96 matches
-
mai întâlnit la alți autori. "De la proletcultism încoace, geniul a murit", conține completarea la subsol: "La 13 octombrie 1980, Nicolae Ceaușescu amenința: "Să le iasă din minte scriitorilor că sunt niște oameni deosebiți în această lume"". "Ascultați-i pe actorii declamatori cum se afectează ei în fața publicului, la radio și televiziune, de a-i crede că-s gata să-și dea duhul pentru patrie și partid", se completează, în același subsol, cu ideea "Au trecut vremile-celea... (Gr. Alexandrescu). Astăzi își mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rigorii, obiectivității și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat prologul declamator al criticismului istoriografic prin apariția Istoriei critice a Romaniloru a lui B.P. Hasdeu, școala cu adevărat critică avea să prindă contur doar în anii de după 1890, prin lucrările de străpungere lansate de I. Bogdan, D. Onciul și N. Iorga. Prima
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clasă și elevi, observațiile fiind urmate de un principiu de urmat în ceea ce privește lectura ca proces oral, principiu ilustrat și susținut în același timp de argumentul autorității opiniei pedagogului francez, G. Compayré: „fără a tinde să facem din elevii noștri niște declamatori, trebue să ne preocupăm de pronunțarea, de accentul, de puritatea articulațiunii lor și nu mai puțin de dicțiunea lor” (după Papadopol, 1925: 36). VI. Profesorul de limba română Deși în mod logic, imediat după abordarea lecturii ca proces oral, putea
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
prisos a mai vorbi, fiind cunoscute de oricine, iar pentru declamație, care din multe întîmplări a fost neîngrijită și prin urmare necunoscută, mă socotesc a face cîteva însemnări spre îndemnul tinerimei către ascultarea aceștii lecții atît de folositoare. Un bun declamator este pentru o limbă aceea ce este și un bun artist muzicant pentru executarea unei bucăți muzicale. In zadar un compozitor șiar alcătui operile sale, căci tot meșteșugul său ar rămînea mort, fără ispravă și chiar necunoscut, dacă artiști asemenea
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
pricină de neizbutire și chiar de nenorocire numai a lor rece și necioplită manieră de înfățișare și rostire! Această însușire este înnăscută în om mai mult și mai puțin ca și cîntarea, ca și elocvența, ca și poezia, și un declamator povățuit numai de pornirea sa cea firească poate să treacă înaintea unui artist întocmai ca un cîntăreț sau versificator povățuiți numai de fire înaintea unui muzicant și poet cari pe lîngă fire au adăogat și învățăturile pregătitoare și băgările de
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
reacția naturalistă, care înseamnă, de fapt, chemarea spre realitate, chiar în sfera primatului textului. Teza naturalistă era cea a adevărului cu orice preț, evitându-se artificiul și simularea într-atât, încât se ajunge la un exces de adevăr. Tonul umflat, declamator, melodramatic se înlocuiește cu vorbirea naturală și cu mișcarea scenică absolut firească, actorul vrând să arate spectatorului că ce se întâmplă pe scenă se întâmplă exact la fel și în viață. Ca orice curent literar și artistic, însă, naturalismul obosește
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de dragi nou?. �Guvernele postdecembriste ale Rom�niei s-au preocupat aproape maniacal s? asigure populă?ia dar ?i Europa c? s�nt capabile s?-?i asume destinele ??rîi �n epoca tranzi?iei�, dar au preferat �formule lejere cu caracter declamator� (I. Ghinoiu, C. Buruian?, op. cît., p.7). �n 2001, potrivit unui indicator sintetic agregat (din 20 indicatori economico-sociali), Rom�nia se află pe locul 23 din 24 de ??ri europene. Ar trebui, �n aceste condi?îi, s? ne revin
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ridicolului în care cădea de câte ori vorbea în Cameră. Epurescu începu să vorbească ca apărător al guvernului, dar un deputat din opoziție îl întrerupse. Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator, strigă: — Nu mă întrerupeți, fiindcă sunt teribil în apostrofă! A fost o izbucnire de râs atât de unanimă, încât se cutremurau geamurile incintei. Eram de față în tribuna presei. Din ziua aceea și până ce a murit, Vasile Epurescu a purtat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
