un spirit ideal, ce plutește deasupra înțele[ge]rei simple și care nu se descopere decât iar numai simțului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ge]rei simple și care nu se descopere decât iar numai simțului artistic și pentru care e anume calculată. 2. RITMUL POEZIEI În linia a doua ni apare ritmul în poezie, unde ni se prezintă sub forma unui metru anumit. Declamațiunea periodei presupune ca studiu preliminar cunoașterea ființei periodologiei și a compozițiunei ei, și tot astfel simțul poetic reprezintat prin metre anumite cunoașterea diferitelor ritme și a caracterului lor. Actorul va trebui deocamdată să se familiarizeze cu esteriorul lor, în urmă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi suficient pentru el cunoștința cu deosebire a ritmelor iambice și trohaice, iar dintre cele trisilabe a acelor anapestice, dactilice și oarecumva a celor cretice. Deși drama noastră se mărginește în cele trohaice și iambice, totuși trebuie ca, pentru cultivarea declamațiunei ritmice, actorul să se ocupe fundamental cu recitarea anapeștilor și cu deosebire a hexametrului, căci nimica nu e mai folositor pentru declamațiune de versuri decât tocmai tratarea artistică a cestor din urmă. Va rămânea totdeuna un defect mare când arta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a celor cretice. Deși drama noastră se mărginește în cele trohaice și iambice, totuși trebuie ca, pentru cultivarea declamațiunei ritmice, actorul să se ocupe fundamental cu recitarea anapeștilor și cu deosebire a hexametrului, căci nimica nu e mai folositor pentru declamațiune de versuri decât tocmai tratarea artistică a cestor din urmă. Va rămânea totdeuna un defect mare când arta aceluia, care [are] de-a reprezenta propriu declamațiunea ritmică nu se va mărgini decât numai în desteritatea cea săracă a unor simple
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
recitarea anapeștilor și cu deosebire a hexametrului, căci nimica nu e mai folositor pentru declamațiune de versuri decât tocmai tratarea artistică a cestor din urmă. Va rămânea totdeuna un defect mare când arta aceluia, care [are] de-a reprezenta propriu declamațiunea ritmică nu se va mărgini decât numai în desteritatea cea săracă a unor simple iambe și trohee și se va purta ca un biet școlar la declamațiunea ritmelor anapestice sau dactilice sau anume la exametru. Nimica însă nu e mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totdeuna un defect mare când arta aceluia, care [are] de-a reprezenta propriu declamațiunea ritmică nu se va mărgini decât numai în desteritatea cea săracă a unor simple iambe și trohee și se va purta ca un biet școlar la declamațiunea ritmelor anapestice sau dactilice sau anume la exametru. Nimica însă nu e mai apt de-a dezvolta în toate părțile simțul fin pentru dezvoltarea versului decât esercițiile în citirea exametrelor. Acest vers, care s-a născut ca printr -o internă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pătrund reciproc antitezele ținutei celei mai neclătite și a maiestății celei mai nalte cu movibilitatea cea mai fugitivă. Această bogăție îl face cu deosebire apt ca să serve de studiu 403r pentru artistul reprezintător. O tratare unită cu simț artistic a declamațiunei acestui metru, de la ponderoasa greutate a epopeei eroice până la compozițiunea ușoară a {EminescuOpXIV 320} epopeei idilice, îl face pe actor să câștige un tact atât pentru frumuseți ritmice în genere, cât și pentru acea indispensabilă problemă a sa, de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tocmai într-aceea ca să-i faci pe auditori să și uite cu desăvârșire că au a face cu vorbire ritmică. Și aicea, ca și-n tot ce e organic, soluțiunea stă în împreunarea antitezelor. Cine elevează prea tare ritmul în declamațiunea sa acela ni enumără și elementele ritmice și nu ne pune decât într-o simetrică mișcare în timp. Prin uniformitatea tactului ritmic care sună la urechea noastră noi nu ne-am putea deda cu totul coprinsului spiritual a celor vorbite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbite, căci acesta ar fi subordonat unei ondolațiuni mișcată cu o uniformă regularitate. Recitatorul ne reduce astfel pe un stadiu inferior și produce prin asta în noi un simțământ supărător, contradicțiunea că vedem simpla formă a ritmului prefăcută în esențialul declamațiunii. Cine ni discompune în declamațiunea sa versul în elementele sale, și aceasta o face orișicine care-i impune auditorului ondolațiunile sale ritmice, acela strică cu necesitate orce efect artistic și mai cu seamă orce efect dramatic. Dar oare pentru aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]