101 matches
-
respectiv, ceea ce variază într-o manieră complexă pe toată suprafața Pământului, și care evoluează în timp. Diferența unghiulară între linia dintre nordul și sudul magnetic și axa de rotație a Pământului în orice poziție anume pe suprafața Pământului se numește declinație magnetică. Majoritatea sistemelor de coordonate sunt bazate pe nordul real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
linia dintre nordul și sudul magnetic și axa de rotație a Pământului în orice poziție anume pe suprafața Pământului se numește declinație magnetică. Majoritatea sistemelor de coordonate sunt bazate pe nordul real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată în mai multe țări. Linia de declinație zero ("linia agonică") trece în emisfera nordică pe lângă orașul canadian Churchill de la
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
suprafața Pământului se numește declinație magnetică. Majoritatea sistemelor de coordonate sunt bazate pe nordul real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată în mai multe țări. Linia de declinație zero ("linia agonică") trece în emisfera nordică pe lângă orașul canadian Churchill de la golful Hudson, apoi la est de lacul Winnipeg, prin provincia Ontario, prin lacul Superior, apoi prin Statele Unite
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
bazate pe nordul real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată în mai multe țări. Linia de declinație zero ("linia agonică") trece în emisfera nordică pe lângă orașul canadian Churchill de la golful Hudson, apoi la est de lacul Winnipeg, prin provincia Ontario, prin lacul Superior, apoi prin Statele Unite ale Americii către Golful Mexic. De-a lungul acestei linii, nordul
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
de la golful Hudson, apoi la est de lacul Winnipeg, prin provincia Ontario, prin lacul Superior, apoi prin Statele Unite ale Americii către Golful Mexic. De-a lungul acestei linii, nordul geografic este identic cu nordul magnetic. La vest de linia de declinație zero, busola va arăta o poziție aflată ușor la est de nordul real, iar la est de linie, busola va arăta o direcție puțin deviată spre vest. Declinația magnetică este încă importantă în anumite tipuri de navigație care prin tradiție
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
nordul geografic este identic cu nordul magnetic. La vest de linia de declinație zero, busola va arăta o poziție aflată ușor la est de nordul real, iar la est de linie, busola va arăta o direcție puțin deviată spre vest. Declinația magnetică este încă importantă în anumite tipuri de navigație care prin tradiție utilizează busolele magnetice. De-a lungul existenței Pământului, orientarea câmpului magnetic s-a schimbat de mai multe ori, nordul magnetic devenind sud și viceversa. Dovezi ale acestor evenimente
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
setarea latitudinii geografice a locului de observație. După această operație, se poate începe observarea obiectelor cerești, dar fără a se mișca din loc trepiedul. Pentru a păstra în câmpul vizual corpul ceresc sunt necesare doar mișcări ale ascensiei drepte și declinației. Pe monturile ecuatoriale superioare (de la EQ3 în sus), în general, se pot atașa motorașe electrice care ușurează activitatea astronomului. În această situație, luneta astronomică poate fi controlată printr-un PC, eventual prin Internet. De montură se atașează și o contragreutate
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
urbane cu un cer nocturn nepoluat luminos în mod excesiv. Perioada cea mai potrivită de observare pe cerul de seară este cuprinsă între sfârșitul lunii mai și luna septembrie; în Emisfera Nordică este vizibilă chiar și la începutul toamnei, mulțumită declinației boreale a stelei, însă în Emisfera Sudică ea poate fi observată doar în lunile toamnei australe târzii.