In același an, cred, scriitori și poeți, Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Caton Teodorian ne-au ținut și ei cu sufletul la gură, o seară și o bună parte a nopții. Dacă Victor Eftimiu mi s-a părut grandilocvent și prea declamator, Minulescu ne-a fermecat. Astăzi, Minulescu este încă citit. Dar el trebuia ascultat și văzut, pentru că poetul era și un actor mare, un declamator ciudat, cu pauze, cu țipete și șoapte, cu durități și tăceri extraordinar de sugestive. A recitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și o bună parte a nopții. Dacă Victor Eftimiu mi s-a părut grandilocvent și prea declamator, Minulescu ne-a fermecat. Astăzi, Minulescu este încă citit. Dar el trebuia ascultat și văzut, pentru că poetul era și un actor mare, un declamator ciudat, cu pauze, cu țipete și șoapte, cu durități și tăceri extraordinar de sugestive. A recitat celebrele și atunci "romanțe pentru mai târziu", "eu știu c-o să mă-nșeli chiar mâine", "un bătrân și o bătrână", "se uită soarele-napoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
1974, Ț. cultivă simplitatea expresiei și tonalitatea baladescă. Registrul e variat, cuprinzând, cu egală aplicare, peisajul rustic și plictisul provincial, legendele haiduciei și pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul încearcă să se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
un cerc restrâns și nu i-a supraviețuit 337. Nicolae Scurtescu era cunoscut iarăși într-un cerc mărginit. Îl cunoșteau intelectualii, profesorii, ziariștii, studenții. Institutor în București, scria în Telegraful și în alte publicații, avusese câteva polemici și întrebuința stilul declamator, atât de mult la favoare pe vremea aceea. După urma lui Scurtescu a rămas o dramă în versuri intitulată Rhea Silvia și un volum de versuri. Fiindcă făcea polemică și întrebuința ziarele, era pus în vază și făcea oarecare zgomot
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1876), o „dramă națională”, alegoria Le Rêve de Dochia (1877), Ostenii noștri (1877) sau, în colaborare cu I.D. Malla, Hatmanul Dragan (1880), toate jucate de Teatrul Național, imprimă subiectelor istorice o falsitate stridenta, un aer de opereta agravat de stilul declamator, umflat. Eminescu vedea aici o lipsă de pietate față de „nenorocirile țării”, Caragiale îl suspectă de plagiat (Țară și Mihnea-Vodă, după Patrie de V. Sardou, comedia Gheșeftarii, 1876, după Mercadet de Balzac). Nuvelele Mixandra și Casa spânzuratului, românul Clucerul Mitică. Moravuri
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Ștefan (strungar) suferă de o formă accentuată a maniei persecuției și, într-un acces de gelozie, o ucide pe viitoarea lui soție, Anișoara. Nereușind să se sinucidă după omor, eroul alege oprobriul public, rușinea trecerii printr-un proces. Finalul este declamator: deși își dorește cu ardoare pedeapsa capitală, eroul așteaptă să joace, după detenție, rolul de pustnic dramatic. G. are și un volum de proză scurtă, Cafeneaua subiectelor (1980), unde unele schițe epice sunt reușite prin absurdul situațiilor prezentate sau prin
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
este, uneori, și noroi. După cum, pământul deocamdată... înseamnă și prozaismul deocamdată, prelungirea și conștientizarea condiției originare a gestului poetic.» (TML, 141). Scriind despre "Rezervația de zimbri" (1982), criticul literar Petru Poantă aruncă o privire și asupra „coordonatelor” poeziei sociale păunesciene: «Declamator și proclamator, desfigurază „sfinții” însă fără a caricaturiza, ci printr-o paradoxală solemnitate a rostirii. Căci Adrian Păunescu este în fond aproape un fanatic îndrăgostit de viață. Trăiește totul cu o frenezie uluitoare, cu un fel de disperare. Iubește sau
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Cântece populare din Oltenia, prelucrări pentru voce și pian, București, 1939, 20 p.; - Coruri, București, Editura Muzicală, 1968 (îi aparțin cunoscute prelucrări: Maria neichii Mărie, Alunelul oltenesc, Pitulice, muta-ti cuibul, La Cozia pe Olt - poem pentru cor bărbătesc și declamator, Colea-n vale-ntre izvoare etc., etc.).
