94 matches
-
să le capete și doar treptat pierzându-și tremurul ușor din glas sau regretul că fusese luat și el prin surprindere și textul dinainte pregătit nu avea în vedere datele noi, încât suna puțin în afara problemelor, cu toată pasiunea lui declamatorie. Am înțeles că adunarea de astăzi - își rostea Voicu Constantinescu frazele de editorial cu limbă de lemn - își are adevăratul rost nu numai pentru a prilejui o dezbatere aprofundată, bogată prin conținutul ei concret și prin învățămintele ei ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a sta față în față cu el. Raporturile noastre cu divinitatea țin de o absolută intimitate și găsesc indecent să vorbești despre ele ori să scrii despre ele altfel decât cu sfială, șoptit, sugerând, iar nu direct, cu voce tare, declamatoriu. Drept care prefer să nu prelungim discuția pe această temă. Marin Sorescu este și o spun cu convingere unul dintre marii scriitori români. Din păcate meandrele caracterului său, în care și-a încâlcit destinul, îl fac să aibă parte de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muzici - n-are decât să-1 planteze "pe urmă" . . . Dar să nu-i atribuie precepte de onoare și să nu-1 încarce cu probleme de scrupule, de care e incapabil ca prinț degenerat, ca imbecil și... ca bărbat mai ales, conchise Nory declamatoriu ca la tribunal. Mini fu turburată în repausul ei de unele cuvinte minunate, pe care Nory le rostise fără să știe. " O coardă stricată în instrumentul ei solid" . . . Trupul sufletesc prezintă desigur uneori, unele dezacordat! parțiale ale sănătăței reparabile, curabile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
e fascinat de aventuri necunoscute, este un om baroc. Acest om baroc se revoltă Împotriva cercului Închis și rîvnește un zbor ca Icar. Adăugind melancolia lui Anteu aripilor lui Icar vom avea barocul. Barocul nu În formele sale fericite și declamatorii ca la Bernini, ci acolo unde caută și Întreabă; unde se află ca Oedip În fața sfinxului; În amieze tulburi, amestec de luciditate și vis, ca aceasta, cînd lumina și norii tind Împreună spre o ploaie posibilă... Obrazul care caută e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
în actul teatral, cu argumente „proletare” de genul: „Am văzut la un teatru de suburbie un lucrător care, în timpul reprezentației, după fiecare scenă, se apropia de rampă și strîngea mîna actorului”. La rîndul său, Stephan Roll pledează bătăios împotriva „viziunii declamatorii și inerte a actorului” de tip clasic, exaltînd în termeni tipic futuriști „actorul-acrobat”, actorul „browning”, „sportiv” și „dansator”, cu mușchi de oțel („Actorul acrobat”). Articolele despre teatru ale lui B. Fundoianu sau interviurile realizate de M. Cosma în paginile Integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar fiind tot timpul cu privirea - atât a ochilor din afară, cât, mai ales, a celor lăuntrici - spre metafizic, eul, viețuind întru cunoașterea alcătuirilor lumii (în căutarea apelor vieții) și a propriilor limite, încearcă o transfigurare a existenței, în ars declamatoria, identificând nexuri cu tentă vizionară, în care să se reflecte sufletul său dornic, paradoxal, să se detașeze, dar să rămână, totuși, implicat în toate ale firii, având drept miză convingerea că totul „a izvorât și cură” din aceeași matrice divină
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
celelalte, accentuând armonia întregului, fiindcă este remarcabilă vocația autorului pentru rafinament, distincție, ceea ce aduce o aură de noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența pentru lumina amiezii, revenind frecvent în poeziile lui, înclină vădit spre statutul de poet clasic, solar al lui Adrian Munteanu, care (se) surprinde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu este o arcă a lui Noe după potop, ci un adăpost temporar În care viața se desfășoară sub semnul provizoriului. Trăsătura esențială a relației autorului cu personajele sale, În literatura scrisă de Jean Rouaud, este solidaritatea, dar nu una declamatorie, nu una care să fie investită cu valoarea exemplului și, În același timp, fără a presupune schizoidii. Ceea ce trebuia să moară În personaj a murit: subiectul. Personajele lui Rouaud (uneori asemenea celor ale lui Anatole France) fac parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
împrejurări, agitatorică. Poezie de impostori și oportuniști, pe care Bacovia, evident, nu-i agreează. în epocă, el aparține, ca să folosesc o expresie de-a lui S. Mehedinți, „genului rece”, al celor dezabuzați, care se sustrag curentului majoritar, iritați de notele declamatorii din retorica unor contemporani, de „cuvîntomania” lor5). „Și cînte poeții poema lor vană...” e cel mai categoric „Nu!” spus de Bacovia acestora, mai puternic decît zeci de articole critice. Un refuz net al poeziei nesincere, care nu corespunde cu existența