Beta Bootis () [Corola-website/Science/334909_a_336238]
-
1000 m și o lungime de 6,5 km). Pe urmele fostei glaciațiuni au rămas căldări — circuri glaciare, cu maluri abrupte, de multe ori cu margini stâncoase și deschideri largi, uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic se află ); văile au declinații inegale (uneori cascade, de exemplu ), și morene laterale și terminale. Marginea Muntelui Negru este acoperită cu păduri. La marginea de nord în dealurile de la poalele masivului, cresc păduri de fag (până la 1300 m), și mai sus — brad (exclusiv până la 1600
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
cometa s-a reînvecinat cu Pământul. "Pi puppidele" își au denumirea din faptul că radiantul lor este situat în constelația Pupa, la câteva grade spre sud de steaua Pi Puppis, la o ascensie dreaptă de circa 7h 20m și o declinație de -45 de grade. Acest fapt o face vizibilă doar observatorilor cerului austral. Aceste ploi de meteori au fost descoperite în 1972 și au fost observate cam la fiecare 5 ani, la fiecare trecere la periheliu a cometei, dar adesea
Pi Puppide () [Corola-website/Science/334139_a_335468]
-
mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă este
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
48 de constelații ale lui Ptolemeu, cu câteva modificări și adăugiri (vezi mai jos) Cea de-a 49-a pagină introduce 12 noi constelații (vezi mai jos) ale cerului austral, necunoscute de Ptolemeu întrucât sunt invizibile din bazinul mediteranean din cauza declinației prea joase. Ultimele două pagini sunt tipărite cu planisferele care reprezintă emisferele cerești nord și sud în totalitatea lor. Gravura paginii de titlu prezintă un motiv arhitectural, titlul complet fiind înscris în centrul ilustrației. Atlas și Hercule sunt reprezentați fiecare
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
sus, în dreapta, acoperită cu o capă înstelată. În sfârșit, partea inferioară a gravurii este compusă de o reprezentare a constelației Capricornul, precum și o vedere din Augsburg, orașul în care a fost publicată lucrarea. Constelațiile sunt prezentate în ordinea descrescândă a declinației, începând cu Ursa Mică, cele 12 constelații ale zodiacului apar de la a 22-a (Berbecul) până la a 33-a poziție (Peștii), următoarele 15 constelații fiind situate sub planul eclipticii. Fiecare ilustrație este înconjurată de o riglă divizată în grade pentru
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
face ușor de găsit chiar și în zonele urbane de dimensiuni moderate. Perioada cea mai bună pentru observarea stelei pe cerul nocturn este în lunile cuprinse între decembrie și mai; în emisfera sudică e vizibilă încă de la începutul iernii, mulțumită declinației australe a stelei, în timp ce în emisfera nordică poate fi observată doar în lunile toamnei târzii și la începutul iernii. În 1896 Edward C. Pickering a observat linii spectrale misterioase în ζ Puppis, care urmează formulei lui Rydberg, dacă numerele semiîntregi
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
osul trigon. Osul trigon există în mod normal la un număr mare de vertebrate inferioare, în special la axolotl. El se întâlnește destul de frecvent la marsupiale. Corpul talusului formează cu colul talusului două unghiuri: unghiul de înclinație și unghiul de declinație, unghiuri ce se formează prin faptul că, la talus, colul nu continuă direcția corpului, ci este înclinat în jos și medial. Aceste două unghiuri se modifică în unele deformări ale piciorului. "Unghiul de înclinație." În plan sagital, axul corpului formează
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
corpului formează cu axul colului un unghi de înclinație deschis în jos, care are în medie 115°. Unghiul de înclinație este mai mare de (mai deschis) în piciorul plat și, dimpotrivă, mai mic (mai închis) în piciorul boltit. "Unghiul de declinație." În plan orizontal, axul corpului formează cu axul colului un unghi de declinație deschis medial, care are în medie 150ș (după Papilian 158ș). În piciorul varus unghiul de declinație este mai mic și colul talusului mult deviat medial. Talusul este
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
are în medie 115°. Unghiul de înclinație este mai mare de (mai deschis) în piciorul plat și, dimpotrivă, mai mic (mai închis) în piciorul boltit. "Unghiul de declinație." În plan orizontal, axul corpului formează cu axul colului un unghi de declinație deschis medial, care are în medie 150ș (după Papilian 158ș). În piciorul varus unghiul de declinație este mai mic și colul talusului mult deviat medial. Talusul este legat de oasele vecine prin 3 articulații: articulația talocrurală, articulația subtalară și articulația