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
Șaruc Ion și Savciuk Afanasie. șirul de nume poate fi continuat: Bantuș Ion, Bubulici Petru, Ciaușceak Ilie, Chiorescu Trifan - un talentat narator, Duducal Efim, Dubceak Ivan, Dubceak Dumitru, Gaideek Pavel-apicultor de forță în perioada postbelică , Melnițchi Nazarie, Pătrașcu Mihail- un declamator pe nota zece și om foarte șugubăț, Perju Grigore, Petriuc Efim, Pulbere Petru, Savciuk Afanasie - postașul satului pe arșiță și ninsoare, Sangereanu Toader,Tcaciuk Vasile, frații Ifrim și Andronie Rahlea, Velenciuc Ion Român, Velenciuc Vasile. La mină din Donbas a
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
din închisoare. Un alt subiect prezent în creația sa este gelozia insistentă și nihilismul. Hipertrofia personalitații sale este o altă trăsătură evidentă: Bocage își face autoportretul în vers și se prezintă ca om providențial. Uneori, poeziile sale adoptă un ton declamator , acompaniat de un ritm lejer și relaxat care se folosește de un limbaj neîngrijit. Alteori, termenii vulgari și chiar obscenitățile alternează cu aluziile mitologice și cu o construcție frazeologica tributară stilului clasic. Autoprotret </div> Original în portugheză: Traducere Slab, cu
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
de limbă maternă, dl. Valeriu Șindilă, care i-au dat tot ce au avut mai scump - sufletul. De la ei a deprins frumusețea cuvîntului și a versului. Datorită dlui Șindilă, în anul 1970 participă la un concurs televizat republican al elevilor declamatori, care îi hotărăște soarta de mai departe. Tot în anii de școală(1964-1973), practică gimnastica sportivă. Între anii 1968-1971 își face studiile la școala de pictură pentru copii, din Călărași, pe care o absolvește cu eminență. După absolvirea școlii, își
Valentina Cazacu () [Corola-website/Science/317489_a_318818]
-
în teatrul Aleksandr Sergheevici Pușkin, actualmente Mihai Eminescu. La 27 februarie se căsătorește cu actorul Valeriu Cazacu. La 8 mai1978 familia se completează cu un fiu pe nume Eugen Cazacu. În luna mai 1989 participă la concursul Republican al actorilor declamatori consacrat anului Eminescu unde se bucură de premiul II. Situația deplorabilă din teatru o face să-l părăsească la data de 29 iunie 1989. Se angajează la Palatul Orășenesc al Tineretului. De la un metodist de rînd, a avansat pînă a
Valentina Cazacu () [Corola-website/Science/317489_a_318818]
-
(n. 1914 Câmpulung Moldovenesc, Ducatul Bucovinei - d. 1983, Herzliya, Israel) a fost un declamator, poet și compozitor evreu din România, care și-a desfășurat activitatea în limbile română, idiș și ebraică. Eliberat în 1956 după 15 ani de Gulag, a trăit restul vieții la Moscova, și apoi în Israel. Născut în anul 1914 la
Leibu Levin () [Corola-website/Science/321928_a_323257]