603 matches
-
cetățenii lui - masa critică - preferă să trăiască, în intimitate, după alte coduri politice și sociale, în care mita, corupția, promovarea socială pe criterii de clan, nepotismul etc. nu sunt în realitate rele chiar atât de mari. În mod public, cu toții declamă coduri etice și morale pe care le încalcă primii atunci când sunt chemați să le aplice. Dublul discurs practicat pe scară largă în România i-ar putea determina pe naivi să creadă că, de fapt, majoritatea cetățenilor și grosul clasei politice
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
crească. Cretinopat. Acesta e cuvântul care revine mereu când încearcă să descrie perioada aia. Revelionul, când se uitau toată noaptea la televizor. Afară de discuțiile la telefon de la miezul nopții, când sunau rudele de pe la cabane, petreceau împreună, doar tatăl lui Călin declama cu vocea lui groasă că el a rămas la București, aici, cu familionul. Dintr-un fel de patriotism. Cineva trebuia să-i păzească și pe ai lui. Călin nu prea avea voie să se apropie de casetofon. Mă rog, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai greu unele noțiuni. Ea căuta cu febrilitate căi pentru a le facilita înțelegerea. Câteva colege, văzând-o însingurată, căutară să o apropie, dar relația cu unele dintre ele fu de suprafață și de scurtă durată. Nu putea să-și declame față de oricine neliniștile sale care nu erau puține și poate nici n-ar fi găsit înțelegerea căutată. Așa că se închidea în ea, lucrând cu asiduitate toate planurile zămislite de mintea și sufletul ei în timpul, când se afla dincolo de granițele școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Și-atunci? Unde-i Solomon să spună că ambii au dreptate? Am asistat, nu o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul servea și ca mijloc de protecție. Despre ochii nemachiați se spunea că-s vulnerabili
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
erau capabili să râdă de seriozitatea iconoclastismului din secolul al nouăsprezecelea. Iar acum mai era doar o singură lumânare, prea slabă ca să lumineze vasta Încăpere. Nu sunt un fiu, se gândi el, nici un doctor, nici un credincios. Sunt un socialist. Cuvântul declamat de politicieni la nenumărate tribune, tipărit cu caractere proaste pe hârtie proastă În nenumărate ziare, suna fals. Am dat greș până și aici. Era singur și unica lumânare care-i rămăsese pâlpâia slab și ar fi fost bucuros de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care-i țineau loc de convingeri. Numai că, spre surprinderea lui Bull, reuși să se stăpânească. Era o zi de luni, conchise ea. Asta pentru că au fost la Sheaf of Rape și acolo programul de comedie e lunea. E fantastic, declamă ea entuziasmată. — Sigur e popular, articulă Bull, sperând că n-o auzise bine. Și pe bună dreptate. Auzise bine. Ea își reluă ideea: — Duce actul comic la limită. Evadează din acel cul-de-sac al comediei britanice. În clipa aceea, Bull își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de aruncat la gunoi, mute, inutile și irosite În zadar. Problema e una de ordin fiziologic : nu am genul adecvat de corzi vocale. Mi-am petrecut ore Întregi declamînd versurile lui Shakespeare. N-am reușit niciodată să trec dincolo de cîteva variațiuni total neinteligibile ale chițăitului de bază. Iată-l pe Hamlet, cu pumnalul În mînă : chiț chiț chiț. (Și iată-l pe Firmin făcut una cu peretele de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să se topească. Coronița din flori a Dorinei a alunecat, dar fetița nu are curajul s-o ridice. Stă cu ea căzută peste ochi ca la Baba-oarba. Textul scenetei este reușit, spectatorii sunt fascinați. România este ultima care vorbește. Luana declamă tare, clar, trăiește fiecare cuvânt. Ea joacă teatru și o face bine. Învățătoarea și Sanda, copleșită de emoție undeva pe un scaun, sunt impresionate. Luana sfârșește monologul și tace. În sală e liniște. Ochii spectatorilor sunt lipiți de silueta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