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și, dimpotrivă, mai mic (mai închis) în piciorul boltit. "Unghiul de declinație." În plan orizontal, axul corpului formează cu axul colului un unghi de declinație deschis medial, care are în medie 150ș (după Papilian 158ș). În piciorul varus unghiul de declinație este mai mic și colul talusului mult deviat medial. Talusul este legat de oasele vecine prin 3 articulații: articulația talocrurală, articulația subtalară și articulația talocalcaneonaviculară. Articulația talocrurală leagă oasele gambei (tibia și fibula), prin intermediul talusului, de scheletul piciorului. Articulația subtalară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mm, talusul este în poziție joasă și se suprapune ușor calcaneului. Torsiunea capului sau înclinația colului nu sunt evidente în această etapă. În perioada fetală viitorul os se alungește. Capul se rotează spre lateral, înălțimea corpului crește și unghiul de declinație col-trohlee descrește, pe măsură ce osul este „extras” dintre maleole în această fază și supinația plantei se corectează. Modificările calcaneului din această etapă - corelate cu cele ale talusului, corectează adducția plantei. Osificarea talusului începe în luna a șasea de viață intrauterina la
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cu scopul de a repertoria obiectele difuze susceptibile de a fi confundate cu o eventuală cometă de pasaj. Cu unele excepții, nebuloasele de emisie, galaxiile, roiurile (roiurile deschise și roiurile globulare) cele mai spectaculoase accesibile din Europa (adică a căror declinație nu coboară sub 35°) figurează în Catalogul Messier. Cele mai recente cataloage sunt, înainte de toate, făcute de profesioniști, deși unii astronomi amatori reușesc uneori să aibă contribuții importante la edificarea lor. Odată cu creșterea numărului și mai ales a volumului de
Catalog astronomic () [Corola-website/Science/332214_a_333543]
-
of Galaxies (UGC) este un catalog de galaxii care recenzează cam de galaxii vizibile în emisfera nordică. Catalogul cuprinde cvasitotalitatea galaxiilor situate la nord de declinația -02°30', până la un diametru limită de 1,0 minut de arc sau o magnitudine aparentă limită de 14,5. Principala sursă a datelor este constituită din calchierea Palomar Observatory Sky Survey (POSS) al Observatorului de pe Muntele Palomar. Catalogul cuprinde
Uppsala General Catalogue () [Corola-website/Science/332515_a_333844]
-
planetariu. O astfel de figură nu este specifică Pământului, ci poate fi observată și de pe alte planete. De pe Pământ, analema are forma unui „8”, observată de pe Marte, analema are forma unei „picături de apă”. Coordonata verticală a unui punct corespunde declinației Soarelui în timp ce poziția orizontală indică decalajul dintre ora solară aparentă și ora solară medie, adică ora indicată de un ceasornic. Ecartul dintre acești doi timpi se numește " ecuația timpului ". Este rezultanta a două efecte. Mai întâi din cauza excentricității orbitei terestre
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
prin conducere unei axe, la o viteză constantă. Un astfel de aranjament este numit o conducere siderală. În monturile de telescop astronomic, axa ecuatorială ("ascensia dreaptă") este asociată cu o a doua axă de mișcare, perpendiculară (cunoscută sub numele de "declinație"). Axa ecuatorială a monturii este adesea echipată cu un "ceas conducător" motorizat, care se rotește pe acea axă cu o revoluție la fiecare 23 de ore și 56 minute în sincronizare exactă cu mișcarea diurnă aparentă a cerului. Monturile pot
Montură ecuatorială () [Corola-website/Science/337288_a_338617]
-
sunt accesibile prin acest mijloc, iar interfețele sunt concepute pentru a fi ușor de utilizat pe cât posibil (sub rezerva înțelegerii bazei de date MySQL). Este posibil să se obțină o informație asupra unui obiect, furnizând doar coordonatele (ascensia dreaptă și declinația). Alături de publicațiile care descriu SDSS, datele programului "" au fost utilizate pentru publicații care acoperă o foarte mare varietate de subiecte legate de astronomie. Site-ul web al SDSS listează mulțimea acestor publicații, mergând de la quasarii îndepărtați situați la limitele Universului
Sloan Digital Sky Survey () [Corola-website/Science/337413_a_338742]