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
raportând la stăpâni liberali, venerali, vandali, șacali: vor reușită mituită, plătită, ieșită cu sânge... Opoziția unită, cinstită, independenți, fervenți, naționaliști populiști, socialiști, unioniști, porniți la muncă cinstită. Trânteală, bușeală, repezeală, oblojeală, primită, gratuită, sărăcită de opoziția unită." După un asemenea declamatoriu, cu iz de bâlci, ca la iarmarocul de la Banca unde se difuza „Curierul de la Banca", Ardeiul, după ce urzica cu aluziile și în nordul Moldovei, în Bucovina, pe la „fostul ministru averescan Dori Popovici" și pe la „redacția ziarului dlui Ion Nistor pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sau Baudelaire, și Bacovia este poetul unei expresii parcimonioase, lapidare. Trebuie să se facă distincție între o astfel de artă și aceea a unui Minulescu, de exemplu, un poet facil aflat în plină vogă, cu focurile sale de artificii esențialmente declamatorii și cu extravaganțele sale sonore". Un subtil comentariu însoțește Plumbul cu cele două catrene ale sale: "Limba lui Bacovia - pentru a reveni - non imaginativă, austeră, se explică prin forța sa foarte apropiată de magia primitivilor. Intensitatea și tensiunea interioară, încărcătura
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
El trece prin poiene cu tufe aurite, În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cîntă-n cuibul cald, Având rubine pliscuri și ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine, de o compoziție savantă, în care fiece repetiție cade ca un ropot de tobe sinistre. Tema este veșnica groază a lui Alecsandri de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer de plumb
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un cabotin ridicul, plin însă de o vibrație de sine adâncă el își compune o mască tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu, cu o părere despre valoarea sa nebună, simțindu-se din esența aurului, diamantelor, eterului, divinității, poetul se extaziază de gloria eternă. Macedonski este acum prerafaelit și dantesc, adorând nu o Madonna ci propriul Geniu văzut în Empireu. El se declară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care o suscită poezia nouă legată de realități, este cea a zilelor festive. Unii poeți Învinuiesc publicațiile de a deveni cu prilejul defieritelor aniversări, adevărate calendare. Vina o poartă Însă tot sărăcia de idei care reduce poemele comemorative la Încercări declamatorii, ce rămân ocazionale, În așa fel Încât nu pot supraviețui În timp. 7 Noiembrie este o dată care În nici o altă zi a anului nu-și pierde măreața sa semnificație. Dar iată că poemele pentru 7 Noiembrie, de pildă, neizbutind În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lapsu virginis”. În această lucrare este vorba despre o călugăriță, numită Susana, care a păcătuit cu un citeț, încălcând astfel votul castității. Deplângând situația ei, autorul amintește vrednicia din care a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și a lecturii textelor sacre, care cereau un ton de voce solemn, caracterizat prin sublinierea unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a devenit o adevărată formulă melodică. O mărturie despre liturgia la primele comunități creștine se găsește în cele patru evanghelii, unde
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuși pe făgașul unei satire convenționale, condimentată cu efecte de piesă polițistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al eroului să fie artificios, neconvingător. Un miez de tragedie se află în scurta piesă, stridentă și declamatorie, Cineva trebuie să moară, a cărei acțiune se desfășoară în curtea Atelierelor Grivița în februarie 1933. Piesă ocazională, Cerul nu există se inspiră din evenimentul lansării sateliților artificiali. Lucrare preferată a lui M., Camuflaj evocă, într-o manieră voit lipsită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste apar mai evident în unele din poeziile cuprinse în ciclul Eliberarea Clujului, Seară clujeană (...). Era firesc ca poezii ca acelea cuprinse în Mesteacănul să fie întâmpinate cu căldură și simpatie de critica noastră literară. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Acest lucru nu-i creat de mine, ci de ea; ea și-a creat rolul." Un nou tip de joc se năștea datorită ei pe scenele franceze 33. În afara faptului că drama burgheză nu se putea mulțumi cu un joc declamatoriu, două alte motive, modificările din scenă și influența comedianților străini, englezi și italieni, au favorizat înflorirea acestui joc nou. Scena, cum am văzut, se transformă în același timp cu nașterea dramei, când, în 1759, în epoca în care Fiul nelegitim
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]