textelor. Chiar comentase cândva, împreună cu cei doi soți, poemele acestuia, le ascultase opinia, rostită degajat, ca un cântec, amândoi se completau reciproc, când aluzivi, când exacți, ba chiar la unele fraze tip, cunoscute doar de ei, își uneau vocile și declamau fermi verdictul. Parcă le auzea replicile răutăcioase: Încă n-a apucat să se cațăre prea sus. Ține frâiele strâns până ajunge la fagure. Pe urmă să vezi cum se liniștește, cum șade cu botul pe labe, atent să nu supere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Adrian. — Ba nu! Ascultă-mă... Îți mai aduci aminte cum l-am păcălit pe reporterul ăla de la fițuica locală în ’68? În timpul marilor demonstrații, când am refuzat să ieșim din campus? — Cum aș putea să uit? spuse Adrian, zâmbind, si declama, agitând pumnul: „Consiliul Revoluționar al Studenților cere că numirea profesorilor să fie făcută de către comitete alese în mod democratic, reprezentând toate compartimentele universității“. — „Inclusiv portarii, bufetierele și femeile de serviciu“, continuă Șam. Nu uită nici de ei. — „Cerem introducerea autoevaluării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism! M-am desprins din brațele lui Klaus și m-am apropiat de fântână. O fântână ca toate fântânile de pe-aici. Teatral, emfatic, parafrazând un vers al unui poet francez, am declamat, spre nedumerirea lui Klaus care nu știa o boabă de franceză: Oh, cette fontaine, la borne kilométrique de ma liberté! Originalul suna așa: Les musées, les bornes kilométriques de ma fatigue. Citisem asta demult, Într-o antologie de poezie franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Costin Grigoraș dezvoltă o retorică emfatică, în versuri cu ritm sacadat și rime previzibile (sau imprevizibile, dar forțate). Și o face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au evocat, zâmbind subțire, mantia albă cu care se înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în fața mulțimii. Atitudinea lui teatrală nu era însă cu totul străină de romantismul secolului XIX, secol în care Eminescu însuși,cu desăvârșitul lui bun-gust, declama: „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, / Ochii mei înălțam la steaua / Singurătății...“ Dumitru Ignat, autorul unui volum de versuri apărut la începutul secolului XXI (Astfel, Quadrat, Botoșani, 2007), își aruncă și el pe umeri, însă în total dezacord cu spiritul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dragoste care apar din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzându-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: „Pe umerii tăi rotunzi / Flutură arta, o, iubita mea, / Străbătând eternitatea, / Seri citind portativele lumii. / Steaua polară își leagănă veșnicia. / Suntem cu toții locuiți de himere, / De aceea vedem patratura sferei / Cântând la ghitară.“ Nu astfel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
piese: Maxima libertate. Vis încarcerat în vis, dramă ezoterică, 2001, Capcana, poem dramatic în 4 cânturi, și Șaua Dracului, dramă pastorală. În aceste piese, toate personajele, fără nici o excepție, vorbesc la fel, și anume teatral. Mai exact, nu vorbesc, ci declamă, chiar și când sunt în intimitate. Luând în considerare subtitlurile, „dramă ezoterică“, „poem dramatic“, „dramă pastorală“, s-ar putea crede că acest stil declamativ este justificat. În fond, și personajele lui Shakespeare se exprimă adeseori filozofico-metaforic, fără naturalețe, astfel încât piesele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2002), dar nu după ce le-a publicat în reviste, ci după ce le-a citit în holul primăriei din Călărași sau în incintele altor instituții... Cititorii ar putea crede că este vorba de un excentric care, neavând acces la reviste, își declamă comentariile critice în spații publice. Mă grăbesc, de aceea, să precizez că Ilie Ștefan Rădulescu este în realitate un valoros și respectabil profesor de română din Călărași care, invitat la diverse lansări de cărți ale unor scriitori și publiciști din partea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sens ironic. Și totuși, iubitorii de filozofare ieftină nu se descurajează. Cel mai recent reprezentant al lor, Victor Petru Vulcan, autorul volumului de versuri Trubadur prin tunelul timpului (localitate nemenționată, H.P., 2008), este pătruns de importanța adevărurilor pe care le declamă pe un ton sentențios-sumbru, deși adevărurile în cauză nu sunt decât niște truisme, din categoria „amorul e un lucru foarte mare“: „Purtați fiind efemer / De-un val în van ce piere, / Ne zbatem existența / În vis, dor și durere. // Și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
E o inteligență de sus, prin urmare, o ia În amonte pe firul gîn durilor, al imaginilor Împletite una Într-alta pînă la capăt, În spate, sub occipital, pe cîmpul vizual. Bunul meu prieten, regretatul, de neuitatul poet Cristian Popescu, declama că visul zace Înăuntrul craniului ca un cristal, iar pentru a-l citi trebuie să-l scoți de acolo. La fel și Înțelepciunea syriotă: va constata mai Întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcut ochii mari, cu adâncă mirare Întipărită În ei. Doar Nicu s-a ridicat de pe pernă, Întinzând mâinile, cu zâmbet larg pe chip, către arătarea din ușă.... ― În sfârșit, l-am găsit pe iubitul meu prieten cu suflet mare - a declamat noul venit. ― Petrică! Bine ai venit.. La auzul acestui nume, Despina s-a luminat la față. “Iată-l pe misteriosul Petrică. Da! Este o figură de basm.” După ce s-au Îmbrățișat, Nicu a ținut să-și prezinte musafirul: ― Dragilor! El
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o crâșmă de mahala, zisă a lui Malastropu, plină de clienți cu figuri smolite și cu capetele înfierbântate de băutura ieftină și proastă. Aici se părea că poetul de la filologie se simțea în largul său, fiindcă se apucă imediat sa declame versuri deșucheate sub ochii căscați de mirare ai tuciuriilor. Mai târziu el începu să lălăiască în cor cu prietenii săi și cu tuciuriii și o ținură așa până după ora închiderii, când chelnerii îi luară pe toți de guler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
De pomină este însă un incident (consemnat cu fidelitate de neobositul James Boswell în masiva sa lucrare cu caracter biografic, Life of Johnson) petrecut la o serată organizată de pictorul Joshua Reynolds. Grainger, cu toată seriozitatea unui profet din Antichitate, declama un poem în care se găsea nemuritorul vers: "Acum, Muză, să cântăm despre șobolani". Auditoriul, compus din rafinați intelectuali ai vremii, se cutremura de râs, timp în care un mucalit a avut curiozitatea cinică de a arunca o privire peste
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi separată de biografia lui. În schimb, studiată la rece și în gol, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, opera lui Kierkegaard ar semăna cu o apariție monstruoasă: un carnaval de identități inventate degeaba și o înscenare de idei declamate în pustiu. Cuplată însă la spiritul epocii și la evenimentele vieții sale, opera danezului capătă o înfățișare tragică: lupta unui filozof căutînd căi de mîntuire religioasă. În fond, Kierkegaard întruchipează stihia paradoxală a filozofului care, sastisit de demonstrații abstracte, începe
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
încearcă să acrediteze o atare perspectivă). Ele sunt deprimantele semne ale totalei lipse de talent. Înafara celor câteva replici ale lui Pirgu (singurul personaj credibil al cărții), romanul pare născut din ambiția fără măsură a unui peltic de a-și declama în piața publică sonatinele nu doar lipsite de gust, ci și golite de cea mai plăpândă energie vitală. Nu-mi pun neapărat problema să "învăț" ceva din literatură - deși literatura bună te învață totul. M-aș fi așteptat măcar la
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
al casei Dior este arestat pentru injurii antisemite adresate unui cuplu într-o cafenea din Paris. Inițial, Galliano a dat vina pentru comportamentul său ofensator pe ”alcool, somnifere și Valium”, dar după postarea unui clip video în care designerul își declamă admirația pentru Hitler, nu a mai fost nimic de comentat, astfel că ”băiatul de aur” al casei Dior a fost concediat. La gala decernării premiilor MTV Video Music Awards din 28 august 2011, anunțul prin care Beyonce declara că este
Care au fost evenimentele scandaloase ale anului 2011 () [Corola-journal/Journalistic/67611_a_68936]